Mihaela Zaharia Eu personal nu le-as ascunde nimic copiiilor fiindca ei se prind oricum ca ceva nu e in regula, ca e ascuns si secretele in familie nu fac decat un rau in plus fata de trauma originala. Pe langa durerea in sine creeaza si neincredere fata de parinti, orice varsta ar avea si oricum ar afla peste ani ca a fost un decalaj intre data mortii si momentul cand voi ati recunoscut. Mai ales daca ele au tinut legatura cu el, daca au vorbit la telefon sau video, daca mergeati in vizita sau veneau la voi e greu sa nu se intrebe ce s-a intamplat, iar varianta ca e bolnav si la spital nu face decat sa prelungeasca grija si confuzia. In schimb as avea grija cum le spun si mai ales as constientiza ca nu e vorba doar de un singur moment si gata, ci e o perioada intreaga in care as fi foarte disponibila sa discut si sa le raspund tuturor intrebarilor. In primul rand le-as recunoaste dorul fata de ei si l-as onora prin uitatul la poze sau filme, prin scris scrisori sau desene pe care sa le duceti la cimitir, prin tintul in brate cand plang, etc. As face diferenta intre corp si suflet – corpul este ingropat in pamant, sufletul e nemuritor si se ridica la cer, multi copii sunt foarte confuzi legat de asta cand aud ca persoana care a murit se ridica la cer, dar ei vad sau stiu ca tocmai a fost ingropata. Dar explicatiile astea tin de apartenenta voastra religioasa. De asemenea, puteti sa le explicati alte ritualuri pe care le vor vedea, ca se aprind candele, ca se fac pomeniri, etc. Mai problematic e in schimb sa le apara teama ca si voi veti muri si ele vor ramane singure. Daca apare, stati de vorba cu ele, ajutati-le sa verbalizeze frica asta, nu le interziceti sa vorbeasca despre ea, dar aveti grija si ce le promiteti. Nu are rost sa faceti promisiuni care nu sunt in controlul vostru, de genul eu nu o sa mor niciodata, o sa fiu cu tine mereu, etc. ci ceva de genul O sa am grija de mine si de sanatatea mea, o sa fiu atent, fiindca si eu imi doresc sa traiesc cat mai mult cu voi. Daca incepe sa le fie teama de virusi/infectii sau boli, puteti sa le explicati cum sa se protejeze si cum sa isi creeze un organism puternic care sa faca fata (sa manance sanatos, sa faca sport, sa isi faca analize regulat). La fel daca incepe sa le fie frica sa nu cumva sa moara si ele, desi aici daca devine problematic puteti apela la un specialist care lucreaza cu copiii.. Ce au nevoie insa tot timpul e sa se simta iubite de voi si sa pastrati comunicarea deschisa pentru absolut orice simt sau le trece prin cap. Pentru copiii mai mici am auzit impresii bune despre cartea de aici:
https://www.curteaveche.ro/p/marele-lup De asemenea pe youtube exista sub forma de desen animat, dar in engleza:
https://www.youtube.com/watch?v=xrQXYRklt1Q Poate va prind bine.