Am 15 ani

Și sunt eleva

Părinții îmi pun pe cap grija fraților mai mici scăpați de mult de sub control. Fac tot felul de prostii, înjura ca la ușa cortului si, au ajuns chiar sa arunce cu obiecte în mine doar pt amuzament deoarece știu ca nu pot riposta, dacă as face-o as primii inzecit înapoi. La fiecare boacana noua eu sunt trasa la răspundere, bătută și înjurata. Vacanta aceasta a fost insuportabila, nici nu o pot numi vacanta… Nu am avut o zi fericita, în fiecare a trebuit sa plâng, sa ma întreb cu ce am greșit și de ce pica vina pe mine. Am ajuns sa îmi doresc moartea, de fiecare data când am încercat sa ma sinucid nu am avut puterea necesara. Am tot sperat ca poate cu timpul tata va înceta sa dea vina pe mine, sa ma disprețuiască. Am fost eleva excepțională, sperând ca poate va înceta sa ma numeasca javra, copil fără viitor, împuțită, cățea, chiar și curva deși eu stau retrasa în coltul meu, nu am prieteni de frica ca și ei ma vor răni. Îmi e extrem de greu mai ales ca am probleme cu kilogramele,imi e frica sa ies din casa deoarece aud in jur cum susotesc și rad de mine. Nu mănânc mult, tot de frica tatălui… Și oricât m as retine când e ora mesei îmi spune :”la masa prima, javra.. Baga, crapă în tine!”. Pe lângă kilogramele în plus la vârsta de 11 ani am leșinat în camera, când m am trezit aveam 2 dinți din fata retezati, nici în momentul de fata nu m au dus la un dentist deoarece considera ca eu pot aștepta, dar reparațiile în curte nu. Imaginați va cât de rușinata sunt să îmi deschid gura, sa vorbesc în fata clasei, sa prezint un proiect sau sa vorbesc cu cineva când ei se holbează doar la dinții retezati… Am rămas fără de speranța iar familia nu ma ajuta, din vina lor am ajuns sa fiu o antisociala, nu mai am încredere in mine, iar la școală am plecat de la orele de biologie o luna de zile doar sa nu prezint un proiect în fata clasei de frica ca poate vor râde de mine, ca proiectul nu e ce trebuie (proiectul era făcut dar n am ajuns vreodată sa l prezint). Îmi urăsc frații, părinții, îmi urăsc existenta… Vreau doar sa fiu lăsată singura. Seara, când toți sunt în casa, merg în curte sa ma dau în leagăn… Ma liniștește și ajuta sa uit de tot preț de câteva minute. Uneori cant în curte, dar încet.. Sa nu auda nimeni, căci de ar auzi ar râde și de aspectul asta. Muzica și datul în leagan ma liniștesc, ma eliberez de toate prin muzica, parca speranța că va fi bine renaște. Adesea ma refugiez în spatele unei curți, pe un pârâu, pe un pod… Acolo îmi exersez engleza și pot canta fără sa ma audă nimeni,sa plâng fără sa ma vadă nimeni, sa exist fără sa oberve nimeni… E genul de loc în care pot fi eu, fără retineri. Notele la școala au scăzut considerabil de când am întrat la liceu… Doar pt ca îmi e rușine cu mine, îmi e teama sa ma exprim la ore, nu îmi mai fac temele deoarece am ramas fara speranța, am obosit sa lupt și sa sper ca va fi bine, m am resemnat și probabil se va adeveri ce spune tata :”ai sa ajungi sa mănânci pietre, nu ești bună de nimic, javro, penalo!” Ah.. Și sa nu uitam de vânătăi, ma îmbrac în haine lungi vara sa nu observe nimeni ploaia de vânătăi de pe corp… Fiecare zi e un chin, nu mai suport… Sunt pe cale sa cedez.As vrea sa am unde pleca, dar toate rudele sunt precum tata… Niște bețivi. Și ei ma batjocoresc de fiecare data când prind ocazia. Nu mai suport, ce ar trebui sa fac??!?

