consiliere psihologica gratuita

Login

Cursuri de psihologie | NLP | Consiliere | Dezvoltare personală

Cursuri gratuite

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Implant dentar Dental Premier

implant dentar Dental PremierProbleme cu dantura? Implantul dentar este o piesa de titan, zirconiu sau alte materiale biocompatibile, care tine loc de radacina a dintelui, fiind cea mai buna metoda de a inlocui un dinte pierdut pentru obtinerea unui zambet perfect!

Arhiva lunara pentru martie, 2019

  35 vizite
Pagina 1 din 212

Sotul munceste in strainatate. Este plecat 6 zile si 2 sta acasa. Dar copilul nostru de 5 ani a dezvoltat o teama ca va pleca tatal. Ii verifica hainele din dulap, papucii, plange foarte mult si ne spune ca il mintim, ca tati iar pleaca.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua.Va scriu in speranta,ca ma puteti ajuta cu gestionarea unei situatii delicate.Dupa cum stim cam toti,Romania nu ne ofera multe lucruri,mai ales un trai decent.Asa ca sotul a fost nevoit sa plece la munca in Europa.Este plecat 6 zile si 2 zile sta acasa..Problema cea mare este copilul,baiat,5 ani.Care a dezvoltat o teama ca va pleca mereu tatal,desi ii explicam ca uneori are mai multe zile libere si sta acasa.verifica hainele din dulap,papucii tatalui,tot ce poate tine de plecare.Plange des si ne spune mereu ca il mintim ca tati iar pleaca.Si mai rau este plange foarte mult..Coincidenta face ca acum un an treceam prin aceeasi situatie,si intr-un final am decis sa ramana sotul acasa,momentan din pacate acum nu se poate asta…Cum sa facem cu cel mic,cum sa ii explicam?Nu mai reusesc sa gestionez deloc situatia…Multumesc!!

Carmen Sorici
Carmen Sorici In primul rand nu-l mintiti niciodata in legatura cu plecarea tatalui, poate ajuta chiar la bagaje si sa fie prezent cand pleaca. construiti cu el un calendar al zilelor in care tata este plecat si puneti un abtibild in fiecare zi, ca sa inteleaga ca se intoarce. Tatal ii poate da cateva sarcini de facut pana la intoarcera sa, o carte de colorat, fise de gradinita,si ori care alte activitati ce se fac la gradinita cusut, construit, astfel ca in fiecare zi sa faca ceva pregatitor la venirea tatalui. Tatal ii poate da o jucarie, o bratara, un lantisor care sa-i ateste faptul ca mereu se gandeste la el si se va intoarce la el. Inventati o poveste cu un personaj preferat de el, foarte curajos si puternic care nu se teme cand pleaca tatal sau de acasa, sau povesti cu animale in care mama sau tata pleaca dupa hrana, asigurati-l mereu ca nu este abandonat, ca este iubit si ca tata se intoarce, faceti impreuna pregatiri pentru cand vine tata acasa, mancare, curatenie, teme. Nu se rezolva totul usor, este un proces ce are nevoie de timp si rabdare. Succes!

Închiriere cabinet psihologic – București, Piața Romană

Ofer spre inchiriere, partial (cate 1 zi/saptamana) sau complet, spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0722.296.162.

Sunt fata, am 12 ani, parintii sunt divortati, mama e peste hotare de multi ani… Am pierdut sensul vietii… stiu ca abia incepe insa deja am probleme mari la scoala si in familie… Plang de dimineata pana seara … mă tai sau îmi fac ceva dureros, ca sa uit de durerea sufletească… Pe zi ce trece vreau tot mai mult să mor.

Mesaj anonim de pe https://www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul/:

Bună …sunt fata am 12 ani ,învăț cu familia am probleme am mama tata o sora și un frate , părinții sunt divorțați , mama e peste hotare de mulți ani … Am pierdut sensul vieții .. știu că abia se începe însă deja am probleme mari la școală nu pot face față lucrurilor…in familie am probleme și mai mari … Pling de dimineață pina seara … Mereu caut sa mă tai cu ceva sau să îmi fac cumva dureros parca uit de durerea sufletească …am inceput sa mă urăsc pe mine sunt o fata urita și grasa cu probleme destul de mari cu sănătatea … Pe zi ce trece vreu tot mai mult să mor … Am impresia că o să fac la toți mai bine daca voi pleca … Poate un timp vor suspină unii după mine insa le vor fi mai ușor apoi

