2020 februarie | Terapeuti.ro

Arhiva lunara pentru februarie, 2020

470 vizite

Sunt mama unei fete de 24 ani! O banuiesc ca face videochat, din adolescenta. Incerc sa o invat de bine si ea nu ma asculta, ma blocheaza peste tot, zice ca nu-i da nimeni sa manance si nu o intereseaza ce zice lumea. Sa rupem legatura cu ea?

04 februarie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Sunt mama unei fete de 24 ani! NU STIU CUM SA PROCEDEZ cu fata in cazul in care sta cu chierie de 1 an de zile si nu stiu cu ce plateste TOATE DARILE n-e avand loc de munca.O BANUIEC CA FACE VIDEOCAT ,o banuiesc ca face asta din adolescenta.in acelasi timp face o facultate. incerc sa o invat de bine si ea nu ma asculta ,ma blocheaza peste tot,zice ca nu i da nimeni sa manance si nu o interesaza ce zice lumea.II PLATESC FACULTATEA SI SOTUL COMUNICA MAI MULT CU EA. SA RUPEM LEGATURA CU EA? NU STIU CE SA FAC ,MI-E TEAMA CA O PIERD DE TOT.

Botezat-Antonescu Radu sotul ce discuta cu ea? Spuneti ca ei doi sunt mai apropiati… poate reuseste el sa va ajute sa va apropiati mai mult?
Cristina Constantin, pagina de psihologie Buna ziua! In cazul in care fata dvs chiar ar face videochat, ce anume va îngrijorează? Este adulta, poate lua decizii pe care le consideră potrivite si, desi este greu pt dvs, nu mai este un copil care sa va asculte sfaturile. Cu cat veti incerca mai mult sa o sfătuiți, cu atât mai mult se va îndepărta. Sfaturile sau ajutorul nesolicitat pot face mai mult rau decat bine. Totusi, revin cu intrebarea: ce anume v-ar deranja, daca ea ar face video chat?
- Cristina Constantin, pagina de psihologie Un lucru injositor pentru cine? La asta ma refeream cand v-am întrebat. Pentru ce anume sunteti supărată? Pentru ca ea a ales meseria asta? Sau pentru postura in care ca pune pe dvs alegerea ei? Oricum ar fi, este alegerea ei, ea stie motivele care au adus-o aici si cele care o tin in aceasta meserie.
- Mercean Elena Roxana Sanda Popescu injositor pt cine? Ca daca ea face acest lucru nu cred ca o deranjeaza. Trebuie sa acceptati ca e un job ca oricare altul si chiar daca nu e de viitor pt moment e ok deoarece are anumite satisfacti…fie ele si numai materiale. Pe de alta parte incercati sa faceti din fata dvs un aliat…nu sa o indepartati. Atat timp cat emanati rusine ura friica la adresa ei va simti sinse va indeparta. Fiti alaturi de faceti-va prietene si usor ii puteto explica ce considerati dvs ca nu e ok la acest job si ca o puteti ajuta sa isi aleaga alta meserie. Insa cu dragoste si rabdare nu cu stres si agitati
Alexandra Ghiran Da..nu știți ce să faceți…sa o îndepărtați de tot (aici va ajuta criticile, judecățile, învățatul de bine, respingerea..adică să rupeți legătură cu ea) sau sa vă ascultați dorința pe care ați formulat-o de a o nu pierde (aici ajuta acceptarea necondiționată, sprijinul necondiționat..te iubesc orice ai face chiar daca nu sunt de acord, sau nu îmi plac alegerile tale și sunt dispusa sa te sprijin daca îmi spui ce ai nevoie..adică să mențineți legatura)
- Alexandra Ghiran Chiar așa..o puteți iubi daca ea face asta ? O puteți accepta în viața dumneavoastră, o puteți respecta, ca om în primul rând și în al doilea ca fiica, daca face asta?
Daniel Mois Ati rupt deja legatura cu dvs. La ce v-ar folosi sa rupeti legaturi deja rupte? Dimpotriva, as zice sa va preocupati mai mult de propria persoana si de modul in care ganditi.
Adriana Gheonea Cel mai bine ar fi sa o intrebati cand e dispusa sa vorbiti ceva important si asteptati sa vorbiti fata in fata! Pana atunci lasati deoparte banuielile si ingrijorarea, nu ajuta pe nimeni. Dupa aia mai vedem! Cu bine!
