Mesaj:
Am 17 ani locuiesc intr-un oras mic , am rezultate foarte bune la scoala . Cand eram mica imi petreceam timpul mai mult singura si asa am ramas si acum , tot singura . Am incercat sa ma imprietenesc cu diferite persoane , pana acum , la liceu , mi-am facut 2 prietene bune , dar sunt diferite fata de mine si totusi ne intelegem bine . In ultima vreme mi-a pierit tot cheful de invatat si acest lucru ma ingrijoreaza pentru ca eu nu am fost niciodata asa , mereu am fost silitoare si activa la ore , nu mi s-a intamplat nimic pur si simplu , doar ca mi-am pierdut motivatia , nu mai inteleg sensul vietii , nu inteleg unde trebuie sa ma duca acest drum , nu inteleg cum pot banii sa aduca fericirea , nu stiu cum trebuie sa inteleg fericirea , si nici nu inteleg ce este . In ultima perioada , sunt nemultumita de orice si imi place tot ce este din alta tara occidentala , mi se pare amuzant pentru ca nu inteleg de ce , si nu mai am chef de nimic , nici sa invat . Sunt suparata de felul in care ma simt . Trebuie sa mentionez ca nu am suferit nicio despartire in ultima perioada care sa imi afecteze modul in care ma simt . Am avut o legatura vaga si ciudata mai mult de prietenie cu un baiat mai mare , pe la inceputul clasei a 9-a care nu a durat mult pentru ca ma plictiseste o relatie . Imi place foarte mult sa calatoresc , de cand am fost la Paris , m-am indragostit de tarile straine , si nu am mai fost in alta tara in afara de Franta pentru ca nu au mai avut parintii mei posibiltati materiale si nu vor sa ma lase nici in tabara la vara , nu am mai fost intr-o excursie de 4 ani . Si ce mi se pare cel mai rau lucru este ca imi lipseste motivatia , nu ma mai motiveaza nimic nici macar banii , nimic , nici calatoriile in mod deosebit , pur si simplu m-am plictisit de tot ce ma inconjoara si nu vad rostul lucrurilor . As vrea sa fiu din nou silitoare, dar nu mai stiu motivul pentru care invatam , incerc sa mi-l reamintesc , dar nu cred ca a fost un motiv . Si acum nu inteleg lumea asta .

iti recomand cateva sedinte de consiliere psihologica

Te contrazici un pic singura cu..”m-am indragostit de tarile straine”,”imi place f.mult sa calatoresc” si cu…..”nu ma mai motiveaza nimic nici macar banii,nimic,nici calatoriile..”…Probabil ti-ai descoperit fericire(placerea) in a calatorii si de cand nu mai ai posibilitatea de a merge in alte tari,excursii nu mai ai chef,motivatie ptr.nimic.,Probabil ai inteles,inconstient, care-i lucru cel mai important,acela de a calatorii,de a cunoaste lumea…Studiul te va ajuta sa-ntelegi multe lucruri,sa-ti atingi multe obiective,inclusiv cel de a descoperii lumea calatorind.O discutie cu un consilier psih.te poate ajuta ……….succes!!!!!!!!!!!!!!!!!

“mi-am pierdut motivatia , nu mai inteleg sensul vietii” – Draga mea, ti-ai dat raspunsul singura. Ne “pierdem ” motivatia pentru ca nu intelege sensul vietii. Viata in viziunea mea, incepe cu a ne cunoaste pe noi, cine suntem cu adevarat…..Atractia pentru calatorii e de fapt atractia spre noi insine. Ea se exprima in interior, dar cand ajungem sa alegem drumuri care duc spre interiorul fiintei noastre, ne cuprinde o stare de pace, de bucurie, de curiozitate, de magie, extaz…..asta e adevaratul drum care nu doar ne bucura, ci ne si implineste in adevaratul sens…

“mi-a pierit tot cheful de invatat” Asta e MINUNAT !!!! Debea acum viata poate sa inceapa. Esti pe cale sa incepi sa FIINTEZI, draga. Atatia oameni vorbesc despre IUBIRE…..dar iubirea nu se invata, ea este in noi….asteapta ca noi sa o lasam sa se manifeste, sa curga…..Daca ne incapatanam noi cu eu stiu….cu acel stiu din trecut, rareori se aplica la momentul prezent si cand se aplica rezultatele nu pot fii MINUNATE. cel mult bune….dar nu minunate! Cand te saruti nu gandesti….nu trebuie sa stii tehnici sau alte teorii….te predai curgerii naturale si se creaza o armonie intre acele doua fiinte…. Eu ma bucur ca ti-a pierit cheful de invatat Doar cand intr-un sens uitam tot ce stim, atunci apare starea de creator….ca doar nu suntem doar niste simplii oameni….suntem fiinte minunate de lumina….

Draga mea, ai 17 ani, e normal sa ai o criza de identitate. E bine sa ai o criza de identitate! De ce? Pentru ca din asta evoluezi. Inveti ce te reprezinta si ce nu. Ce-ti doresti, ce te motiveaza, ce-ti place… Orice proces de gen dureaza si poate fi dureros, dar nu dureaza la nesfarsit. Acorda-ti timp suficient sa treci cu bine si peste aceasta perioada, dar nu uita de obiectivele pe termen scurt care, desi in fata ta poate si-au pierdut importanta, au acelasi impact asupra viitorului tau. Ai nevoie de consiliere. Alege-ti un mentor (parinte, profesor, preot, orice persoana matura cu pondere in viata ta) sau un terapeut, care sa te ajute sa-ti restabilesti obiectivele pe termen scurt si lung, sa incepi un proces de autocunoastere si sa pornesti din nou la drum, in beneficiul tau. Numai bine!