Cristina Anghel
Cristina Anghel Imi pare foarte rau sa aud prin ce treci. Esti o tanara foarte curajoasa, daca ti-ai luat soarta in maini si scrii aici. Chiar daca parintii tai nu stiu sa aiba grija de tine cum trebuie, te rog sa nu renunti si tu la tine. Niciun copil nu ar trebui sa sufere, imi pare rau ca exista inca parinti care nu isi dau seama ce le fac copiilor lor. Exista cineva care tine la tine, in care ai mai multa incredere? Te rog mult sa ii povestesti prin ce treci si sa o rogi/il rogi sa te duca la psihoterapeut. Daca esti din Bucuresti, vino la mine. Banii nu reprezinta o problema, te pot ajuta pro bono. Faptul ca tu mananci mai mult este de asemenea firesc in situatia data, discutand cu un psihoterapeut ai putea depasi si acest moment. Ma ingrijoareaza mult faptul ca te tai sau iti faci rau. Te rog, gandeste-te ca esti o comoara, iar un alt parinte responsabil ar da orice sa fii copilul lui. Te rog mult, incearca sa pastrezi in minte acest gand si sa nu te mai ranesti. Nu e relevant ce simt ceilalti daca tu nu mai esti, important este ca tu sa continui sa fii si sa te bucuri de viata. Inca ceva: sa stii ca daca ai incredere in tine si soarta ta, peste cativa ani iti va fi mult mai bine, atunci cand nu vei mai depinde de altii. Te vei putea bucura de viata, asa cum meriti. Nu uita asta! Iti tin pumnii, sper sa ne cunoastem!

Diana Turc
Diana Turc imi pare rau de situatie. sunt sigura ca aici vei gasi sprijin. ar fi de ajutor sa revi cu un mesaj cu localitatea/judetul tau si sigur se vor gasi psihologi sa te ajute.fii tare!
Tudosie Cristina
Tudosie Cristina Fi tare fetita draga , parca o vad pe fetita mea scriind aici, tu ai nevoie de mama ta sa fie langa tine , ea stie de problemele tale, incearca sa vb cu ea, incearca sa iei legatura cu un psihoterapeut sau sa ne spui din ce oras esti sa te putem ajuta. Daca te pot ajuta cu ceva sa mi scri in privat..te pup fetita scumpa!!

Căutam shadow pentru o fetiță de 7 ani, cooperantă și foarte cuminte – București (Piața Progresul)

Căutam shadow pentru o fetiță de 7 ani, cooperantă și foarte cuminte – București (Piața Progresul)

Căutam shadow pentru o fetița de 7 ani care începe școala din toamna. Programul va fi de 4 ore/zi, de luni pana vineri. Fetița este cooperantă si foarte cuminte. Se asigura si coordonare. Scoala este in Berceni, Piata Progresul.
Pentru informații va rog sa sunați la 0724.397.851.

Avem nevoie de un prieten de joaca – Bucuresti (zona Militari)

Avem nevoie de un prieten de joaca – Bucuresti (zona Militari)

E. este un copil cu ochii verzi și zâmbetul șugubăț. Strânge în brațe pe oricine îi este drag și primește în sufletul ei pe oricine o poate iubi simplu și adevărat. E. face scufundări cu tati, merge pe bicicletă, pictează, cântă, bucătărește cu mami, face puzzle-uri complicate și ascultă fascinată povești. Și iubește. Iubește să descopere lumea, iubește să râdă în hohote, să se joace, iubește rochițele și apa. Dar, cel mai mult și cel mai mult, iubește CIOCOLATA! :) E. iubește să o ții în brațe, să îi cânți, să fii partenerul ei de joacă și de hârjoneală. De multe ori ai putea-o confunda cu un copil tipic.
E. are diagnostic. I se spune autism. De fapt, este un spectru destul de larg și interpretările specialiștilor sunt dintre cele mai diverse. E. are certificat de orientare școlară – o hârtie care să ateste că are nevoi speciale și poate învăța după o programă adaptată. Și ar avea nevoie de un prieten pentru suport și joacă pentru timpul petrecut la școală Buc- o persoană care o ajută să se adapteze mai ușor mediului școlar, o persoană disponibilă emoțional, dispusă să învețe lucruri noi, să se joace și să râdă, dar și să înțeleagă și să susțină momentele grele. Ce zici, vrei să devii prietena ei? :)
Scoala este in Militari, Bucuresti. Multumim :)

