Mesaj:
Buna ziua,
Am nevoie de cateva sfaturi urgent.Simt ca mi-am batut joc de viata mea pana acum. Am 24 de ani si nu realizat nimic. Atat in facultate cat si la masterat m-am preocupat doar sa merg pe la cursuri si sa frunzaresc materia fara a face practica in domeniul in care m-am specializat. Fara a-mi insusi cunostintele, practic am trecut ca voda prin loboda. M-am folosit adesea de resursele online si am scris referate, fara sa gandesc logic. Nu stiu de unde am dat dovada de atat de multa procrastinare. Dar…timpul a trecut iar acum sunt nevoita sa imi castig o paine. Sa las deoparte distractiile si statul pe banii parintilor. Si ma simt atat de vinoavata ca am pierdut atata timp. Pana acum nu mi-am facut un plan de viitor, un obiectiv ceva. Cand altii colegii de a mei invatau pe branci, eu ma distram. Ei au ajuns profesori sau au joburi destul de bune. Unii au si copii. Dar eu? Ca o frunza pe apa nu am fost preocupata de nimic. Stiam doar sa ma distrez. Imi vine sa urlu, sa ma bat singura, sa ma pedepsesc , sa fac orice numai ca sa ies din zona de confort in care pierd timpul de pomana. Vreau si eu un prim job, vreau sa fac ceva. Dar nu stiu sa fac nimic. Problema este ca in ultmii 2 ani mai mult m-am izolat in casa si ma gandeam singura ca eu sunt buna si le stiu pe toate. Experienta interviurilor ratate din ultima perioada m-a convins ca sunt atata de varza. M-as apuca sa invat lucruri noi insa traiesc cu frica de a nu intelege anumite notiuni simple, elementare, la nivel mediu pe care toata lumea le stie. Ma simt plina de lacune. Cum sa accept realitatea si incotro sa merg? Nu mai pot continua in ritmul asta, o viata fara sens. Ore petrecute inutil pe net citind tot ce ,,imi pica" la indemana. Fara job, fara aspiratii. Nici macar nu ma cunosc foarte bine. Nu-mi stiu calitatile si defectele si ablitatile. As vrea sa le imunatatesc pe toate, dar cum cand eu nu stiu nici pe ce lume traiesc? Noroc ca in ultimul timp ,,,am dat" peste cateva carti motivationale si am realizat ca viata poate sa fie altfel. Pana acum am trait intr-un borcan.

ati spus singura ce aveti nevoie: sa nu mai stati in casa si sa mai si traiti viata. Va puteti gandi la doua metode: prima sa va acordati o perioada de explorare personala cu ajutorul unui psihoterapeut, a doua sa va aruncati pur si simplu in ‘gura lupului’si sa incercati sa faceti lucruri care nu sunt neaparat in zona dvs de confort, inclusiv joburi. Toate acestea aduc experiente ‘reale’, experiente pe care dvs vi le doriti. Succes!

esti abia la inceputul vietii si e foarte bine ca ai realizat acum ce vrei. unii traiesc o viata si nu realizeaza. Sa te casatoresti si sa faci copii nu e big deal. Greul abia incepe cu toate astea. Toti avem perioade in viata in care nu ne merge nimic, sau mai rau mai dam si inapoi. Viata nu e numai in sus.Ai facut destule pana la varsta asta, ai terminat o facultate si un master. Altii nici macar atat nu au facut. Ca esti exigenta cu tine si vrei mai mult asta nu e rau, in masura in care iti acorzi si cateva bile albe. Pe care le ai!!!!

Ia-o incet, relaxeaza-te un pic, pentru ca din cauza incrancenarii nu vezi oportunitatile. Esti ca in goana unui tren si nu te bucuri de calatorie si peisaj.

Draga domisoara tin sa te felicit, ai facut primul pas numit constientizare. Unii oameni constientizeaza toate acestea la 40-50 de ani, stai linistita nu e timpul pierdut. Urmatorul pas este identificarea resurselor si abilitatilor pe care le ai, ce iti place sa faci iar in functie de ce comori ai apoi iti cauti un job potrivit. Intodeauna am vorbit despre valoarea consilierii vocationale in timpul liceului, intelegi acum de ce? Oricum, este nevoie sa urmezi un proces de dezvoltare personala, daca esti singura in acest proces atunci el este ceva mai lent, daca ceri ajutor de la un specialist ajungi mai repede unde doresti. MULT SUCCES!!!!