Bună ziua! Mă numesc Denisa, am 17 ani, și mă frământă de ceva timp această întrebare, însă am crezut mereu că e doar o chestiune de timp ce o să se rezolve natural. Întrebarea mea pentru experții grupului este: de ce mama mea, dupa moartea tatălui meu de acum 8 ani, încă este închisă în sine și singură? Este plecată în Spania, ținem legătura la telefon, dar vine foarte rar în țară și motivează mereu că „trebuie să facă bani”, ca să nu vină, evident, la mine și la bunicii mei. Familia mea îmi spune că înainte a fost o fire deschisă, puțin dificilă, dar amuzantă și empatică. Acum nu înțeleg ce se întâmplă, de ce nu vrea să vină înapoi la mine? De ce nu vrea să vorbim? De ce se comportă cu mine de parcă nu aș fi fiica ei, ci doar o prietenă îndepărtată cu care e obligată să vorbească la telefon? Nu o prea înțeleg și deși niciodată nu am considerat-o mama mea, mă emoționează întotdeauna gândul că niciodată nu o să fim împreună sau, cel puțin, așa cum sunt cu bunica mea. Țin să menționez că nu e neapărat nevoie să muncească în străinătate, se poate angaja și în țară, ne putem descurca cât de cât normal. Bunicii mei mereu au făcut în așa fel încât să nu-mi lipsească nimic, însă mama mereu găsește nod în papură ca să iște o dispută cu ei.

Buna, eu sunt Ana si am 22 de ani. Sunt din olt și acum locuiesc in ungaria. De mica am fost abuzata de mama mea, mi se dădea somnifere pentru ca nu dorea să mă audă plângând sau eram lăsată pe strada sa cerșesc mâncare pentru ca nu voia să gătească spunând că este bolnavă desi nu se ducea la doctor sau urma tratament. Tatăl meu a fost șantajat de ea pentru a pleca de unde toți 3 locuiam cu mama tatălui meu care nu se înțelegea bine cu mama mea. Ne-am mutat în orașul natal al mamei si acolo am locuit cu sora ei care are si ea o fata. Am fost abuzata de către acestea ani de zile, verișoara mea obișnuia să mă atingă in zonele intime apoi sa ma bată din diferite motive. Pe la 8 ani am fost trimisă sa ajut un om din piața care lucra cu mama, sa zugrăvesca însă a acesta a încercat să mă violeze. Am scăpat fara a păți nimic totusi. Pe la 12 ani mi-am intalnit frații pentru prima oară, copii mamei din prima căsătorie. Cand mama a plecat in bulgaria cu amantul ei pentru câteva zile, am fost lăsată în grija fratelui mijlociu. Acesta m-a înfometat, batut si violat. Cand mama s-a întors acasă, si tata si sora mamei fiind prezenți acolo, le-am spus ce s-a întâmplat. Ei nu m-au crezut desi eram plina de vanatai. Văzând că nimeni nu ma crede am vrut să imi pun capăt zilelor si m-am inchis in baie sa beau clor, pana la urma au spart usa si m-au scos de acolo, mama batandu-ma spunând că fac asta pentru atentie. De atunci au urmat nenumarate abuzuri fizice si verbale, eram acuzată de mătușa mea ca am conturi pe site-uri pentru adulți desi eu nu aveam calculator, mi se spunea că sunt satana si am sa imi omor mama, ca ma îmbrac precum o femeie usoara etc. În toți anii ăștia am dezvoltat o depresie mare. Am cerut sa fiu dusă la psiholog, am fost odata dusă doar dar după ce mama a observat ca vorbesc despre abuzuri si despre tata care bea, mi-a interzis sa ma mai duc sau sa imi plateasca sedintele. Asa ca am ajuns ca dupa fiecare ceartă cu ea, sa iau pastile pentru ca nu mai suportăm ce auzeam sau simteam. De multe ori imi spunea sa ne sinucidem impreuna deoarece ea se împrumuta la camatari. După o ceartă cand am luat pastile, mi-a spus sa mor ca ma va plânge o luna apoi ma va uita si nimănui nu ii va pasa de moartea mea. Tin sa precizez ca nu am fost dusă la doctor niciodată si nu stiu nici ce grupa de sânge am.. a refuzat să mi se faca si card de sănătate. Din