consiliere psihologica gratuita

Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru octombrie, 2019

  135 vizite
Pagina 1 din 3123

Sotul meu are atacuri de panica, anxietate si nu poate iesi din oras, nu poate sta in locuri aglomerate sau in spatii inchise prea mult timp. Cu timpul m-am invatat, plec in vacante cu prietenii, eu fac cumparaturi, inclusiv de haine pentru el. L-am ajutat sa mearga la psiholog, psihiatru, tratamente naturiste, alopate, discutii, dezbateri, aproape de el, intelegatoare.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua, sunt femeie, am 30 de ani. Sunt casatorita de 1 an si jumatate, relatie de 5 ani, stam impreuna de 4 ani jumatate. Cand ne-am cunoscut stiam foarte bine ce vrem unul de la celalalt si ce cautam intr-o relatie. Totul a decurs de la sine, suntem potriviti unul pentru celalalt. Mi-a spus inca de la primele intalniri ca are atacuri de panica, anxietate si ca nu poate iesi din oras, sta in locuri aglomerate sau in spatii inchise prea mult timp. Cu timpul m-am invatat, plec in vacante cu prietenii, eu fac cumparaturi, inclusiv de haine pentru el. L-am ajutat sa mearga la psiholog, psihiatru, tratamente naturiste, alopate, discutii, dezbateri, aproape de el, intelegatoare. Acum in afara de mers in mall merge intr-o singura zona, fara stat prea mult, nu a mai avut atacuri de panica de cativa ani si nici anxietate severa. Dar de ex nu merge in Jumbo unde stiti ca e labirint, adica nu are optiuni de iesire decat la sfarsit, in vacante nu mai zic ca este subiect tabu! Avem o fetita de 1,5 ani, am crezut ca pentru ea va incerca cu pasi marunti sa se forteze sa treaca peste aceste probleme dar nu vrea sa se mai puna in situatia de a avea anxietate. Mentionez ca a fost navigator, a avut afaceri, a riscat mult si a esuat la fel de mult dar este curajos si inca incearca prudent si cu grija familiei! Eu il mai pot ajuta cu ceva sau trebuie sa astept ca la 50 de ani sa se trezeasca el si sa zica gata hai in vacanta! Multumesc!

  • Marilena Popa
    Marilena Popa Buna ziua, in primul rand dumneavoastră v-ati asumat din start rolul de asistentă medicala pe langa cel de parteneră. Acum, cand s-a adăugat si rolul de mama in viata dumneavoastră, evident ca presiunea a crescut si v-ar usura mult viata sa nu mai aveti si sotul in grija, pe langa copil. In spatele acestei povesti este o intreaga dinamica victima-salvator pe care nu o sa o detaliez, insa eu v-as sfatui sa mergeti dumneavoastră in primul rand la psihoterapie. Sotul dumneavoastră nu va renunta la simptom atata timp cat nu se rezolva cauza, dar si atata timp cat are beneficii de pe urma lui.
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Un psiholog bun si un tratament medicamentos pe termen lung va pot ajuta. Daca si sotul isi doreste sa faca acest pas. Nimeni nu spune ca este usor, din contra. este un proces dificil si de durata. Dar daca nu se incepe acest proces de eliberare, cu pasi mici, si peste 20 de ani, tot acolo veti fi. Defapt tot acolo va fii sotul. El este actorul principal. O vindecare nu vine usor. Nimic din ce merita nu vine usor
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu ma gandesc ca este posibil sa discutam despre fobii… nu doar anxietate si (posibile) atacuri de panica. El daca vrea cu adevarat sa treaca peste ele are inca de lucrat si se poate cu ajutor de specialitate. Succes!

