Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 

Ma numesc A., sunt o fata de 23 de ani si ma confrunt cu o gramada de probleme, de 2 ani si jumatate, de cand a decedat mama mea, urmata la 4 luni de bunica si dupa alte 6 luni bunicul (cancer x2 + accident vascular), care au fost si ei ca niste parinti pentru mine. Toti decedati pe data de 3, desi in luni diferite. Ma obsedeaza data asta si ma sperie “coincidenta”, nicaieri nu am gasit o explicatie. Tata e langa mine. Am fost o familie frumoasa si am fost un copil fericit. Problemele mele au debutat treptat si s au cronicizat, pot spune, pe fond nervos. Initial cu atacuri de panica, am luat 4 tratamente antidepresive diferite, cu diagnosticul sindrom depresiv-anxios, care mai mult mi au inrautatit starea, iar de 2 luni si jumatate nu mai iau niciun tratament si deja sunt mai bine. Am fost la 4 psihoterapeuti, niciun rezultat. Problema mea e ca anxietatea aceasta e mai mult accentuata, cel putin in ultima vreme, din cauza ca NU MAI SUPORT deloc starile de rau, care teoretic nu au nicio cauza. La inceput eram foarte afectata de situatia cu decesele, am luptat 1 an jumatate pt fiecare dintr ei, iar cand a fost totul terminat, am cedat fizic si psihic. Dar treptat incep sa accept. Desi mai am momente cand ma simt vinovata daca incerc sa ma distrez, ma intreb cum sa fac asta cand ei sunt acolo? Incă ma simt ciudat, simt ca nu e asta viata mea, imi lipsesc oameni, ma doare sufletul, am niste stari de rau fizic inexplicabil, am fost ipohondra intr o perioada, acum sunt doar satula si obosita. Aproape toti banii pe care i am muncit, i am aruncat pe tot felul de consultatii, tratamente si terapii pentru probleme de sanatate care nu m au ajutat. Deci nu mai am bani de nimic. Am dezvoltat gastrita, cica un astm( dar care nu mi reactioneaza la niciun tratament de astm, deci ce astm e asta?), bronsita de cateva luni in urma unei raceli, o spondiloza cervicala, TOTUL PE FOND NERVOS si din cauza slabirii organismului si imunității, caci inainte aveam poate mici carente, o rinita alergica care se tineau in frau si NU AVEAM NICIO PROBLEMA SAU DURERE PERMANENTĂ, ca acum, si nu ma ajuta niciun tratament. De 3 ani stau cu iubitul meu, dar ne am dus fiecare acasa de cand cu pandemia, mai mult separat ca are nevoie de o pauza. M a iubit si m a suportat foarte mult. Doar ca in ultima vreme, de vreo 4, 5 luni nu mai rezista. Cum sa reziste cand, la 23 de ani, noi nu ne distram, nu iesim, nu facem lucruri normale de 23 de ani? Eu VREAU SA IES SI SA MA DISTREZ, jur. Acum il pierd. Doar ca simt ca nu pot respira cum trebuie( nu, nu am alte probleme grave), ma doare capul mereu, sunt obosita mereu, cum sa ies sa ma bucur de ceva in starea asta??? Inainte cand mergeam la munca(mi am dat demisia de 3 luni caci faceam atacuri de panica frumoase foc in metrou si seful ma teroriza psihic ca nu mai dadeam randament si am zis ca imi iau un timp sa ma linistesc). Eram epuizata. Dar eu ma simt mereu rau de 1 an si ceva incoace.Am o stare de confuzie asa, simt ca asta nu e viata mea(nu, nu am avut ganduri de suicid, tocmai, m am zbatut maxim, singura sa mi revin), deci probabil confuzia e de la oboseala+stres+spondiloza+anxietate. Combo. Ca la cate controale si analize am facut, eram pana acum diagnosticata cu cine stie ce psihic sau nu. Nu mai fac atacuri de panica, sunt oarecum resemnata, respir ingrozitor de cateva luni, chiar si cand am fumat, chiar daca nu mai fumez acum, iar capul meu e sub presiune mai mereu. NIMENI(familie, prieteni) nu intelege, mi am pus problema daca cumva chiar sunt nebuna si totul raul fizic mi l induc eu, cum mi s a sugerat..caci obiectiv vorbind, cum naiba sa se simta cineva rau 1-2 ani la rand si sa nu aiba nimic serios clinic? Eram un copil frumos, echilibrat, sociabil, invatam bine. Deci sper ca poate are cineva un sfat bun, o sugestie, cum sa mi accept viata, pareri despre cum sa mi inving raul fizic si respirator, caci eu simt ca daca imi rezolv impedimentele fizice, voi reuși sa ies iar si sa ma distrez, deci sa ma vindec psihic. Ca in casa doar ma afund. Stiu. Dar cine vrea sa faca ceva cand il doare ceva sau ii e rau? Imi doresc sa fiu iar omul de dinainte si sa mi recastig viata si dragostea vietii mele, care mereu imi spune ca tot spera sa imi revin si ca in ritmul asta ne distrugem amandoi. Are dreptate. Il iubesc mult, si el pe mine, dar m am zbatut sa mi revin psihic, dar fizicul ma trage in jos, nu stiu ce sa fac in cazul asta, dar nu a mers nimic. Ma simt ca un om care a trait o viata si e obosit si satul de ele. Pot invata sa traiesc cu unele rani, dar vreau sa mi continui viata fara stari de rau, nu le mai suport, jur, sunt satula. Nu mi oferiti alternative costisitoare, caci nu mai imi permit.. si nici sa ma duc iar la munca in starea astea, am testat pe pielea mea si mai rau imi fac. Ganduri de la oameni legat de situatia mea m ar face mai fericita, caci nu stiu ce intrebare sa pun.. Multumesc….Semnat, un fost copil fericit.