cauza certurilor, nu ma mai puteam concentra pe studii, plângeam la scoala sau mi se făcea rau pentru ca nu puteam dormi nopțile asa ca am lipsit o mare parte in liceu si ca rezultat am picat bac-ul. După ce am picat examenul de bacalaureat, am fost forțată de ambii părinți sa plec pe vapor unde tatăl meu lucreaza pentru a aduce un venit si sa ii ajut cu datoriile. Zilnic eram sunata De mama ca sa ii confirm cand salariul meu intra. Stresul fiind prea mare, ma accidentam mai mereu si am fost dată afară. După ce am venit în țară, mama mea m-a pus sa cer bani unui marinar de pe vapor mințind ca sunt gravidă si ca am complicatii. Stătea mereu in camera mea, nu ma lasa sa ies sau sa vorbesc cu cineva pana nu ii arătăm că acea persoană trimite bani. Refuză să mă lase să mănânc sau dorm stând mereu acolo tipand la mine si zicând că e bolnavă si are nevoie de bani. Pana la urma a scăpat de camatari. După această perioadă, starea mea s-a agravat. Am cerut sa ma duc la un psihiatru sau sa ma duca la un sanatoriu deoarece ma simteam in pericol si nu mai făceam fata tensiunii din casa. A refuzat să fiu dusă la sanatoriu însă am fost dusă la un psihiatru. Acesta a confirmat cauza problemelor mele, aceasta fiind traumele din copilărie care continuau să apară. Am fost diagnosticata cu tulburare bipolara si depresie majoră cu psihoză si mi s-a prescris 4 medicamente. Nu le retin numele însă stiu ca un medicament se numea Quetiapina Teva. Am luat tratament timp de 5 zile, în a 5-a zi am avut un atac de panica deoarece ea continuă să mă insulte sau sa ma certe si am sunat psihiatru, Acesta mi-a recomandat sa întrerup tratamentul si sa revin la cabinet. Am întrerupt si am avut stări fizice foarte urâte, vomitam mult si eram ametita si slăbită. Am cerut sa fiu dusă la spital si supravegheată medical însă mama a refuzat si a refuzat să revin la cabinet. Pe la 20 de ani, aceasta a aflat că este bolnavă de ciroza si hepatită c. Refuză si acum sa faca tratament, face foarte des analize de sânge si are trombocitele 45(din cate am inteles sunt oameni cu 7 care trăiesc foarte bine) si spune ca este pe moarte de atunci. Anul trecut in vara eu mi-am gasit pe cineva si am parasit romania. Mama continuă să mă sune spunând că moare si ca vrea sa se mute in alta parte si mi-a cerut sa facem credit sa o ajutam si am facut. S-a ajuns la suma de 11 de euro pe care i-am dat-o si totusi nu a investit nimic in tratament desi am insistat să o facă. Ultima vizită a fost de crăciun unde au fost certuri multe. Le am înregistrate pe telefon. De atunci eu am întrerupt legatura cu ea pentru ca ma simteam rau. Din decembrie nu pot sa dorm noaptea si daca reusesc sa dorm am coșmaruri cu ea. Am atacuri de panica foarte dese sau cand ma gandesc la ea am stări de voma si disconfort, simt presiune pe piept si un gol în stomac. Din cate m-am interesat, ea este narcisistă. Am incercat sa iau legatura cu tatăl meu despre asta si i-am cerut ajutorul. Am fost sfătuită să comunic cu ea totusi si am incercat însă tot ajungeam la ceartă. După ultima ceartă am blocat-o pe orice retea de socializare si i-am blocat si numarul de telefon însă o punea pe sora ei sa imi dea mesaje pe facebook cum ca mama e pe moarte si vrea sa ma audă 2 secunde. I-am spus sa sune la salvare daca lui mama ii este asa de rau însă această a inceput sa ma acuze ca vreau ca mama sa moara si ca sunt un monstru, fata rea etc. Pana la urma am sunat si nu avea nimic. Doar analizele ieșite prost cu trombocitele scăzute.. i-am spus cum ma simt si ce problema cred ca are însă această a trimis-o iar pe sora ei care a inceput iar sa ma insulte si acuze de tentativă de