- Adriana Gheonea Daca ea e fericita, ast e bine! Arata fericita?? Eu zic sa n o mai judecati atat! Cand o sa vrea sa vorbeasca o sa stiti! Copiilor le aratam intotdeauna ca suntem alaturi de ei chiar daca gresesc! Credeti ca un tanar chiar nu stie ce e bine si ce e rau??? Daca aveti rabdare o sa si dea seama singura … cu bine!
Marilena Popa Daca veti continua sa o judecati cu siguranta relatia nu se va imbunatati. La 24 de ani este adult, si ar trebui sa faceti niste eforturi sa va adaptati la noua realitate si sa permiteti relatiei sa evolueze catre una de la adult la adult. Faptul ca isi continua facultatea este un lucru bun, desigur ca videochatul nu este o “meserie” de viitor, insa multe fete care apeleaza la asta o fac pentru a le permite sa se intretina pe perioada studiilor. Poate nu va poate spune dumneavostra cu sinceritate de face stiindu-se judecata, insa va asigur ca multe persoane o considera o meserie ca oricare alta. Nu trebuie sa fim de acord cu toate alegerile copiilor nostri, intelepciunea de parinte consta in a ii iubi si a-i sprijini neconditionat. Numai bine!
Alexandra Ene Fata dvs este adult acum și poate lua astfel de decizii pentru ea însăși. Copiii nu sunt o extensie a noastră, copiii sunt persoane diferite de noi, care vor face propriile lor greșeli și își vor găsi propriul drum în viață. Dacă rupeți legătura cu ea, încercând astfel sa o pedepsiți, în final va pedepsiți tot pe dvs. Indiferent care este modul în care își câștiga banii, este meritul ei ca reușește sa fie un adult funcțional și sa fie pe picioarele ei.
Monica Enescu Soțul ce spune?
Psiholog Iuliana Doroftei Din păcate, nu există iubire fără acceptare.
Lipsa de acceptare în sine reprezintă respingerea unei părți din omul respectiv. Noi nu respingem ce iubim, ci ceea ce NU iubim.
Fiica dvs nu este un singur lucru, o singură imagine. Ea este alcătuită din mai multe părți si ca orice om normal are voie să aibă si lucruri cu care alții să fie în dezacord.
Faptul că dvs nu sunteți de acord cu ce face ea NU ÎNSEAMNĂ că ce face ea e “greșit”. Inseamnă fix că nu sunteți de acord.
Dacă este greșit sau nu pentru VIAȚA EI se va vedea dacă o va trage pe ea în jos.
Momentan se pare că îi aduce beneficii, nu probleme.
- Psiholog Iuliana Doroftei Sanda Popescu Draga Doamna, videochat vine din VIDEO + CHAT.
  Ca sa lamurim aceasta prejudecata, intelegeti ca toata lumea de pe FB care se filmeaza face videochat?
  Exista coach de dezvoltare personala care se filmeaza si fac bani din asta. Este tot VIDEO si CHAT.
  Ceea ce dvs insistati este sa va judecati copilul in baza unor imaginatii negative care nici nu va apartin dvs personal, ci sunt idei adunate negativ de prin societate.
  Dvs se pare ca nici nu stiti clar ce face ea, nu v-ati interesat, dar va faceti tot felul de scenarii de prostitutie. Nu ar fi mai simplu sa intrebati?
  Nu sa controlati, nu sa o invadati, ci doar sa o INTREBATI, ca sa aveti o imagine realista asupra situatiei, ca sa nu va mai agitati. Ca in momentul acesta reactionati la imaginatia dvs, nicidecum la ce este real.
  Comunicarea va va salva situatia, dar lasati-o putin sa se intample.
  Va asigur ca prin respingere veti imbolnavi foarte tare relatia cu fiica si va fi mult mai dificil sa o reconstruiti.
  O astfel de situatie ca cea din prezent poate sa fie un punct de APROPIERE.
  Cat despre cadouri, eu nu pot sti cum s-a simtit ea, dar probabil nu bine.
  Poate trebuie sa va ganditi cum v-ati simti daca parintii dvs ar blama munca pe care o faceti, oricare ar fi aia, pur si simplu nu le-ar conveni, si v-ar respinge in momentul in care va simtiti mandra de acea realizare si incercati sa va apropiati de ei ca sa ii faceti si pe ei mandri si fericiti.
  Aici da, chiar va recomand sa va folositi imaginatia.

Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: psiholog online gratis, videochat

Am 16 ani si parintii ma demoralizeaza si ma ameninta ca voi fi fara casa sau loc de munca, imi spun ca n-o sa intru la nicio facultate si ca nu am nici un viitor. Ma ameninta ca nu ies din casa daca nu ma machiez sau daca nu imi fac parul cum vor ei, eu ma imbrac cu haine destul de largi si comode, ei ma obliga sa fiu feminina, m-am vopsit si m-au obligat sa ma vopsesc inapoi, ma asteptau cu bagajele facute la usa. Cum pot sa fiu eu insami, fara sa ii “deranjez” pe ai mei?

03 februarie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

buna, sunt fata si am 16 ani jumatate. sunt in clasa a 11 a si am o problema grava legat de increderea in mine. peste un an am bac ul si imi este enorm de frica din cauza ca nu am incredere ca il pot lua. fac pregatire la matematica, dau bac de m1, adica cel mai greu, pt matematica informatica, si nu am deloc siguranta ca il iau. parintii mei ma demoralizeaza complet si ma ameninta ca voi fi fara casa sau loc de munca, imi spun ca n o sa intru la nici o facultate, si ca nu am nici un viitor. imi doresc sincer sa pot invata mai mult, dar profesorii din scoala boatra nu se implica deloc, desi liceul la care sunt eu este cel mai bun din oras. nu ma pot concentra la ore, si nu pot intelege nimic din ce predau profesorii. acasa, nici nu mai spun, imi este extrem de greu sa invat si nu pot retine informatiile desi sunt o fire destul de inteligenta. nu am nici note proaste, dar imi doresc mai mult de la mine si vreau sa le dovedesc alor mei ca sunt mai buna decat cred ei. pe langa problemele cu scoala, in casa mea au loc abuzuri psihice din partea lor asupra mea. ma preseaza ca nu le place cum ma imbrac, ma ameninta ca nu ies din casa daca nu ma machiez sau imi fac parul cum vor ei desi tin sa spun ca ma imbrac extrem de decent, doar ca ma imbrac lejer, cu haine destul de largi si comode, pentru ca asa ma simt bine, si imi ofera incredere. cu toate astea, ei nu vor sa inteleaga asta, si ma obliga sa fiu feminina, desi nu imi doresc asta. eu vreau doar sa fiu eu, stiind ca nu ranesc si nici nu deranjez pe nimeni cu felul meu de a fi.

m-au amenintat ca ma dau afara daca nu ma imbrac cum vor ei, m am vopsit si m au obligat sa ma vopsesc inapoi, ma asteptau cu bagajele facute la usa. am vrut extrem de mult sa cred ca lor le pasa de mine, si ca ii intereseaza de viitorul meu, dar mi s a dovedit ca nu e asa, si ca ei chiar m ar da afara din casa.

cum pot incepe sa invat mai bine, in primul rand? cum pot sa fiu mai buna la scoala?

si in al doilea rand, cum pot sa fiu eu insami, fara sa ii “deranjez” pe ai mei?