Am locuit in Germania, dupa care am decis impreuna cu sotul sa ne reintoarcem in Romania si sa ne luam o vacanta mai prelungita. Se pare insa ca, in lipsa de activitate, sotul s-a apucat destul de des sa se uite la filme porno.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
30 ani, sex feminin
Momentan casnică
Sunt căsătorita și avem un băiețel de 3 ani, locuim departe de familiile noastre
O perioadă lungă de timp am locuit in Germania dupa care am decis impreuna cu sotul sa ne reîntoarcem în România,crezând că având toata familia alături si esti in țară ta lucrurile vor fi bune. În Germania eu lucram de acasa ca disperat,iar sotul pleca dimineata mai venea seara,lucrând pe șantier. Practic ne vedeam seara cand venea, se dusa, luam cina impreuna, ne povesteam ce făceam pe parcursul zilei si mergea la somn. În weekend ieșeam la plimbare,prin magazine, in parc cu cel mic…pot spune ca era o rutina zilnica normala.
De cand am revenit în România am renovat căsuța si in rest am decis ca o perioadă de timp sa nu muncim si sa ne luam o vacanta mai prelungita. Se pare ca lipsa de activitate sotul s-a apucat destul de des sa se uite la filme porno,descoperind chestia asta din greseala. Cautam un seit de mobila pe telefonul lui si mi-au apărut tot felul de pagini accesate de el. Nu era prima dată când foloseam telefonul lui,dar asa ceva nu imi aparuse niciodata. De regula nu sunt o persoana geloasa si nici curioasa, fiecare cu intimitatea lui si nici nu am cautat pana atunci vreodată în istoricul telefonului sa vad ce face. La început am zis ,,eee..se uita si el, nu are nimic,, dar se pare ca uitatul la filme porno era la ordinea zilei. El având permisul suspendat, Ma trimitea tot timpul la magazin, la primărie etc. Si ii ziceam hai impreuna. Răspundea ca sta cu cel mic acasa, sa nu il mai plimbam si pe el pe drum. Cum plecam de acasa, cum accesa filmele porno. Între timp ne-am convins că în România nu ne putem acomoda si ne-am mutat din nou în Germania. Bineinteles lucrurile nu se schimbase deloc,ba chiar începusem să îl simt mult mai îndepărtat de noi. Nu ne vorbeam mai deloc,cu copilul se juca cand avea chef sau cand ii ziceam eu, tot fara servici la început se culca tot timpul numai spre dimineata adica 3-4 si se trezea la 2-3 dupa amiaza. Comunicarea noastră era la pământ, relația tensionată din partea mea ca stiam ce face,iar el nepăsător. Într-o seară am incercat sa ma apropii de el, sa ne sarutam si dintr-o data a spus că il doare capul in spate-ceafă. Am Zis Ok putem lăsa pe alta data. Surpriză a venit de dimineata cand ma uit in telefon si vad ca sotul dupa încercarea mea nu l-a mai durut nimic si a accesat din nou filmele porno…Atunci am izbucnit si l-am intrebat ce se întâmplă cu el,cu noi,cu relația noastră, de ce se uita atat de des la acele filme. Imi raspund peste vreo 8 ore cum ca nu se aștepta să îl spionez,iar eu i-am răspuns că nu ma asteptam sa ma dezamăgească asa,asigurandu-ma la începutul relației, căsnicie ca el a avut de toate nu ii mai trebuie nimic, atât sa il mai tina sa ma satisfacă pe mine. Nu ma asteptam ca noi vom trece vreodată prin chestia asta. În urma discuției nu m-am mai uitat in telefonul lui, am zis ca tot mie imi fac rau.
De curând a fost in Romania, având proces pentru permis si neputând să conducă masina care o aveam în țară, a contactat un vechi prieten pe care îl cunoșteam si eu si care e in prag de divort(sotul ii da sfaturi sa faca tot posibilul sa stea alături de familia lui) sa ii conducă masina peste tot pe unde este nevoie. El a acceptat pentru doua zile sa faca lucrul asta, iar în seara dinaintea plecării lui (locuiește în Constanta) sotul mi-a spus că nu s-au mai văzut de multa vreme si vor sa iasa la o bere. Nu am avut nimic impotriva, am mai vorbit cu sotul in seara aia pe la ora 12 noaptea spunând că barul unde au stat s-a inchis si merg la non stop sa mai bea cate o bere si pe urma prietenul i-a un taxi sa meargă la tren. Până a doua zi la 12 prânz nu am mai vorbit cu soțul, apoi spunandu-mi ca au stat până la ora 3 in oras au băut si abia apoi au mers acasă.
La 3 zile se întoarce la noi, la început am refuzat să cred ca el continuă să se uite la filmele acelea si pur si simplu nu m-am uitat deloc in telefon. Numai ca cum nu cunoaștem toate locurile pe aici el a cautat in telefon ceva de fata cu mine si din nou apăruse ceva nou… Cand am prins telefonul m-am uitat si el si cu prietenul lui in seara cand s-au întâlnit au cautat fete pe chat…ca s-au si întâlnit cu cineva nu pot sa stiu, dar ma simt cu psihicul la pământ, nu am curaj sa ii zic nimic, pt ca in tre noi aparent merg toate bine, ne bucurăm unul de celălalt… E o chestie de gen sa accept totul asa sau sa ii zic, mi-e teama ca lucrurile se vor repeta. Imi doresc liniste sufletească, relatia sa fie ca inainte, sa pot avea incredere in el…nu am cu cine vorbi,sunt singura,singurica…si toate se strang la mine in suflet
Deci chestia e Încă proaspătă sa ii zic si cum sa pun Problema?
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu discuta cu el tot ce simti si gandesti si gasiti impreuna raspunsurile. Chiar si cu ajutor din partea unui consilier de cuplu tot de efortul si comunicarea voastra depinde relatia. Incearca sa afli ce se intampla in el, cu calm si diplomatie. Poate este deprimat de situatie; poate este altceva? Discutati! Succes!
  • Neagu Elena-Mihaela
    Neagu Elena-Mihaela Este in adn ul barbatului acest instinct de vesnic pradator! Ei se plictisesc foarte repede si au nevoi peste nevoie,in special.nevoia de NOU, asa ca nu te da peste cap sa incerci sa l intelegi! Este un sfat bun,cel de sus in care sa incerci sa stai de vb,insa nu stiu cat vei si reusi, insa ce poti sa ti spun este ca sa incerci sa te concentrezi pe tine ,lasa cumva sa vina restul.de la sine! Daca el.vrea altceva,oricum o va face,indiferent ca tu te stresezi sa nu! Ocupa ti timpul,mintea cu alte activitati si este chiar indicat sa mergi la psihoterapie ….succes!
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Vizionarea excesiva de pornografie poate duce la dependenta la fel ca in cazul alcoolului, si nu doar dependenta devine deranjanta ci si unele manifestari depresive, si poate va cauta persoane care sa-l sustina. Aceasta dependenta il poate face prizonier fara ca sa-si dea seama pentru ca toata gandirea, actiunile isi vor canaliza energia spre aceste lucruri, tratand superficial ce se intampla in jurul sau, obiectivele pe care le avea altadata. Din pacate exista o anumita cultura masculina care care sustine acest comportament si-si va gasi usor sustinatori. Ar fi foarte bine daca ar intelege ca acest drum nu are o destinatie prea fericita, ca isi poate pierde familia , scopurile, realizarile si ar apela la o consiliere psihologica. Discutati cu el, linistit calm, cautati articole despre dependenta de pornografie si riscurile ei, asigurati-l ca-i sunteti alaturi , fiti interesanta de ce simte mai ales cand le priveste, poate ele au fost o solutie la problemele cu care s-a confruntat si s-a simtit coplesit, responsabil si ele au fost rezolvarea de moment. impartasiti experienta cu el. Nu lasati lucrurile foarte deranjate nedezbatute. Succes!
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Să ascunzi problema sub covor nu ajută la nimic. iar problema identificată de dvs este doar VÂRFUL UNUI ICEBERG. La baza e o TRAUMĂ ascunsă, din care el EVADEAZĂ. SOLUȚIA ar fi, teoretic vorbind, un PROCES terapeutic, însă depinde de soț dacă are deschiderea și curajul necesar să facă acest pas. E liberul arbitru, și decizia îi aparține. Dvs aveți posibilitatea să acceptați sau nu decizia lui, și să rămâneți, sau nu, într-o căsnicie cu o persoană disfuncțională, care vrea, sau nu, să își rezolve problema cu ajutorul unui specialist.