omor. Am incercat sa explic situatia si am spus ca am consultat un medic in budapesta și reiese ca am CPTSD si ca am nevoie sa fiu lăsată în pace si ca nu sunt in stare sa ma mai cert. Am blocat-o si pe ea. La ceva timp , tata fiind in concediu, mama imi da mesaj de pe telefonul lui spunând că este in spital. Am sunat ca sa vad ce se intampla iar aceasta a inceput sa tipe la mine spunând că de ce îmi pasă de tata si de ea nu. I-am spus că nu este cazul să ne certam și să imi spuna cum este tata. A refuzat si a inceput sa ma insulte si acuze. Am luat-o să înceteze si sa imi spuna cum se simte tata, a continuat să dea si pe difuzor si sora impreuna cu sotul ei spuneau că sunt nebuna si ca imi omor mama. Pana la urma am cedat si am inceput sa plâng si sa tip la ea spunandu-i ca nu este normal ce face, tata fiind in spital. Am sunat la spital pana la urma unde mi s-a spus ca a avut doar o durere de cap. După am fost sunata iar de ea si a spus ca din vina mea a avut atac de inima,după ca a avut atac de panica pentru ca nu venea salvarea, ca a avut atac de panica din vina mea si tot asa…. Am 4 ore înregistrate unde ma acuza de multe chiar si de prositituie si ma blesteama sa mor si eu si viitorul meu sot, ma insulta cu un vocabular murdar, spune ca daca vin in romania am sa fiu bătută sau ca va spune lumii ca sunt o drogata. Am fumat marijuana o singura data si i-am spus de asta, cand eram in romania si nu stiam cum sa mai scap de starea de depresie. Am spus ca regret ce am facut si nu am mai consumat de atunci. Se poate testa… in timp ce era cu mine in apel de pe telefonul lui tata, isi suna prietenele spunând că eu o urmăresc si o sun si ca ma iau de ea. A refuzat să mă lase să vorbesc cu tatăl meu si pana la urma acesta mi-a dat mesaj spunând că vor lua măsuri legale pentru ca vreau sa o omor. Eu le-am oferi cai amiabile de comunicare si m-au refuzat continuând să mă amenințe si insulte. Am dovezi unde amândoi fac acest lucru si alte fapte penale precum înșelătorie, furt, șantaj. Acum refuză să mă lase să imi recuperez documentele, bunurile si animalul de companie care se află în apartamentul unde ei stau cu chirie. Ma amenință că le va da foc sau ca imi va da animalul de companie. Toată situatia asta mă afecteaza foarte mult. Am avut multe tentative de suicid si inca am însă sunt conștientă ce se intampla si voi lua măsuri legale cu speranta ca toata drama asta va lua sfârșit… acum tatăl meu ma acuza ca sunt drogata si eu sunt o narcisistă paranoică. I-am explicat de multe ori cum ma simt si prin ce am trecut, pana sa ajunga la spital, spunea că imi este alături, Acum spune ca fac asta pentru bani desi nu i-am cerut nimic. Credeti ca am procedat corect prin a încerca să comunic sau ar trebui doar sa nu mai permit nicio formă de contact din partea lor? Multumesc!

A fost o data ca niciodata o fata de 18 ani ce isi cauta drumul in viata. Era in clasa a 11-a. A intrat la liceu cu gandul ca va ajunge mare medic(cel mai bun liceu din oras). Cu timpul, lucrurile s au schimbat, fata a devenit realista si si a dat seama ca nu e potrivita pentru asa ceva. In clasa a 11-a a decis sa mearga spre “Farmacie”, ceva si mai greu, multa chimie. A facut pregatire in cel de al doilea semestru cu gandul ca va reusi. Apoi a inceput calvarul, o data cu inceperea vacantei. Mama fetei a trebuit sa fie operata pentru ca suferea de colica biliara, mai precis “avea pietre la fiere”. Dupa operatie, absolut toata lumea invinuia fata ca din cauza ei maica-sa a suferit (din cauza ca a cheltuit banii cu pregatirea ei). Aceste reprosuri s au adunat zi de zi, culminand cu o depresie si plansete seara de seara.