Cristina, mama ei – 0724295956

Copilul meu refuza sa manance la gradinita. Nu este o problema legata de mancare. Daca iau mancarea la pachet, o mananca acasa, stiind ca este de la gradinita.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua! Am un copil in varsta de 4 ani care refuza sa manance la gradinita. S-au incercat toate metodele posibile, insa nu vrea sub nicio forma. Nu este o problema legata de mancare. Daca iau mancarea la pachest, o mananca acasa, stiind ca este de la gradinita.
Problema persista de aproximativ 1 an.
A fost la mai multe gradinite. Este foarte probabil ca la prima, să fii fost certat, mustrat sau pedepsit la masa. Este un copil rusinos si cred ca este vorba despre un blocaj emotional.
Astept sfaturi.
Multumesc!

Marilena Popa

Marilena Popa Primul lucru care imi vine in minte este sa fie dus la grădiniță sa mananace intr-o camera separata de ceilalti copii. Asta este posibil sa rezolve numai simptomul, nu si cauza. Pentru a rezolva cauza acestei probleme va sfatuiesc sa va adresati unui psihoterapeut de copii cu experienta.
Alexandra Ghiran
Alexandra Ghiran Mi-a atras atenția mențiunea că “a fost la mai multe grădinițe”…nu sunt menționate motivele schimbarilor..dar mă gândesc cum au nevoie copiii de stabilitate, consecventa..de oportunitatea de a-și dezvolta toleranta la frustrare, versus atitudinea “daca nu îmi place ceva, plec imediat”..nici o grădiniță nu cred că poate fi “perfecta”, libera de “frustrări” la fel cum orice sistem/colectivitate de oameni generează unele frustrări adultului, care are nevoie de capacitatea de a tolera in anumite limite o cantitate rezonabilă de “frustrări”

Poate refuzul hranei sa exprime dorintele copilului..de a nu merge la grădiniță, de a rămâne acasă etc. Hrana exprima cumva simbolic legătură primara, simbiotică, infantila cu mama, ceva ce se întâmplă doar in prezența mamei..In acest context online putem face doar speculații

Mă mai întreb de ce este o problema faptul că nu mănâncă la gradinita, imaginandu-mi părinții care resimt aceasta tensiune/presiune pe care o transmit mai departe copilului, un cerc vicios.
Nu știu daca un copil de 4 ani ar avea de suferit fizic daca nu mănâncă la gradinita..

Carmen Sorici
Carmen Sorici Cauzele pot fi diverse, mai multe detalii ar fi fost de folos, daca mananca acasa cu familia, daca i se ofera mancarea, daca i se spun povesti cand manca, daca este laudat, copiii de obicei au un beneficiu in urma coportamentului lor, pentru a afla ce se intampla incercati un joc de rol acasa in care dumneavostra sunteti in locul educatoarei la gradinita si o papusa este in locul lui, el fiind cel care indruma jucaria si vedeti ce zice, repetati actiunea asa cum ar trebui sa se intample. Puteti sa-l intrebati de ce s-ar teme jucaria sa manance. Timiditatea poate fi naturala, dar care de obicei nu se manifesta in familie ea mai poate fi datorata unei persoane mai autoritare din preajma lui, se poate sa fi asistat la discutii in familie. Puteti apela si la Procedeul SleepTalk, care este mai eficient daca luati legatura cu un consilier care sa va explice cum sa procedati.

Sotul meu lucreaza ca sofer de tir in alte tari si ca sa nu plece singur o ia mereu pe fiica noastra, in varsta de 17 ani, cu el. Ieri am gasit in ghiozdanul lui doua vibratoare, CD-uri cu filme porno si un lubrifiant. Am numai ganduri negre, nu mai stiu ce sa fac si ce sa cred…