Angajare/colaboare psiholog – Buftea (Ilfov)

Cabinet Individual de Psihologie “Elisabeta Ilie”, cu sediul profesional si punct de lucru in Buftea – Ilfov, realizeaza selectie de personal in vederea angajarii/colaborarii, a unui psiholog cu program de lucru in regim part-time/full time.

Cerinte:

  • atestat de libera practica: psihoterapie congitiv – comportamentala/psihologie educationala, consiliere scolara si vocationala/psihologie clinica (necesar minim o specializare);
  • experienta de lucru/voluntariat – minimum 2 ani (in special in lucru cu copii/adolescenti);
  • constituie avantaj specializare terapie ABA.

Cei interesati pot trimite CV la adresa de e-mail elisabeta.ilie@elpsi.ro

Sunt o adolescenta de 17 ani si la noi in familie au fost probleme mereu. Tatal meu consuma alcool si face scandal. Este violent si cu mama. Mama a hotarat să se desparta de el insa eu pe cat de tare il urasc, nu stiu daca sa o sustin sau nu in acest pas.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Bună ziua. Sunt o adolescenta de 17 ani și rog sa va expuneți opinia oricine crede ca m-ar putea ajuta cu sfatul său. Deci din totdeauna la noi in familie au fost probleme. Tatăl meu consumă alcool iar când se afla in acea stare face scandal. Mai am un fratior mai mic și ambii deja avem frica de el când este in acea stare. Este violent și cu mama, iar când mă refer la violent nu este genul care să te bată ci îți trage o palma și te rănește prin cuvinte. Acum mama s-a hotărât să se despartă de el însă eu pe cât de tare îl urăsc( știu ca nu e bine sa spun asta ca e tatăl meu însă asta simt) nu știu ce sa fac dacă sa o susțin sau nu in acest pas. Va rog oferiți-mi un sfat temeinic și bun de urmat.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu imi pare rau pt suferinta pe care trebuie sa o indurati si primul pas este intotdeauna indepartarea de agresor sub orice forma. Mai departe veti gasi cum sa va ajutati reciproc. Atata timp cat ramaneti la indemana lui este foarte probabil ca situatia sa continue neschimbata. Ideal ar fi sa gasiti o solutie diplomatica, pasnica, sa caute el ajutor pt problema pe care o are. Daca nu este insa loc de dialog… protejati-va1 Curaj, se poate!
  • Neagu Elena-Mihaela
    Neagu Elena-Mihaela Buna,
    Din pacate,in astfel de situatii, copii sunt adevaratele victime! Nimeni nu ti va putea spune ce decizie este cea mai potrivita in povestea asta,insa nu trebuie sa ti urasti niciunul dintre parinti! Sustine ti mama si incearca pe cat poti sa ti respecti tatal! Din pacate ,daca veti ramane langa o persoana care are astfel de probleme si mai mult decat atat,nici nu doreste sa le rezolve,nu faceti decat sa ramaneti ,,blocati,, intr o situatie care nu va aduce decat dezavantaje !
    Ar fi bine sa va mutati intr un alt spatiu ,sa va linistiti,tu sa te concentrezi pe scoala si activitatile care iti fac placere si timpul va aranja cumva lucrurile..
    Sunt copii care ajung sa exceleze ca adultii ,nascuti in familii cu astfel de probleme,dar si copii cu probleme de adulti…..de tine depinde!
    Succes!
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Sfaturile noastre ar fi subiective. Nu stim cat de des consuma alcool (o data pe an, sau zilnic?), nici cat de violent devine, nici daca regreta iesirile si cauta solutii sau nu. Insa a trai cu FRICA de tata nu e o solutie! Deci separarea, fie ea si temporara, poate fi o solutie aleasa de mama ta. Ea stie cel mai bine cum vrea sa traiasca, iar tu nu alegi, ci accepti alegerile ei. Pe care le face ca adult, in cunostinta de cauza. A te opune ei nu ajuta la nimic. Si nici a incerca sa controlezi alegerile altora.
  • Iuliana Toth
    Iuliana Toth Buna eu am trait asa exact , in familia mea cu frica de tatal alcoolic nu am fost fericiti niciodata …acum am o varsta dar nici acum nu ma pot bucura de viata din cauza traumelor suferite in copilarie …mie imi pare rau ca mama nu s-a despartit de tatal meu ca sa traim si noi fericiti chiar daca am fi mancat o coaja de paine.
  • Andi Miana
    Andi Miana Cautati Adult children of Alcoholics Romania. Copii adulti ai alcoolicilor și familiilor disfunctionale. Unul din cele mai bune programe de recuperare în urma efectelor bolii alcoolismului. Dacă nu găsiți site ul va rog sa mi scrieti si va ajut.