Ai auzit de zicala "cine incearca reuseste?" Asta a propos de frica ta de a incepe sa faci ceva. Ai 24 de ani, draga mea, nu 50, si chiar si 50 de-ai avea, niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva cu viata ta. Este f important ca te-ai trezit si ai realizat ca trebuie sa incepi sa faci ceva si sa-ti schimbi viata radical. Am avut colegi in facultate care aveau varste peste 50 de ani… Nu ai de ce sa te invinovatesti, in tinerete facem tot felul de lucruri, totul se intampla cu un scop in viata. Sunt persoane care fac ca tine o viata intreaga si nu se trezesc. Incepe o dezvoltare personala cu un psiholog, care sa te ajute sa te cunosti, sa-ti constientizezi talentele si darurile pe care le ai, pt ca toti avem. Incepe sa-ti dezvolti abilitatile si invata sa-ti valorifici tot ceea ce posezi, armele pe care le detii. Nu ai de ce sa nu accepti realitatea pt faptul ca esti plina de lacune, asa cum spui, asta se poate rezolva daca vrei, cu munca si rabdare, trebuie doar sa vrei. Cred ca te-ai panicat cand ai constatat ca esti in urma celorlalti. Si ce daca? Viata ta abia acum incepe, da-i bice! Mobilizeaza-te si cu curaj, inainte! Nu mai pierde vremea plangandu-ti de mila, pana la urma au fost alegerile tale, asumati-le! Asa face o persoana matura. Iar tu te pregatesti sa devii una. Succes!

Sfatul meu: porneste de jos si cladeste-ti stima si increderea de sine. Nu toata lumea care termina o facultate sau un masterat se simte pregatit pentru angajare. Modelul administrativ McDonalds functioneaza fenomenal la nivelul psihicului. Nu conteaza de unde pornesti si ce faci la inceput, ai toate sansele sa cresti si sa ocupi cele mai inalte pozitii in companie, in ritmul tau. Ai tot viitorul inainte, tu ti-l cladesti. Numai bine!

Draga mea, iti inteleg starea. Comoditatea e… placuta, tocmai de aceea o stare de criza poate fi utila pentru ca ne obliga sa luam decizii. Personal am convingerea ca, desi spui (si te cred) ca nu te cunosti, ca nu iti cunosti abilitatile si defectele, in acelasi timp ti-e frica si n-ai incredere in tine– si atunci ma intreb : daca nu te cunosti, de unde stii ca n-o sa reusesti ? Frica si neincredera te blocheaza sa actionezi, si nu abilitiatile sau lipsa lor- acestea se dezvolta im timp.
Ceea ce ai reusit sa faci pana acum in viata ta si ai trait sunt ‘experiente’, nu ‘esecuri’ – esecul e atunci cand noi ni-l reprezentam astfel, e atunci cand nu extragem nicio invatatura din respectiva experienta. Spui ca vrei sa ai un job – un job in care nu se cere experienta poti gasi intotdeauna – de la bone, ingrijitoare, agenti de asigurari, promoteri, imparti flyere si pliante, etc… Iti doresti sa faci asa ceva ? sau vrei mai mult de la tine si de la viata? Atunci e un paradox – in timp ce spui nu ai incredere in tine si ai face orice, in acelasi timp nu vrei sa incepi chiar de ‘oriunde’, asta inseamna ca ai vrea ‘mai mult’, doar ca ti-e teama si n-ai incredere in tine. Ei bine, o parte din teama vine din necunoastere, din lipsa de informare : Interviurile ‘ratate’ nu te-au convins ca esti varza – doar iti arata ca ai nevoie sa-ti dezvolti abilitati de prezentare, sa inveti sa extragi abilitiati si competente din activitatile si experientele tale de viata, ca ai nevoie sa iti creionezi profilul cunostintelor, abilitatilor, competentelor, trasaturilor de caracter, punctele forte, motivatiile – odata ce o sa cunosti acestea, o sa-ti fie mai clare directiile de actiune si fiind in contact cu ceea ce poti si stii, o sa se diminueze si teama. ‘Lipsa abilitatilor’ se transforma, de fapt, in ‘abilitati de dezvoltat’. Din pacate, invatamantul clasic nu ne ajuta sa ne constientizam potentialul, sa ne cunoastem aspiratiile si posibilele directii de luat in viata – tocmai de aceea e nevoie de forme aditionale de invatamant, precum workshop-uri. Daca esti hotarata sa faci o schimbare, vino la un workshop cu tematica ‘pregatirea si sustinerea interviului de angajare’ – timp de 3 ore vei inveta concret si exersa cum sa-ti pregatesti cv-ul si cum sa te prezinti la interivu . Ai aici adresa http://psy-gnosis.ro/servicii-psihologice/workshop-uri-tematice/interviul-de-angajare/
Viata ne da in pemanenta solutii.