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Buna ziua.Sunt femeie si am 32 ani.Sunt mama a 3 copii.Am un sot care lucreaza ca sofer in alte tari si ca sa nu plece singur o ia mereu pe fiica noastra in varsta de 17 ani cu el.problema mea e urmatoarea:ieri cand am facut curat printre hainele lor si prin ghiozdanele lor cu care pleaca am gasit in ghiozdanul sotului doua vibratoare cduri cu filme porno si un lubrifiant.Deci am crezut ca imi pica cerul in cap.Cum poate sa plece cu acele lucruri de care nu stiam impreuna cu fiica noastra.Am numai ganduri negre.nu mai stiu ce sa fac si ce sa cred.Eu cred ca are o relatie cu propriul lui copil.spunetimi va rog ce sa fac ,sa ma duc la politie sau ce sa fac ,fiindca sunt foarte disperata,imi este scarba sa ma uit la el numai cand ma .gandesc la asa ceva.multumesc

Marilena Popa

Marilena Popa Nu cred ca politia poate rezolva mare lucru in situatia de fata. Daca suspiciunile dumneavoastră se adeveresc, trebuie actionat cu foarte mare tact si prudență deorece in situatii de criza se poate face mai mult rau decat bine. Este o situatie delicata si afecteaza toti membrii familiei, nu numai pe cei doi in cauza. Nu stiu cum se poate actiona institutional inaceasta situatie, poate colegii cu experienta in asistenta sociala va pot indruma in acest sens. Incestul este o trauma foarte grava iar victima necesita psihoterapie pe termen lung. Va sfatuiesc sa discutati cu un psihoterapeut pentru a putea intelege ce s-a intamplat in familia dumneavoastră si pentru a va putea ajuta copiii sa fie cat mai putin afectați de aceasta situatie.

Imi puteti scrie in privat daca aveti nevoie, in primul rand in situatia de fata ar trebui sa aflati ce se intampla, de cat timp, samd.

Mie personal prezenta cd-urilor imi ridica semne de intrebare. In era tehnologiei cine mai foloseste cd-uri, mai ales in TIR? Trebuie discutat cu fiecare separat fara sa aiba timp sa isi puna de acord o poveste intre ei si aflat exact ce se întâmplă. Sunt putine informatii si multe necunoscute, multe scenarii posibile.

Monica Enescu
Monica Enescu E o situatie intr-adevar, foarte delicata si trebuie actionat cu mult tact. E surprinzator ca tatal sa isi ia fiica cu el “mereu” cand merge sa lucreze, inteleg ca fiica dvs nu merge la scoala? Cred ca in primul rand trebuie discutat cu ea, ca sa aflati de la ea ce se intampla in aceste plecari. Nu este exclus ca daca exista o astfel de relatie intre ei, fiica sa ii ia apararea tatalui insa, oricare ar fi situatia ea este minora si acest comportament ridica multe semne de intrebare.
M-as gandi si la posibilitatea existentei unei metode de a face bani la mijloc, de cand merge fiica dvs in aceste calatorii in afara? Sunt multe intrebari..
Carmen Sorici
Carmen Sorici Dupa aproape 18 ani de casnicie si trei copii este imposibil sa nu cunoasteti comportamentul sexual al sotului dumneavostra, sa nu va fi dat niciodata nimic de banuit., dumneavostra stiti daca foloseste vibratoare sau nu, sau ar fi trebuit sa stiti. Inteleg ca primul copil l-ati avut la o varsta mai mica decat fata dumneavoastra acum si sunteti o mama foarte tanara ,asta poate fi o cauza pentru care nu v-ati dat seama de nimic pana acum, poate ca exista o explicatie, dar copilul ar trebui sa mearga la scoala si sa stea cu cei de varsta ei in mod normal. Discutati cu fata, pentru ca este mai mica ar putea fi mai deschisa la discutii , este si ea destul de mare ca sa judece situatia, si ar trebui sa o cunoasteti si pe ea, sa fi avut cu ea discutii mama-fiica, despre baieti, barbati si viata. Orice actiune trebuie sa aiba si un scop, primul ar fi aflarea adevarului, apoi redresarea situatiei si asta se poate face la psiholog, si pasul ultim este reclamarea la politie din pacate pentru ca sexul cu persoane sub 18 ani facut de catre un tutore, oferirea de cadouri pentru acesta sunt pedepsite de lege cu inchisoarea, dar pentru acestea este nevoie de probe, declaratii, marturii. Fara sa luati masuri puteti deveni complice, iar stabilirirea adevarului este importanta.
Mirela Avrigeanu
Mirela Avrigeanu Plus ca fata nu se duce si ea la scoala . Ca sofer de tir esti mai mult plecat decat aa stai acasa. Fratele meu e plecat in afara pe tir si sta ceva. Tata e sofer de tir in tara si e mai mult plecat decat acasa doar in wekend il prind sa isi vada si el nepotii
Corina Cucui
Corina Cucui ce relatie aveti cu fiica dvs? cat de apropiata?