Am consumat cannabis si am facut atac de panica. Ulterior, cred ca am avut depersonalizare sau derealizare pentru ca vedeam totul ca si cand aveam o sticla pusa in fata ochilor, un fel de film, iar vederea imi era apropiata, ca si cand vedeam printr-o lupa (termenul medical am inteles ca este pelopsie).

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua,am 22 de ani si sunt de sex masculin si sunt student.Am consumat cannabis acum 6 luni (am mai fumat de cateva ori inainte) si am facut atac de panica.Totul a pornit de la faptul ca imi amortise tot corpul,mai putin zona pieptului unde simteam presiune si stare de sufocare.Ulterior,din atac de panica cred ca am avut depersonalizare sau derealizare pentru ca vedeam totul ca si cand aveam o sticla pusa in fata ochilor,un fel de film,iar vederea imi era apropiata,ca si cand vedeam printr-o lupa (termenul medical am inteles ca este pelopsie).Mintea mi se intunecase deoarece ma cuprinsesera gandurile ca voi muri sau voi innebuni,desi eram relativ receptiv la persoana de langa mine,chiar daca am vorbit putin.Imi repetam mereu in cap date precum faptul ca locuiesc in x oras si cine sunt pentru ca aveam impresia ca intru intr-un fel de transa ori lesin si nu voiam ca acest lucru sa mi se intample.De asemenea faptul ca imi simteam muschii picioarelor si confundam cu faptul ca
picioarele mi se miscau necontrolat desi in realitate nu se miscau intra la categoria halucinatii.
Dupa episod,dimineata urmatoare am avut stari de detasare si atacuri de panica frecvente care m-au dus cu gandul la faptul ca am un inceput de psihoza.Prietenii m-au asigurat ca nu prezint semne insa eu am continuat sa ma tot documentez si pana astazi,dar asta cred ca mi-a accentuat anxietatea.
Acum sunt mai bine,insa am in continuare aceasta nelamurire legata de predispozotia mea la adresa psihozei si voiam sa va intreb daca starile acestea de depersonalizare si derealizare (in special cea din urma) au de a face cu psihoza.Multumesc.
  • Botezat-Antonescu Radu
    Botezat-Antonescu Radu din ce ai descris pare sa fie mai mult vorba despre ipohondrie, clasic atasata starilor de anxietate. Daca vrei sa fii absolut sigur atunci mergi si consulta pe viu un psihiatru (in care sa ai si incredere) care iti va raspunde la toate aceste intrebari. Cautarea raspunsurilor/diagnosticelor pe net este din punctul meu de vedere o boala in sine si face mai mult rau decat bine. Curaj!
  • Ana Inanna
    Ana Inanna Am avut acum ani multi experienta asta. Dragule, nu a fost marijuana, aia a fost o “legala”. Ai mare grija si iti recomand sa stai departe de amandoua. Nu pierzi nimic oricum.
    Si ușurel cu auto-diagnosticarea online, poti sa faci buba tare de tot. Ai avut un atac de anxietate indus chimic, forțat ca sa zic asa. El persistă a doua zi, uneori chiar cateva zile dupa, in functie de abilitatile organismului de a restabili echilibrul chimic. Relax, fa cateva zile fix ce iti place, ce te face sa fii fix in zona ta de comfort psihic si lasa episodul sa treacă, fa un pic de sport zilnic sa stimulezi producția de endorfine si starea anxioasa o sa dispara rapid. Și nu mai fuma toate prostiile. Ca si daca arata a iarba, nu stii cu ce vine. Ultimul trend e sa fie stropita cu detergent de toaleta sau cu otravă de sobolani diluata. Pentru ca aparent reacțiile descrise de tine sunt de fapt “the hit” printre consumatorii tineri…
    Daca nu poti trece peste ingrijorare, mergi la medic, dar lasa internetul.
  • Daniel Mois
    Daniel Mois Nu ai de unde sa stii ce ai fumat, si daca a fost doar marijuana! Acum suporti consecintele unei actiuni proprii, si ai de invatat sa gestionezi propriile tale stari. Cu medicatie si psihoterapie.
    • Ana Inanna
      Ana Inanna Hai sa nu sarim asa repede la medicatie si psihoterapie ca sentinta definitiva si irevocabila. A facut o prostie, a tras o sperietura zdravana, a mai facut o prostie citind treburi din online care il depășesc neavând studiile/instrumentele necesare sa discearnă intre simptome si situații. Bottom line e ca are nevoie de un pic de timp sa isi reia ordinea personala. Autidiagnosticarea cu Google e un monstru care nu naste nimic bun, iar un comentariu dojenitor care se termina cu “medicatie si psihoterapie” cand el deja e speriat, nu ajuta.
      Evident daca situația persista, musai vazut un clinician. Dar pana acolo mai are un pic de calatorit.
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - clinicianul pune o ETICHETĂ și îl sperie, nu psihoterapia! Asta e realitatea.
    • Ana Inanna