Mihaiela Grimbovschi Avramescu Uneori, din pt ea multe intentii bune, părinții fac greseli. Meseria de părinte este destul de complicată, asa cum si meseria de adolescent este. Dar cum nu ii vei putea schimba pe ei, cel putin nu repede, schimba-ti tu atitudinea față de ei.
Vorbeste cu ei si încercați să ajungeți la un compromis. Iar dacă asta nu se poate, fa ca ei pana iti termini studiile. Invata liniștită, urmează o facultate, si in cativa ani vei fi pe picioarele tale și iti vei putea exprima personalitatea asa cum vei dori.
Anca Simionescu Empatizez foarte mult cu experiența ta, la fel preferam și eu să mă îmbrac in liceu, să-mi ascund feminitatea și sexualitatea, lucruri care s-au manifestat mai târziu, când am dorit eu, in mod natural, așa că nu e nicio grabă sau normă, deși appeal-ul afișat ostentativ e un deziderat impus non-verbal pentru femei, unele folosindu-se de el profesional și personal. Tatăl meu obișnuia să îmi spună că bărbații nu mă observă când vreau eu, cu alte cuvinte ar fi indicat sa fiu mereu păpușă in caz că se hotărăște vreunul sa mă observe. Îmi spunea să învăț să-mi aranjez parul. Mama la fel, îmi spunea că ar fi mai bine sa il port bufant, vâlvoi și că aș fi mai frumoasă dacă m-aș machia. Lucruri pe care nu le fac nici acum decât la vreo ocazie, iar bărbații pot să observe ce vor, când vor, personal mă ‘feminizez’ când am dispoziția și pentru cine vreau eu, nu mă consider plantă decorativă, să defilez pentru toți bărbații din univers ca un prerogativ al sexului meu. Știu și cum e să ai părinți a căror exigență și grija pentru viitor capătă forme cvasi-abuzive care îți erodează încrederea în propriile instincte, decizii, înclinații. La insistențele tatălui meu am urmat și eu tot liceul de mate-info, deși aveam înclinații clare artistice și spre filologie. Am urmat apoi facultatea dorită de mine, Litere. Continui să fac și în prezent alegeri “bune”, pragmatice, dar contra naturii mele, profesional (pe stilul împacă și capra și varza, job-ul nu trebuie să-ti placă, important e să fii angajat) și să simt o stare de panică atunci când fac lucruri pentru mine cu care știu că ei nu ar fi deacord, mi-e teamă de critica oamenilor, ascund planurile mele, nu le împărtășesc decât oamenilor de încredere. Deși îți vor binele și poate nici ideile noastre nu sunt întotdeauna cele mai bune, avem totuși dreptul să le avem, să ne convingem singure de succesul sau inadecvarea lor. Fă ce poți cu ceea ce ai și sper să ne gasim locul și liniștea sub soare, in ciuda luptelor cu ei. Succes!
Dana Dana Ai posibilitatea sa dai bacul la matematica si in toamna desi ai suficient timp cat să înveți. Sunt oameni care intra la facultate după 20 de ani. Nu e musai să intri din primul an. Locuri de munca se gasesc daca stii unde sa cauti. Atât aici cat si afara.
Te poti muta in chirie ,chiar cu cineva ,să plătiți chiria împreună si utilitățile. Pentru asta ,poti sa muncești. Exista si scoala postliceala.
Doina Filipescu Imi pare rau pt tine.
Stiu ce traiesti.
Daca ai nevoie de resurse suplimentare, iata:1 ca sa inveti ai nevoie de minte limpede si inima senina. Poti folosi biblioteca scolii sau un cabinet de mate 2-3 ore pe zi?
2. Daca aveti psiholog scolar este f important sa ceri ajutor. Cere-i sa te invete Detasare (pozitia Observatorului) si Metode de relaxare. Vei avea nevoie cand vei invata f mult.