Fetița cea mică plânge din orice, iar soțul o respinge din cauza asta. Îmi zice că are un caracter de căcat, că va fi o ratată și ne va face mari probleme. El lucrează în armată, iar părinții l-au bătut zilnic, în copilărie, pentru năzdrăvănii. Pe fetița ce mare o adoră, pentru că este cuminte și supradotata pentru vârsta ei.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

29, feminin, căsătorită, 2 fetite.
Bună ziua. Sunt femeie mamă și soție. Am 3 fetite micuțe. 2 ani respectiv 3 ani. Soțul e de mare ajutor. Ne înțelegem bine. Cu socrii sunt ok cu părinții ma înțeleg super. Inafara de soț pot zice că mai am ajutor din când în când. Problema mea e următoarea. Fetița cea mică e plangacioasa. Plânge din orice. Dacă nu e cum vrea ea plânge dacă te uiți urat plânge dacă ai atins-o plânge. Eu o iubesc și defapt le iubesc pe amândouă mai mult decât lumea. Sunt sufletul meu. Problema e soțul în treaba asta. O cam respinge din cauza asta. Nu suporta ca plânge mereu și din orice. Da vina pe mine pentru ca zice ca ii Încurajez comportamentul acesta. Pe cea mare în schimb o adora este cuminte și supradotata pentru vârsta ei. Cea mică este și ea foarte dezvoltata intelectual. Dar nu mai suport să aud cum vorbește despre cea mică. Nu se poartă urat cu ea dar când e maraita o respinge. La 2 ani a zis fix azi că ea nu vrea să meargă acasă din parc fiindcă îi este frică de tata ca o cearta. Mi s-a rupt inima în mii de bucăți. În rest este un soț extraordinar dar când vine vb de cea mica nu știu ce îl apuca. Îmi zice mereu ca are un caracter de “căcat” și ca va fii o ratata în viata și ca el nu îl va interesa dacă nu va reuși în viata și ca din cauza ca ea asa cum e ea ne va face marii probleme. Soțul a lucrat în armata toată viata lui și încă de tânăr. Plus ca părinții lui l-au bătut zilnic pentru “nazdravanii”. Iar taica-so nus-a ocupat deloc de el. Inafara de bătaie nu a primit afecțiune din partea părinților. Știu că o iubește dar de ce se comporta așa cu ea. Ma gândesc că poate fetita va scăpa de plânsul asta din orice și de încăpățânare odată cu varsta…dar cu tati ce sa fac? Cum sa îl iau. Nu accepta nimic în privința asta deoarece el crede că știe exact ce și cum deoarece asta au învățat în legiune. Ma macină ma stresez de cate ori plânge fata ma uit la tați și ma rog sa nu o respinga.