      Ana Inanna Daniel, nu e nevoie deocamdată nici de una nici de alta. Asta era ideea. Daca nu se echilibreaza singur, evident ca primul pas e catre un psihoterapeut si de acolo primeste ajutor specializat. Ca se rezolva doar cu asta, sau va ajunge la un clinician e alta poveste. Copilul asta are nevoie de un pic de susținere morala acum, si-a dat singur in freza indeajuns cat sa nu ii mai spargem si noi oale in cap. E clar ca mintea ii merge si nu are cap pe umeri doar ca sa nu ii ploua in gat.
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - din păcate, lucrurile stau diferit. Noile droguri nu sunt soft, ca și marijuana, ci dau reacții persistente, și ele nu cedează nici măcar cu psihoterapie! Adesea, nici medicația nu dă rezultate! A CREDE că e ceva trecător, simplu, a MINIMALIZA problema nu ajută! Dimpotrivă, îl determină să ÎNTÂRZIE și mai mult apelarea la specialiști, și să se scufunde și mai mult în NEGARE!
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - e vorba de CAZURI concrete, nu de dreptate. Nu e un singur caz, ci sunt MII, la nivelul întregii țări, pe care oamenii le IGNORĂ, NEAGĂ, MINIMALIZEAZĂ. Efectele sunt extrem de grave la toate nivelele. Iar oamenii FĂRĂ competențe, care lucrează în ALTE domenii și nu au habar de cum arată REALITATEA nu ar trebui lăsați să își dea cu părerea pe un grup care se vrea a fi profesional…
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - OK ce? Că minimalizăm efectele grave? Doar de dragul de a nu ne confrunta cu o PROLEMĂ gravă la nivel național? Nu e deloc OK. Ci e de lucru. Altfel, Orwell ajunge real, așa cum scrie pe pagina ta, pentru că i se permite.
    • Ana Inanna
      Ana Inanna V-am dat dreptate. Absolut si de necontestat.
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - nu vreau dreptate, vreau ieșirea din NEGARE. Și confruntare cu problema. Așa incomodă cum e ea… Lucrurile sunt mult mai grave decât par la prima vedere. Sunt multe cazuri. Nu scriu pentru o persoană care îmi dă sau nu dreptate, ci pentru toți care citesc. SUBSTANȚELE din țigările soft conțin pericole reale, pe care tinerii le minimalizează!
    • Daniel Mois
      Daniel Mois Ana Inanna - Fiecare VEDE ceea ce ARE și ce el ESTE. Mecanismul PROIECȚIILOR e activ.
  • Alexandra Ghiran
    Alexandra Ghiran Din ceea ce descrii eu înțeleg ca ai trăit stări de anxietate, sentimentul de pierdere a controlului, distorsiuni ale percepțiilor dar și capacitatea de a conștientiza, de a realiza distincția între percepțiile alterate și realitate. Pare ca experienta consumului te-a forțat cumva sa devii atent la aspecte din personalitatea ta la care ai nevoie sa lucrezi (teama de a-ți pierde controlul asupra mintii și sau corpului, alegerea de a te pune în pericol prin angajarea în comportamente riscante cum ar fi consumul de substanțe psihotrope, influenta prietenilor în viata ta etc) , prin schimbări în modul de viata, alegeri etc sau într-un mod specializat (psihiatru psiholog clinician psihoterapeut).
    Experienta descrisa de tine ar putea deveni o experienta de învățare despre propriile tale limite, vulnerabilități.. dezvoltare personala..in mod special perioada de adolescenta include activități de testare a limitelor ca apoi sa fie urmata de maturizare prin depășirea unor limite (ne putem antrena mușchii și putem deveni mai puternici) și acceptarea altor limite (nu putem sa ne schimbam măsură la pantofi sau sa devenim mai înalți decât suntem)
  • Adrian George Ion
    Adrian George Ion Dacă e Marijuana de România e clar, stropita chimic pt a avea halucinații.. Părerea mea personala? Schimba anturajul, schimba locurile unde umblați cu gașca se vor supăra asta e câini latră usrsul merge.. Evita sa mai fumezi ți.o zice un fost fumător.. Inafara de euforie nu îți aduce nimic benefic, doar dacă cumva nu ești diagnosticat cu SLA sau alte boli ale sistemului muscular, scheletric.. Nu ești nici mai prejos nici mai presus de alții.. Iar dacă chiar nu poți lăsa fumatul de Marijuana măcar cumpăra de calitate nu porcarii chimice.. Te salut
    Marijuana nu va aduce nimic bun în viata ta
  • Alexandra Dumitrache
    Alexandra Dumitrache Diferența intre o psihoza obisnuita si una indusa de cannabis este timpul pana la rezolvare ( care e mult mai scurt) si in ciuda halucinațiilor posibile, organizarea mai buna a gândurilor decat in celălalt tip. Faptul ca si conștientizai ce ti se intampla intareste ideea de anxietate indusa si a atacurilor de panica care produc ipohondrie. Am avut o prietena cu ceva similar si daca realizezi ca e ceva trecător (strict in seara consumului) o sa privesti situatia mai detasat. Ea nu a mai consumat de atunci si nu a mai revenit nimic. Daca simptomele persista, mergi la un psiholog si nu asculta doar sfaturile de pe net. Renunță in a mai fuma fiindcă acesta e felul in care reactioneaza corpul tau si nu iti face bine. Sanatate !
  • Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni şi text