3. In Programarea Neuro-Lingvistica se spune ca fiecare persoana face in orice moment cea mai buna alegere pe care o poate face. Asta inseamna ca parintii tai nu pot mai mult si nu fac fata manifestarilor tale decat prin aceste comportamente. Asta nu inseamna lipsa de iubire, ci o responsabilitate pe care o au si nu stiu cum sa ti-o comunice intr-un fel mai bland. La randul tau faci maximum cand alegi sa te imbraci asa, chiar tu ai spus ca “iti ofera incredere”. Este important sa vorbesti cu psihologul despre cum increderea este izvorata din haine si nu din sufletul tau. Observi? Increderea in tine “vine” dintr-o sursa externa… ceea ce, de fapt, nu contribuie la cresterea ei.
Respect de tine ai capatat prin nastere ca fiinta umana. Orice om greseste, noi suntem fiinte fragile, dar demne de respect.

Stima de tine vine prin cresterea abilitatilor pe care vrei sa le dobandesti.
Exista multe metode de crestere a increderii si a stimei de tine.
La ele contribuie aprecierea mea ca ai avut curaj sa scrii.
Iti pot oferi cateva sesiuni de coaching in mod gratuit. Poti sa imi scrii in privat. Cu curaj si incredere.

Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia | Etichete: parintii mei ma abuzeaza, parintii mei nu ma inteleg, psiholog online gratis

Fac psihoterapie de 3 ani de zile si ma confrunt cu PTSD (tulburare de stres posttraumatica), anxietate, depresie. Problema mea este ca atunci cand ma enervez, tremur! Psihoterapeutul m-a invatat ca atunci cand ma enervez sa ma gandesc la ceva frumos, dar nu am reusit niciodata, m-a invatat sa inspir si sa expir lung, nici asta nu funcționeaza… Iar acum mi-a zis ca dupa ce rezolv traumele mele din trecut o sa dispara si tremuratul. Simt ca nu mai am rabdare…

02 februarie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Salut, tuturor!

Sunt baiat si am 25 de ani.

Londra

Urmez ședințe de psihoterapie de vreo 3 ani de zile, si ma confrunt cu PTSD, stari anxietate, depresii ocazionale (acestea cica sunt in curs de vindecare/lucrare) ….

Rezonez cu dl. Psihoterapeut si sincer nu as vrea sa o iau de la capat povestind istoricul meu unui alt psiholog /psihoterapeut doar ca sa aflu noi idei de potolire a starilor avute.

Problema mea este: cand ma enervez, tremur! Nu ma pot controla sa potolesc tremuratul…

Dl. Psihoterapeut, m-a invatat sa imi schimb gandul imediat ce ma enervez la ceva frumos (nu am reusit niciodata in 3 ani de zile), știind ca nu funcționează m-a invatat sa inspir si sa expir lung (numarand pana la 4),nici asta nu funcționează de 2 ani de zile…. Acum, mi-a zis ca dupa ce rezolv traumele mele din trecut o sa dispara tremuratul cand cineva ma enervează.

Simt ca, nu mai am rabdare… Ma puteti ajuta va rog cu metode de a imi potoli tremuratul?

Ma enervez pe oamenii care mi-au facut sau imi fac rau….

Gandesc pozitiv, sunt multumit de viata, doar ca atunci cand simt ca ceva e putreb ma enervez repede si tremur.. Sau, chiar intru in depresie, plang.

Va rog, sfaturi pe care sa le pun in practica um timp indelungat si sa indepartez aceasta stare total neplacuta.

Daca cineva imi raspunde, ii mulțumesc mult!