Soare Fericire
Soare Fericire Parerea mea este ca in acest moment ar fi nevoie sa va informati mai mult cu privire la psihologia copilului de 2 ani, pentru a putea sa intelegeti mai bine aceste stari ale fetitei dvs.si astfel sa o puteti ajuta sa treaca usor peste aceste momente. Deasemeni puteti lasa deoparte atentia ( grija sau teama) pe care o aveti in legatura cu reactiile sotului in aceasta perioada pe tema manifestarii micutei dvs, si sa va concentrati, daca se poate, cerand chiar si indrumarea unei persoane specializata pe psihologia copiilor mici, pe modul de comportament specific copilului de 2 ani care posibil ca are nevoi diferite de prima fetita cu care se pare ca nu ati intampinat dificultati de acest gen. Va las si un link ca prim pas in demersul pe care il aveti de facut spre o informare mai complexa www.qbebe.ro/psihologie/dezvoltare_cognitiva/psihologia_copilului_de_2_ani
Carmen Sorici
Carmen Sorici Ideal ar fi ca sotul sa inceapa o psihoterapie, cu un psihoterapeut specializat in relatii de familie. Nu este normal sa-ti etichetezi copilul in acest fel si nici dumneavostra sa-i sustineti ideea ca cea mica este mai altfel, fiecare copil este altfel. In toata aceasta poveste fetita cea mica are cel mai mult de pierdut, si are nevoie ca macar dumneavostra sa nu o mai considerati ,,plangacioasa” si sa o comparati mereu cu cea mare. Incapatanarea nu este mereu negativa este in primul rand un semn de inteligenta, arata ca are puterea de a anticipa, de a face o alegere. Copiii foarte ascultatori sunt comozi pentru parinti insa sansele de a deveni mai curajosi si plini de initiativa copii sunt considerabil scazute, este posibil ca modelul de copil cunoscut de sotul dumneavostra sa fie doar cel ascultator, avand un mare respect pentru indeplinirea ordinelor, lucru care se pare ca i-a fost cerut si in copilarie, cu toata intelegerea pentru traumele nerezolvate ale dansului este inacceptabil sa spui asemea lucruri despre un copil de doar doi ani care nu-ti face pe plac si nu-ti recunoaste autoritatea. Proiectia evenimentelor viitoare in sens negativ despre copil este nociva si da de gandit prin exprimarea ,,ne va face mari probleme” , iar acest lucru da de gandit, desi dumneavoastra spuneti ca aveti o relatie buna, s-ar putea ca aceasta sa fie doar in conditii de subordonare, Problemele nerezolvate ale sotului s-ar putea ca la un moment dat, in momente de criza sa va afecteze si pe dumneavostra si relatia de cuplu, multi dintre copiii care au primit pedepse fizice, vor prelua modelul la maturitate, devenind si ei la randul lor agresori. Cum ar fi reactionat daca copilul chiar ar fi avut o problema de sanatate? Un copil de 2 ani nu poate invinovatit de atitudine incorecta, doar adultul (parintele) este cel care nu are atitudinea potrivita. Pentru binele familiei si al fetitelor puteti merge la o consiliere de cuplu unde sa discutati toate aceste probleme care nerezolvate se pot agrava. Succes!

Eu si sotul meu suntem in relatie de 9 ani. Pot spune ca aproape ne-am realizat visele. Ne iubim foarte mult, insa imi dau seama ca ceva nu e in regula. Avem momente in care ne certam, ca in orice relatie, doar ca la noi se ajunge la lucruri mult mai grave, devine agresiv. Tatal lui a murit cand el avea 18 ani si el nu vorbeste despre asta, dar sufera foarte mult.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua. Sunt fata, 29 ani, casatorita de 5 ani cu sotul meu, 31 ani, in relatie de 9 ani. Avem doi baieti, 2,5 ani si 5 ani. Muncim amandoi, avem casa noastra, parinti care ne sustin moral in tot ce facem. Pot spune ca aproape ne-am realizat visele. Amandoi am reusit impreuna de la zero. Ne iubim foarte mult si toti stiu asta. Problema noastra e una mai delicata. Imi dau seama ca ceva nu e in regula cu sotul meu deoarece avem si momente in care ne certam, ca in orice relatie, doar ca la noi se ajunge la lucruri mult mai grave. Tatal lui a murit cand el avea 18 ani si de atunci nu prea vorbeste despre asta. Sufera foarte mult. Eu ma gandesc ca inchiderea in sine il face sa rabufneasca in alte momente ce nu au legatura cu tatal lui. Spre exemplu: ne certam atunci cand omit sa ii spun ceva.. ca nu l-am anuntat ca am plecat pana la mama soacra.. am ajuns de ne-am certat foarte rau, am mancat bataie.. eu una sufar foarte mult sa il vad ca izbucneste asa rau si nu se poate controla.
Alt moment a fost cand eram in masina cu copiii si mama soacra si cineva ne-a taiat fata. A vrut sa coboare din masina sa mearga la el sa il bata, dar noi l-am tinut. Atunci a inceput sa o injure pe mama lui si pe mine si sincer credeam ca ne va lovi… sincer ma gandesc sa merg la un psiholog.. si el e constient ca are nevoie de ajutor dar parca nu ar vrea sa admita asta.. nu am vrea sa distrugem tot ce am construit pana acum pentru niste ambitii.. el este si foarte gelos si posesiv.. asta am aflat cat timp am fost plecata la niste cursuri in afara localitatii.. si ma gandesc ca atunci ar fi facut o depresie.. nu mai manca, plangea intr-una.. ma suna mereu.. desi stateam cu el la telefon non stop tot nu era de ajuns.. il inteleg si stiu ca nu i-a fost usor… eu una am obosit sa lupt in relatia asta sa ma simt vinovata pentru orice si incerc pe cat posibil sa ii fac mereu pe plac pt a evita certurile.. doar ca uneori nu pot.. imi ajunge si mie…va rog dati-mi o parerea ce sa fac… ce psiholog ar trebui sa caut? Imi puteti recomda unul in constanta?va multumesc mult pt timpul acordat.