Cum ar trebui sa-i spunem copilului nostru de 4 ani despre despartirea noastra? Cum ar fi mai ok pentru el programul de vizitare din partea tatalui? Unii spun ca daca va sta cateva zile la mine si cateva la tatal lui, il bulversam, social vorbind.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Buna ziua.
Ma numesc Roxana, sunt din Bucuresti si am 35ani. Am un baietel de 4 ani si jumatate. In urma cu aprox o luna, sotul meu m-a anuntat ca, casnicia noastra s a terminat, de atunci, cautam veriante viabile pentru a face tranzitia cat mai usora pentru baietelul nostru. Inca nu i-am comunicat nimic despre aceasta despartire, insa dormim separat si probabil ca isi da seama ca ceva nu e ok.
Ne stiind cum sa gestionez aceasta situatie, va rog sa ma indrumati cu privire la cateva aspecte: 1. Cum ar trebui sa-i spunem despre despartirea noastra, 2. Cum ar fi mai ok pentru el, ca si program de vizitare din partea tatalui, astfel incat sa nu fie afectat foarte mult, unii spun ca daca v-a sta cateva zile la mine si cateva la tata, il bulversam social vorbind. 3. Ce impact ar avea asupra copilului daca eu, mama m-as muta in Ploiesti (tatal ramanand in Bucuresti), in Ploiesti am fratele, cumnata si baietelul lor in varsta de 4 ani, tot acolo copilul ar sta cu bunicii materni foarte des.
Va multumesc.
Roxana

Cristina Anghel

Cristina Anghel Imi primul rand, imi pare rau pentru situatia profund neplacuta in care sunteti. O despartire e grea, mai ales una „din senin“. Ce va pot spune este ca e necesar ca dvs. sa aveti grija de dvs., sa vorbiti, sa va descarcati cu ajutorul cuiva apropiat, cu care va intelegeti. Orice aranjament, in care parintii se pun de acord in privinta binelui copilului e bun. Copilul trebuie sa simta ca poate controla situatia, ca e previzibil ce se intampla cu el. Daca merge la gradinita si are prieteni, ar fi bine sa mearga in continuare acolo. Daca nu a apucat sa prinda radacini, trecerea va fi mai usoara. Si tatal sa poata sa il vada. Sa poata fi alaturi daca e bolnav, daca dvs aveti vreo problema. Cu rabdare si intelegere veti gasi o cale potrivita pentru toti. Puteti implica si copilul, la nivelul lui de intelegere. Iti place la gradinita, ai vrea sa cunosti un oras nou? Va doresc putere si va trimit ganduri bune, de sustinere!

Madalina Manole

Madalina Manole Cea mai buna ideie dintre toate ar fi să apelați la serviciile unui psiholog, atât pentru susținere dumneavoastră cât si a celui mic! Acest lucru va face că cel mic să simtă tranziția mai ușor, iar dumneavoastră să vă puteți reechilibra pentru a face față noilor cerințe si atribuții!

Marilena Popa

Marilena Popa In viitoarea postura de mama singură, cu siguranță familia extinsa va va fi de mare ajutor. Bănuiesc ca fiul dumneavoastră deja cunoaște aceasta parte a familiei. Tranzitia ar trebui facuta treptat si ar trebui sa ii explicati in prealabil fiecare pas, pe masura intelegerii lui, si mai ales sa va puneti de acord in familie sa ii transmiteti acelasi mesaj. Programul de vizitare trebuie stabilit de comun acord, insa trebuie sa aiba o casa principala, de preferat cu dumneavoastră. Sunt multe de discutat si planuit, si eu va sfatuiesc sa apelati la un psiholog pentru a face această tranziție cat mai putin dureroasă pentru toata lumea. Numai bine!

Doina Dolghier

Doina Dolghier Bună ziua stimata doamna. Cea mai buna soluție este sa mergeți la un terapeut. De ce? Pentru ca astfel puteți analiza împreună, cu o abordare individuala a cazului, cea mai optima soluție. În alta ordine de idei, mesajul direct și indirect către copil ar trebui sa fie asa: mami și tati nu se mai iubesc însa iubirea pentru tine nu este cu nimic afectata. În prealabil discutând cu copilul despre ce înseamnă iubirea între doi oameni adulți. Discuția ar trebui sa fie împreună,cu toți membrii familiei. Nu este ușor dar nici imposibil. Însă este important sa nu mințiți copilul despre divorț. Mult succes
Administrează

Monica Enescu
Monica Enescu Si eu va recomand sa apelati la un terapeut pentru a discuta aceste aspecte. Ceea ce as adauga in plus este ca nu il puteti feri de un anumit grad de suferinta, indiferent ce alegeti si unde veti locui, insa acest grad de suferinta va depinde mult de relatia dvs cu tatal copilului de acum incolo.

Mare atentie la mesajele transmise copilului, de genul “mami si tati nu se mai iubesc, dar te iubesc pe tine”, Punandu-ma in locul unui copil care nu face nicio diferenta la acea varsta, m-as gandi ca asa cum iubirea parintilor unul fata de altul s-a terminat, asa s-ar putea termina intr-o zi iubirea lor pentru mine si daca iata ei nu se mai iubesc si s-au despartit, tot asa s-ar putea desparti de mine. Pentru copil, familia este o triada la modul ideal (daca nu este o familie disfunctionala) si ceea ce il afecteaza cu adevarat sunt sentimentele inconstiente pe care parintii le au si le manifesta nu doar fata de el, cat si unul fata de altul. Indiferent de relatia amoroasa a parintilor, care se poate incheia, parintii vor ramane in continuare intr-o altfel de relatie, ca parinti ai copilului si in aceasta relatie ar fi de dorit sa existe respect si ajutor reciproc. Numai bine!