Dan Cârlea ati reusit foarte bine sa aratati amploarea conflictului printr.o alaturare de fraze:”Ma enervez pe oamenii care…apoi gandesc pozitiv, sunt multumit de viata” Nu va invat nimic, ati invatat, vad, destule. Va invit sa vorbiti.
Marilena Popa Buna ziua, se pare ca abordarea terapeutica nu este cea potrivită pentru dumneavoastră. A incepe alta terapie nu este ca si cum ati lua-o de la capat, gândiți-va ca este ca un drum pe care la un moment dat va schimbati călăuza. Evident dumneavoastră aveti nevoie de o abordare psihodinamica.
Daniel Mois Terapiile moderne nu merg pe povestirea trecutului, ci pe o adordare ancorată în PREZENT și orientată pe soluții. Există exerciții, metode practice de autocontrol emoțional. Recomand hipnoza, NLP, și încercarea de a învăța tehnici care funcționează.
Mihaela Zaharia Pe mine tremuratul asta ma face sa cred ca e vorba de o furie inhibata pe persoanele care ti-au facut si iti fac rau, adica ai putea simti furie initial, dar o reprimi fiindca ai tendinta sa actionezi si sa faci rau fizic acelor persoane, ceea ce nu iti permiti. Daca asa e cazul, eu aici as imparti lucrurile in doua ca sa fie clare: da, trecerea la actiune, la a face rau fizic unei persoane nu e de dorit, e foarte bine ca iti poti controla impulsurile si nu treci la act. Asta dovedeste ca esti un om bun si adaptat social. Pe de alta parte, emotiile umane nu pot fi reprimate! Ele sunt sanatoase, oricare ar fi, pozitive sau negative, asa cum le percepem noi. “Emotiile sunt poarta catre suflet” spune Anita Moorjani (gasesti carti si video-uri cu povestea ei pe net). Cu alte cuvinte, emotiile pe care le traiesti te fac sa te cunosti mai bine. Faptul ca esti furios pe cineva arata ca acel cineva iti incalca niste valori, principii, limite, etc. Poti sa analizezi toate situatiile in care devii furios si sa vezi ce au toate in comun, ce nu poti suporta la ele. (de multe ori ele repeta tiparul unei situatii originare ce a avut loc de cele mai multe ori in mica copilarie) Si da, furia te poate determina sa te aperi de raul pe care ti-l provoaca tie acea persoana (chiar fara ca ea sa stie sau sa vrea) facandu-i rau in schimb, dar fa diferenta intre emotie si comportament. Toate emotiile sunt permise (sa fie simtite), dar nu toate comportamentele! Asa ca pe viitor atunci cand esti furios, constientizeaza asta, verbalizeaza fata de tine ce simti (sunt furios, m-am infuriat), verbalizeaza fata de tine ce iti vine sa faci (imi vine sa il iau la bataie, imi vine sa il strang de gat, sa ii dau un pumn, ce iti vine tie) si … accepta asta! Accepta-te asa cum esti, accepta-ti furia, reactiile, traieste-le si lasa-le sa treaca! Persoanei respective poti sa ii spui verbal ce te deranjeaza si pentru asta poti invata mai multe despre asertivitate. In plus le poti exprima corporal intr-un mediu safe: de exemplu dai cu pumnii intr-un sac de box sau urli intr-o padure sau in masina. Emotiile reprimate au o caracteristica aparte, izbucesc pe alte parti, chiar corporal, poate chiar si tremuratul tau e doar reactia corpului de a face o miscare de lovire a persoanei respective si oprirea ei de catre constiinta ta – atunci iese tremurat (“il lovesc sau nu-l lovesc?”) Insa ce ai de facut e doar sa separi emotia de comportament, si sa iti accepti doar emotia. Mda, stiu ca pare exact opusul a ceea ce te-a invatat psihologul (sa inlocuiesti gandul negativ cu un gand pozitiv) dar cum nu a functionat 3 ani, nu cred ca ai ce sa pierzi daca incerci si asa, chiar daca tot ce ti-am scris e doar o presupunere cata vreme nu pot sa lucrez individual cu tine. Succes!
Mihaela Zaharia Altceva: daca tot esti in Londra si ai scris de PTSD, acolo ai sansa sa lucrezi cu o tehnica foarte noua RTM ( Reconsolidation of Traumatic Memories) care se pare ca da rezultate foarte bune in PTSD (deriva din NLP/programare neuro-lingvistica, ceea ce fac eu, dar in Romania RTM inca nu se practica): https://www.kcl.ac.uk/news/small-scale-control-trial-of-ptsd-treatment-given-go-ahead si stiu ca o practica Lisa de Rijk (fosta Wake): http://life-therapies.com/the-team/lisa-wake-trainer/
Ladyx Biana Oameni buni, am vazut aici foarte multe persoane cu probleme medicale, cu tot felul de stari care tin de psihic si de sistemul neurovegetativ. Dincolo de aceste probleme v as sugera sa acordati o atentie sporita si a modului de alimentatie . Poate a sa vi se para o exagerare dar ceea fe consumam ca nutienti influenteaza enorm starea noastra fizica si emotionala. Acordati o atentie catre acest efect ., la baza oricarui dezechilibru exista o cauza, nu doar neuronala sau psihica. Medicamente foarte putine dar multa miscare si alimente care ofera energie. Sunt alimente care amplifica starile de agitatie sau anxietate. Un nutritionist stie despre ce vorbesc. Exercitiile yoga deasemeni ajuta, dar comunicarea cred ca este cea mai eficienta pentru astfel de persoane.
Dani Corbu Emdr ul este momentan cel mai folosit pt PTSD

Postat în Alte tulburari psihice sau de comportament, Despre terapii / terapeuti, Psiholog / psihoterapeut online | Etichete: gandire pozitiva, psihoterapie online, ptsd, tehnici anti stres, tulburare de stres posttraumatica

Fiica mea are 13 ani. Este o fire mai retrasă, astfel că în clasă i s-a pus statutul de „ciudată”, iar colegii mai răi o tachinează. Deunăzi am descoperit în telefonul ei un mesaj care ne-a șocat: „Am încercat să mă sinucid de 2 ori, să iau un pumn de pastile și să îmi tai venele de la mâna stângă”. Noi am observat zile în care copilul era poate mai apatic, dar am pus totul pe seama stresului de la școală sau pe situații în care eram nevoiți să-i refuzăm anumite mofturi, despre rana de la mână a motivat că a încercat să se radă cu un aparat de ras și neștiind să-l folosească s-a rănit…

01 februarie 2020

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online gratuit

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Bună ziua! Vreau să mă ajutați într-o problemă ce ține de relația cu copilul meu.
Fiica mea are 13 ani și este în clasa a 7-a. În familie este o fire normală aș spune, veselă, cu inițiativă, mai tot timpul rebelă dar fără exagerări. În general suntem o familie normală. În comunitate Alexandra este o fire mai retrasă, fiind genul care nu ar face primul pas în a-și face noi prieteni, deși are câțiva cu care se simte OK. Astfel, că în clasă i s-a pus statutul de „ciudată” și gata toată lumea acum o tratează oarecum diferit, în sensul că colegii mai răi o tachinează pe tema asta iar unii profesori o tratează diferit, sunt mai atenți cu ea și încearcă să se apropie de ea dar din lipsă de experiență, probabil, îi trezesc aversiunea. Copilul ne povestește aceste lucruri acasă iar noi, eu și soțul avem de remontat încrederea în ea, deseori. De fiecare dată am reușit să o aducem pe linia de plutire și să o ajutăm să aibă încredere că este o persoană normală. Deunăzi am descoperit în telefonul ei o postare pe un site (www.tpu.ro) o postare care ne-a șocat pur și simplu: „Salut, sunt aici pentru ca am o mică problemă. De 2 ani comportamentul meu s-a schimbat destul de mult. Spre exemplu am perioade în care sunt extrem de fericită, energică (fac lucruri care nu-mi stau în fire, spre exemplu cant, dansez prin casă sau îmi găsesc foarte repede ceva creativ de făcut). De asemenea am zeci de idei, obișnuiesc să stau trează noaptea deoarece nu îmi pot goli mintea (parcă creierul meu ar fi un tren iar călători ar fi gândurile) și totuși deși dorm vreo 5 sau 4 ore pe noapte a doua zi sunt și mai energică. Prietena mea spune că sunt destul de greu de suportat când am acest gen de zile, că vorbesc mult, fac glume și schimb repede subiectul de discuție. Faza e că mi se întâmplă că de obicei după aceste stări vin “zilele mele negre” când nu am chef de nimic, mă întristează și enervez din absolut orice și îmi fac rău (îmi mușc încheieturile și buza de jos până la sânge, mă tai și în situații delicate mă dau cu capul de pereți de nervi sau altele…). Obișnuiesc să întru în această perioadă din cauza unor lucruri minore (îmi spune mama că nu învăț bine, cineva îmi face un compliment dar am impresia că minte sau am impresia că o persoană iubita e extrem de supărată pe mine). Daca în zilele mele bune am idei grămadă, ei bine în această perioada simt că am capul gol și am o impresie groaznică despre mine. Am încercat să mă sinucid de 2 ori, să iau un pumn de pastile și să îmi tai venele de la mâna stângă (am un semn destul de urat acum…). De obicei ies din aceste perioade după vreo săptămână sau 2. M-am obisnuit cu toanele mele, însă de curând s-a agravat. Spre exemplu la ore profesorii îmi atrag atenția că nu sunt atentă, însă îmi e imposibil să mă concentrez câtuși de puțin. Simt ca capul meu e plin de ganduri, idei și alte prostii și nici nu mai percep lucruri din jurul meu. (Spre exemplu la Biologie, când profesoara ne
preda, nu puteam să mă concentrez pe mai nimic din ce spunea însă mâna mea continua să scrie, tot așa și la matematică, deși aveam de lucrat o ecuație, stăteam cu pixul în până privind în gol și încercând să-mi limpezesc creierul însă fără folos. Prietena mea spune că nu mă înțelege, că ba acum sunt super fericită și iritabilă chiar, iar peste o săptămână sau mai puțin sunt super tristă și nu îmi pasă de nimic.
Am făcut un test online de psihiatrie în glumă și răspunsul a fost că am tulburare bipolară sau ceva însă nu prea cred în asta. Totuși am vorbit cu profesoara mea de Științe sociale și mi-a spus că ar fi bine să merg la consiliere. Îmi e frica să mă duc… Așa că aș vrea să vă cer voua părerea mai întâi. Nu cred că vârsta ar conta, însă totuși am aproape 14 ani… Nu sunt tristă de obicei de și nici nu știu de ce am aceste ieșiri, părerea mea e că poate e din cauza pubertății dar aș vrea să fiu sigură”
Noi am observat zile în care copilul era poate mai apatic dar am pus totul pe seama stresului de la școală sau pe situații în care eram nevoiți să-i refuzăm anumite mofturi, despre rana de la mână pe care, întradevăr o are, a motivat că a încercat să se radă cu un aparat de ras și neștiind să-l folosească s-a rănit.
Vă stau la dispoziție cu alte detalii dacă mai sunt necesare și vă rog din suflet să îmi dați o mână de ajutor! Vă mulțumesc anticipat!

Botezat-Antonescu Radu sugestia mea este sa mergeti la un control de psihiatrie pediactrica pt ca trebuie consultata direct de catre un specialist. Aceste oscilatii par sa iasa din liniile normale, insa ce este foarte ingrijorator este ca recunoaste DOUA tentative de suicid! Nu mai asteptati!
Andreea Monica Florea – Gângă Este o vârstă periculoasă în sensul că dau curs imediat impulsului suicidar. Și le poate ieși, din greșală. Mergeți cât de repede se poate, așa cum a scris și Botezat-Antonescu Radu, la un specialist în psihiatrie pediatrică. Au fost suficiente amănunte pentru a înțelege gravitatea situației. Nu încercați să abordați cu ea subiectul referitor la ceea ce ați găsit pe site. Neștiind cum să gestoinați o veți face să se închidă în ea și să se ascundă. Este nevoie de delicatețe și compasiune.
Monica Enescu Discutați cu ea, mai întâi încercați sa vedeți dacă va poate povesti ce se întâmplă cu ea, dacă e nevoie discutați despre ce ați găsit în telefonul ei și mergeți împreună la psihiatru. Pe acest grup au fost de-alungul timpului mesaje asemănătoare cu al fiicei dvs. Este foarte posibil ca schimbările hormonale să producă aceste schimbări chimice în creier, pentru care există tratament!
Monica Enescu https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=1199702370218461&id=696628493859187