  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Nu este normal sa mananci bataie intr-o relatie, imi pare rau can trebuit sa treci prin asa ceva! Sotul Tau trebuie sa recunoasca ca are o problema si sa fie dispus sa primeasca ajutor psihologic, altfel oricat te-ai chinui tu, nu vei reusi sa il vindeci
  • Cosmina Brascauceanu Indiferent prin cate a trecut nu este normal sa te bata, acesta este un abuz. Si el are nevoie sa-si rezolvele propriile conflicte. Recomandarea mea ar fi sa mergeti amandoi in terapie individuala. Va tin pumnii!
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Cauta un psihoterapeut pentru el, eventual specializat in trauma sau in treapia familiei.

Sunt foarte urat, nu am putut sa am vreo prietena, ma simt mereu singur. Nici macar parintii nu m-au vrut (mi-au spus acum cativa ani ca am fost o sarcina nedorita). Am inceput sa simt ura fata de propria persoana, dar si fata de oameni care nu au nicio vina. Azi, cand a trecut tramvaiul pe langa mine, am avut o imagine cum ca sar in fata lui si termin cu toate astea.

Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:

www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:

Bună ziua, am 20 de ani si sunt student. Am o problema, care a devenit foarte mare in ultima vreme, dar mi se trage inca din copilarie. Problema mea este faptul ca sunt foarte urat, si pana la varsta asta nu am putut sa am vreo prietena, ma simt mereu singur. Mereu ma gandesc ca nici macar parintii nu m-au vrut(chiar mi au spus acum cativa ani ca am fost o sarcina nedorita). Acum, problema este ca in ultima vreme am inceput sa simt ura fata de propria persoana din cauza asta, dar si fata de oameni care nu au nici cea mai mica vina.
Cand sunt singur si ma gandesc la asta dau cu pumnii in pereti si ma doare…iar daca cineva ma intreaba daca am prietena asa la o discutie banala, instant incep sa fierb pe interior de nervi. Si la urma, vine nedreptatea…de ce trebuie sa indur asta, am incercat mereu sa fiu un om bun, cred ca in fiecare zi vad la televizor diversi barbati care isi lovesc femeile, infractori, violatori, criminali, oameni rai pe care Dumnezeu i a iubit totusi mai mult decat pe mine, pentru ca ei tot au fost iubiti de o persoana draga, iar eu nu. Azi cand veneam de la facultate a trecut tramvaiul pe langa mine, si cam timp de o secunda am avut o imagine cum ca sar in fata lui si termin cu toate astea. Si mi am dat seama ca problema mea devine foarte serioasa, si am nevoie de ajutor… nu vreau ca dintr o prostie incontrolabila, datorata nervilor sa fac ceva ce m ar marca toata viata, dau poate chiar sa o termine de tot. Si daca se poate as vrea sa reusesc sa devin persoana care eram inainte, sa fiu vesel si linistit mereu, acum sunt vesnic trist si dezamagit de mine…

  • Cristina Camelia
    Cristina Camelia Am trecut de prima tinerete si pot sa te asigur ca toti baietii pe care ii consideram atunci urati , au familii si sunt iubiti de sotiile lor . Frumuseatea nu este printre cele mai importante calitati pe care o femeie le cauta la un barbat . Sunt sigura ca se va gasi persoana potrivita si pentru tine .
  • Carmen Sorici
    Carmen Sorici Faptul ca nu ai nici o prietena pana acum, ceea ce nu este un lucru neobisnuit, este chiar normal, nu inseamna ca esti urat, faci o greseala de logica si apoi vorbind de succesul in viata ,cati politicieni frumosi ai vazut? Gandul ca nu ai o partenera, nevoile unui corp tanar constrans de reguli sociale ti-au dat mintea peste cap si in loc sa te gandesti sa cuceresti o fata potrivita pentru tine iti ti mintea ocupata cu pareri proaste depre tine. Ei, dar in comparatie cu cine te simti urat? Cu vedetele de la televizor si din filme? Daca este asa, fi sigur ca multe fete se simt la fel ca tine, sunt foarte multe care cred ca nu-si vor gasi niciodata un partener pentru ca nu sunt destul de slabe, inalte si alte calitati fizice si pentru ele este mai dificil pentru ca multi baieti care spun ca nu au noroc la fete, nu se gandesc la fetele obisnuite, cele din jur ci isi doresc ,,dive” fete cu care sa se mandreasca, sa le fie crescut prestigiul, nu o fata comuna, obisnuita.Poti incepe un proces terapeutic pentru a avea mai mult curaj in a aborda o fata si face fata unui refuz, pentru ca si refuzurile fac parte din normalul vietii, nu degeaba se spune ca barbatii sunt vanatori, uneori prind, alteori nu. Incepe prin a nu te mai compara cu nimeni, Curaj si succes!
  • Ghimis Simona Bianca
    Ghimis Simona Bianca În primul rand trebuie sa te accepți asa cum ești. Sunt sigura ca ai și calități, și sper ca le și vezi. Defectul tău sunt sigura ca nu este aspectul fizic, ci felul în care te vezi tu. Fiecare dintre noi avem calități și defecte. O buna perioada de timp ma consideram urata, la fel ca și tine, îmi puneam tot felul de întrebări, de ce eu nu, de ce altele da… Bun, eram și foarte timida ca bonus. Cu timpul am învățat sa ma accept asa cum sunt, pentru femei este ceva mai ușor, un pic de makeup, mai ascundem câte un defect. Învață să te accepți asa cum ești, ești minunat, toți suntem minuni fix asa cum suntem. Eu acum am 2 copii frumoși, asa ii vad eu ca și părinte, cei mai frumoasi din lume, deși eu mama lor nu sunt vreo frumusețe. Ai grija de aspectul tău fizic, îngrijește-te. Eu întotdeauna am apreciat un bărbat îngrijit, nicidecum unul frumos. Vorbește și cu un psiholog, poate te ajuta sa vezi părțile tale bune.
  • George Breazu
    George Breazu Tu știi că ai suflet frumos…indiferent de percepția ta în oglindă, trupul urmează sufletul!
    Povestea 1 la 1 milion: un milion de spermatozoizi pleacă în galop să fecundeze celula zigot…acea cursă ai câștigat-o, TU , deci care e problema cu tramvaiul? Poți răsfoi cartea Personalitate Plus, Florence Littauer și te vei înțelege mai bine…ai doar nevoie de încurajare și apoi dărâmi munții! În analiza finală, decizia îți aparține!
  • Cristina Tacaciu
    Cristina Tacaciu Sfatul meu este sa incepi cat mai repede o psihoterapie, nu este nimic rusinos in asta, ba chiar ai facut primul pas curajos si ai scris aici. Avand in vedere gandurile si emotiile intens negative variate pe care le simti, eu personal te-as indruma si spre un medic psihiatru. Nu refuza medicatia , DACA este cazul, pt ca te poate ajuta ft mult sa iesi din acest impas, impreuna cu psihoterapia. Si eu am ajuns la medic si la consiliere dupa un astfel de episod depresiv si ma regasesc partial in povestea ta. Bafta!
  • Dalia Pata
    Dalia Pata Imi permit un comentariu.Sunt psiholog in formare. In primul rand te felicit pentru aceasta destainuire. Esti un om extraordinar. Frumusetea porneste din interior . Un OM frumos in interior nu conteaza cum arata in exterior. In al doilea rand iti sugerez sa iti gasesti un psihoterapeut compatibil cu tine si la Iasi poti sa iei legatura cu o doamna psiholog minunata, D-na Magda Luchian, Are cont pe fb. Pana sa ajungi la psiholog iti sugerez sa citesti o carte scrisa de Lise Bourbeau, specialista in rani emotionale ,, Cele 5 rani care te impiedica sa fii tu insuti,,. Daca mama ta ti-a spus ca a fost o sarcina nedorita, este posibil , potrivit lui Lise Bourbeau , ca in relatia cu mama ta sa manifesti o rana a respingerii si a nedreptatii. Succes!
Pagina 1 din 212

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19371 raspunsuri primite pentru 4124 intrebari | Vezi toate intrebarile
implant dentar fast and fixed