Am 19 ani si probleme grave de comunicare. In anii de liceu am avut o adictie fata de un joc pe calculator. 4 ani m-am inchis in mine, vorbind foarte putin cu cei din jur. Acum am anxietate, dificultate in a conversa fluent. Mi s-a mai spus ca par speriat de bombe, nu sunt o companie buna.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
19 masculin
Student
3 frati mai mici – cu mama discut destul de rar , nu prea imi place sa vorbesc foarte mult cu ea . Tata e plecat in strainatate si vorbesc cu el odata la saptamana sa zicem si cu fratii mai mici ma inteleg ok , mai glumim etcAm probleme grave de comunicare.Pe parcursul a 4 ani , respectiv in anii de liceu.In acesti ani am dezvoltat o adictie fata de un joc pe calculator jucandu-ma o foarte mare parte din timpul meu liber…In acest mod imi pierdeam mult timp si m-am inchis in mine, vorbind foarte putin chiar si cu parintii.Din aceasta cauza am foarte putini prietni si cunostiintele pe care le am nu doresc sa aiba contact prea mult cu mine pentru ca nu prea am ce sa spun interesant, eu zic ca ei ma vad plictisitor si intr-un fel o cred . Imi pare rau ca dupa o perioada de 4 ani de inchidere in mine , acum cand incerc sa imi fac prieteni imi este foarte dificil … Am anxietate , intru in vorba cu cineva nou si am dificultate in a conversa fluent sau daca vorbesc nu stiu cum sa mentin o conversatie sau sa fac persoana de langa mine sa fie interesata sau macar sa ii fac astfel ziua mai buna .. Sunt un baiat serios , foarte serios si la fata si nu stiu sa fac glume bune sau pe cei pe care ii cunosc recent
nu reusesc sa ii fac sa rada ..Cred ca si mesajul meu noverbal ma impiedica , mi s-a mai spus ca par un baiat speriat de bombe sa spunem , prefer sa tac , vorbesc rar si incerc sa depasesc aceste aspecte negative dar nu reusesc . Imi pare rau ca nu sunt o companie buna pentru foarte multi desi as vrea sa fiu, ce as putea face ca sa repar sau sa corectez aceste ”defecte”?

  • Veronica Cristea
    Veronica Cristea Buna ziua. Din felul in care scrii, discursul tau reiese foarte elocvent si coerent. Problema de comunicare poate fi datorata faptului ca nu gasesti mai degraba oameni care sa fie dispusi sa te asculte cu adevarat si cu care sa discuti lucruri mai serioase, asa cum ai avea nevoie. Poate incerci sa cauti persoane mai potrivite cu stilul si valorile tale, fiindca socializare doar de dragul socializarii sau conversatii de suprafata nu ai cum sa le sustii cu acea usurinta pe care o vezi la ceilalti. Poate fata de “speriat” arata doar faptul ca, petrecandu-ti mult timp intr-o bula de siguranta, izolat de stimulari si provocari sociale, ai diminuat sentimentul personal de incredere si confort in contexte sociale. Acum ai constientizat situatia in care te afli si vrei sa o schimbi, insa fiind ceva nou, e ca si cand ai iesit din bula de protectie si incerci sa te descurci in afara ei. E normal sa fie o perioada mai greu si sa te si sperie. Oricum, incearca sa nu pui presiune mare pe tine, totul se va schimba treptat, pe masura ce vei capata experienta. Un terapeut te poate ajuta sa capeti lejeritatea de a impartasi si a manifesta si verbal capacitatea ta de introspectie pe care o exprimi bine in scris.
  • Marian Georgescu
    Marian Georgescu Faptul ca ai stat foarte mult timp in fata jocurilor ti-a creiat o falsa comunicare emotionala pe internet. Insa nu e intimplator ca ai intrat in acest joc. Denota ca in copilarie nu ai fost ascultat si nu ai primit iubire imi imaginez din aceasta cauza te-ai retras in tine si ai gasit o iesire prin jocuri. Acum ai constientizat si este dureros. Sugerez sa te integrezi la un grup de dansuri bachata si si kizomba unde vei invata sa relationezi cu corpul si emotia. Iti recomand sa mergi si la un psihoterapeut care sa iti creeze o zona securizata si de confort pentru a lucra cu el si procesa experientele neplacute din copilarie.
  • Nela Chirila
    Nela Chirila Eu te invit in clubul meu de terapia prin ras, online joia seara pe platforma zoom, care ajuta sa depasesti timiditatea sa capeti increderea si stima de sine
Spații de inchiriat pentru workshop/terapie/consiliere – Bucuresti (zona Stefan cel Mare)

Spații de inchiriat pentru workshop/terapie/consiliere – Bucuresti (zona Stefan cel Mare)

Ofer spatiu de inchiriat pentru terapii/consiliere intr-un centru de terapii corporale si psihologice. Cabinetele sunt versatile şi spaţioase, destinate terapiilor individuale sau de grup, activităţilor recreative, educaţionale sau de relaxare.

De asemenea, oferim un spaţiu special destinat evenimentelor în scop recreativ, educativ şi de relaxare. Sunt alocate flipchart, proiector, masă, scaune de lucru si, optional, spaţiu pentru pregătirea de mici gustări şi răcoritare.

