Am un copil de 7 luni. Când vine de la muncă, soțul meu stă cu bebe maximum o oră, și atunci împins de mine, după care se trântește în pat, pe telefon, sau iese cu prietenii afară. Duminica îmi spune că doar ziua asta liberă o are, să îl las. Cand i-am spus că nu e doar copilul meu, că am nevoie și eu de libertate, să pot crește copilul în liniste, nu obosită și stresată, zice că de ce mă plâng, că doar sunt plătită pentru asta (adică banii de pe concediu).

• 

  Marilena Popa Buna ziua, in primul rand este necesar sa eveti in vedere faptul ca barbatii nu sunt echipati dpdv psihic sa aiba grija de bebelusi. Nevoia dumneavostra de a avea timp pentru sine este cat se poate de legitima, este foarte solicitant rolul de proaspata mama, insa eu v-as incuraja sa apleati la orice fel de ajutor puteti beneficia (cineva de incredere sa stea cateva ore pe saptamana cu bebelusul), pentru a avea timp pentru dumneavostra si deasemenea timp impreuna cu sotul, singuri. Pentru ca o relatie sa functioneze este o investitie continua din ambele parti.
• 

  Corina Mirodone Interesant ca spuneti ca nu vreti sa-l parasiti doar pt ca nu vreti sa creasca copilul doar cu un parinte….pt ca exact asta se intampla acum. Si nu pomeniti nimic de faptul ca-l iubiti pe sot, ca-l respectati etc…
• 

  Vizitiu Adelina Maria Și eu cu soțul meu am avut muuulte certuri, neînțelegeri, eu plângeam, țipăm, urlam.. el nu mă bagă în seamă.. ajunsesem sa nici nu ne salutam prin casa .. el ieșea mereu eu acasă cu bebe, el își petrecea timp la PC, eu cu bebe.. și până la urmă, am învățat cum să îmi așez lucrurile încât să pot face și mâncare, și curat și să stau cu bebe, la mine a fost mai ușor pentru că atunci când fac curat eu mă calmez, mă liniștesc.. apoi am apelat la soacră sa stea cu bebe să ieșim în oraș, am inceput orele de condus și încet încet bebe a crescut, acum are 2ani jumate și pot spune că deja îmi e foarte ușor cu el ..și eu stau acasa, nu mai primesc bani de creștere copil dar avem firma noastră și mă ocup de acte cat doarme bebe .. dar încearcă tu să îți impui niste reguli și să gândești că bebe nu știe că îți e rău, că te ai plictisit sau ai obosit și o sa îți dai putere singura  nu știu dacă chiar tot ce am spus este ok dar sfatul meu ca mama este să încerci tu daca vezi că soțul nu poate mai mult.. încearcă să ai răbdare să crească bebe și atunci o sa poți pleca cu el după tine sau sa îl lași cu cineva de încredere
• 

  Ana Raluca Eu nu sunt casatorita, am o fetita de 5 luni, iar tatal copilului are o schema de prioritati din care copilul lipseste. Crede ca datoria lui e sa faca bani (macar daca ar contribui serios la cheltuieli…), iar timpul liber si-l petrece cu prietenii. Stiu ce inseamna sa cresti un bebe singura si sa mai ai pe deasupra si grija banilor, fara niciun suport emotional. Tanjesti dupa 5 minute pentru tine. Cel care pierde e tatal, imi pare rau pentru el. Eu nu am rezistat si am pus capat. Mie imi e mai bine asa, oricum cu el eram fix singura.
• 

  Alexandra Szabo Draga mamica,
  te inteleg perfect, am fost acolo,am trecut prin astfel de chestii, si pot sa spun ca este necesar sa cauti solutii sa ai putin timp pentru tine, pana nu, faci o depresie urata ca mine, pana am pus punctul pe i. Intr-o zi cand a venit de la munca si eu nedormita dupa noapte cu febra la fetita,fara mancare,vase, si a zis ca de ce ,cum si i-am spus ca arunc vasele de la etajul 4(unde locuiam atunci), apoi i-am explicat si explicat tooooot ce simt si daca nu face ceva sa ma ajute,ori pleaca eu,ori el ,ca nu suportam sa il vad asa pasiv,atunci a avut el momentul de declic. Venea seara acasa si ii spuneam ca ies o ora, a fost de acord. Cred ca acesta este momentul in care orice cuplu trebuie sa depaseasca aceasta etapa impreuna.Trebuie sa inteleaga asta.
  te imbratisez
• 

  Cristina Camelia Din experienta mea personala , am trei copiii cu diferenta mica de varsta intre ei , taticii incep sa fie prezenti in viata copillui dupa ce acesta, copilul, implineste varsta de 3 ani . Pana atunci taticii nu stiu sa se descurce cu copiii si pana atunci prezenta mamei este indispensabila. Rabdare, timpul va trece repede :)
  • 

    Valeanu Alecsandra Badry Cristina Camelia nu neaparat.
  • 

    Georgia Georgia Din cunoștințele mele ,atât mama cat și tatăl ,adica părinții care se implica direct in timpul petrecut calitativ cu copilul ,iar tatii care duc la capăt sarcinile mai greoaie ,ambii ,dar doar aceștia , au un nivel mai crescut de dopamina in creier. Ceea ce dovedește că dacă aceștia ar avea pe langa sentimente paterne și sentimente materne ,ar reuși să facă fata stresului dar și bucuriei in creșterea unui copil .
• 

  Silvia Gergely Eu am doi copii,băiat de 2 ani și 3 luni, și fetița de 6 luni. Pe mine ma ajuta soțul (muncește f mult și câștigă bine la firma la care este patron). Ca sa nu întru în depresie în fiecare zi plec de acasă cu copii cu tot. Merg pe la părinții mei. Dacă nu ar fi fost ei, sigur făceam depresie. Ma ajuta f mult și de fiecare data când am nevoie. Ma întorc cu ei când trebuie sa ii pun la somn, în timpul ala eu fac mâncare. Apoi se face seara și ma gândesc ca termina și soțul ce are de făcut la firma, dar în majoritatea zilelor se mai găsește ceva de făcut. Am momente când simt ca clachez, dar totuși nu ma plâng, chiar ma descurc. Ce-i drept nu am fost niciodată genul care sa simtă ca înnebunește sa meargă în cluburi, pub-uri etc.
  Eu am luat copiii inclusiv la salon de coafor, manichiura, pedichiura…evident program făcut și în functie de programul mamei mele!

Nume

E-mail (nu va fi publicat)