Inchirierea pentru ambele spatii poate fi realizata atat pe ora, cat si pe zi, respectiv luna.
Locatia este intr-o vila, la 10 min. distanta de statia de metrou Stefan cel Mare (zona Lizeanu)

Nume persoana de contact: Mihaela Tonciu
Nr. telefon: 0728.060.518

 

Fetița noastră de 12 ani ne-a amenințat că se aruncă de la balcon dacă voi mai avea un copil. Acum am rămas însărcinată si nu știu cum să-i spun.

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Sunt o mămica unei fete de 12 ani , sunt căsătorită de 13 ani , lucrez ca administrator ! De aprox. 2 ani ne mai dorim un copil și am tot vorbit lucrul asta împreuna cu fetița noastră însă am fost surprinși și am aflat ca părerea ei in legătura cu un frate sau sora nu este întocmai deloc buna … am discuta cu ea și am încercat sa i explic lucrul asta dar teactia a fost și mai urâta și îngrijorătoare pt noi amenințându-ne ca se arunca de la balcon dacă se va întâmpla … Acu după un timp chiar am rămas însărcinată si încă nu știe lucrul asta și nu știu cum săi spun Știindu-i reacția și ceea ce a spus ! Va rog ajutați-mă cumva pt ca eu văd situația asta destul de gravă și nu știu ce sa fac … este un copil dificil .. și stresul pe care l am in plus in timpul sarcinii mă afectează !!
Cristina Anghel
Cristina Anghel Va recomand sa mergeti la psiholog pentru psihoterapie de familie. O reactie ca asta are loc pe fondul unor nemultumiri, nevoi nesatisfacute dinainte. Va va ajuta si pe dvs. ca parinti, sa fiti mai fermi in ceea ce va priveste (nu era cazul sa ii „cereti voie“). Succes!
Zaharia Robertha
Zaharia Robertha Bună ziua! Daca sunteti din Bucuresti, va pot recomanda pe cineva care va poate ajuta, nu doar din prisma profesiei ci si din prisma faptului că, la randul sau, are un frate cu 11 ani mai mare si cred ca poate aborda altfel lucrurile. https://www.facebook.com/psihoterapeutsistemic/ - Psihoterapeut Andra Adjudeanu
Tina Petrareanu
Tina Petrareanu Amenințarea asta cu aruncatul de la balcon , dacă este serioasă ( ma gândesc ca ar putea fi , dacă spuneti ca “ este un copil dificil “) necesita , după părerea mea , o evaluare psihologică pentru a depista o eventuala tulburare de personalitate .
Nu va speriați , căci , acționând din pripa , se corectează .
Dar nici nu neglijați .
Alina Cobzariu
Alina Cobzariu Nu exista copii dificili ! Va sfatuiesc sa mergeti impreuna la un psihoterapeut care va va invata cum sa comunicati eficient cu fiica dvstra si pe viitor cu al doilea copilas.
Monica Enescu
Monica Enescu Vă recomand și eu sa mergeți toată familia la o terapie de familie, căutați un psihoterapeut cu experiență în lucrul cu copiii și cu părinții. Din relatarea dvs, copilul deține în familia dvs o putere care i s-a dat cumva, faptul ca îi cereți simbolic ”permisiunea” de a avea un copil, reflectă o teamă a dvs fata de reacțiile ei dar și o dinamică inversată, de regulă părinții iau deciziile în familie, ca sa nu mai spunem ca uneori un copil poate apărea și fără sa fi fost planificat de cineva. E necesar sa explorați de asemenea în terapie (individuală) relația dvs cu proprii părinți. Cu răbdare și ajutorul unui specialist, se poate ajunge la o mai bună relație cu fiica.

Am 16 ani si sunt crescută de bunică. Mama unui prieten spune că unchii mei sunt proxeneți, că suntem o familie de țigani. Plâng mereu, mă afectează tot ce spune.

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online 
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
16 ani,feminin.
Am in prieten,cu care ies în oraș și practic basket,nu am alte relații cu el,dar eu sunt crescută de bunică și mama băiatului inventează scene,precum că unchii mei sunt proxeneți și că suntem o familie de țigani,ce ar trebui să fac,fiindcă,plâng mereu,mă afectează tot ce spune?!
  • Mihaiela Grimbovschi Avramescu
    Mihaiela Grimbovschi Avramescu Să nu mai iei în seamă ce spune mama băiatului. Nu ce spun ceilalți te definește, ci ceea ce sti tu ca ești. Cine te cunoaste nu vă baga in seama răutăților care se spun despre tine.
  • Monica Enescu
    Monica Enescu Nu e usor sa auzi judecati si barfe din partea altora. Nici nu prea ai ce face concret ca sa opresti astfel de lucruri pentru ca asa cum spune o vorba, “gura lumii n-o astupa nici pamantul”. Important este sa nu lasi asta sa te influenteze si sa nu iti creezi o imagine despre tine pe baza a ce spun altii despre tine sau familia ta.

    Nimeni nu te cunoaste asa cum te cunosti tu si faptul ca vrea sa te discrediteze in fata cuiva/ altora/ a baiatului ei, arata ca este o persoana nesigura si ca probabil ii este teama ca intre tine si fiul ei ar putea fi mai mult. Ceea ce te defineste insa pe tine ca om este ce gandesti, ce ai in suflet si cum te porti cu cei din jurul tau, asta este ceea ce conteaza cu adevarat. Numai bine!

Pagina 1 din 3123

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed