Arhiva lunara pentru februarie, 2019
347 vizite |
Sunt o fata de 18 ani, momentan internata la psihiatrie, din caza ca am fugit in fata masinii, ca sa ma sinucid. Nu suport acest loc. Nu ma pot opri din plans si din crize. Si cu cat ma vad ca plang mai mult, cu atat o sa ma tina si mai mult.
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:
www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna! Sunt o fata de 18 ani, clasa a 12 si momentan sunt internata la psihiatrie din caza ca am fugit in fata masinii ca sa ma sinucid. Problema e ca mi-a zis domnul doctor ca ma tine aici minim 3 saptamani si asta ma deranjeaza ingrozitor. Nu suport acest loc. Din cauza asta nu ma prea pot opri din plns si din crize. Si cu cat ma vad ca plang mai mult, cu atat o sa ma tina si mai mult. Cum pot sa fac sa nu mai plang ca sa ma lase mai repede acasa ? Stiu si eu ca ma tin aici ca sa fiu in sigiranta, insa mie nu imi place. Sunt constienta si de faptul ca daca ajung acasa e posibil sa fac iar o prostie, dar chiar nu mai rezist aici. Prefer sa merg acasa sa traiesc prin droguri decat aici prin injectii si medicamente. Poate ca majoritatea nu o sa fiti de acord cu mine dar macar sa imi spuneti ce sa fac ca sa ma abtin din plans.
Am trecut prin experienta unei tentative de viol la varsta de 10 ani, din partea unchiului. Relatiile cu parintii mei nu au fost niciodata apropiate ca sa pot vorbi cu ei, asa ca m-am inchis in mine si mi-am format propia lume.
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:
www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna! Sunt o fata de 20 de ani care a trecut prin experienta unei tentative de viol la varsta de 10 ani, din partea unchiului. Relatiile cu parintii mei nu au fost niciodata apropiate ca sa pot vorbi cu ei, asa ca dupa acea tentativa de viol, pe care au ignorat-o toti, eu m-am inchis in mine si mi-am format propia “lume”, dar de fapt e ca un fel de poveste care ma are si ca personaj si ca autor. Ma intreb daca acesta a fost un mecanism pe adaptare in urma traumei sau am dezvoltat eu vreo patologie? Sunt ok cu lumea reala, doar ca de exemplu atunci cand nu am ce face, sau trec printr-o perioada mai grea si sunt sigura, chiar si atunci cand fac ordine, pot sa ma retrag intr-un fel in lumea mea imaginara in timp ce sunt constienta de ce se intampla in realitate.
Sunt casatorita si la o petrecere a burlacitelor am baut mult si am facut dragoste cu o colega de serviciu a unei prietene. Ma tot gandesc daca mi-am inselat sau nu sotul, dar ma gandesc si la faptul ca m-am simtit minunat cu acea femeie…
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”:
www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna ziua sunt femeie am 27 de ani sunt casatorita de 3 ani si nu am copii. Problema mea e ca ma simt vinovată de ceva ce am facut si nu stiu daca ar trebuii sa ii spun soțului sau nu. Acum 3 saptamani am fost la petrecerea burlacitelor a prietenei mele care urma să se casatoreasca si am cunoscut-o pe violeta o colega de a prietenei mele de servici am început să ne distrăm cu toatele am băut alcool Violeta ma privea mereu si aflată fiind sub influența alcoolului am venit cu ideea sa ne schimbam in ceva sexi si sa dansăm la un moment dat eu si Violeta ne pupam pe gura si radeam iar fetele ne încuraja sa continuam asa ca ajunsesem sa ne sarutam nu stiu cum s-a intamplat dar am ajuns cu violeta in dormitor si am facut dragoste dimineata m-am simțit oribil dezgustata si am plecat imediat acasa prietena mea mi-a spus că Violeta e lesbiana iar eu ma tot gandesc daca mi-am inselat sau nu sotul dar ma gandesc si la Violeta mi-am dat seama ca defapt m-am simtit minunat cu ea in
acea noapte m-a invitat la ea acasa si nu stiu ce sa fac imi iubesc soțul dar cu el nu am avut niciodata o experienta sexuală cum am avut cu ea. Ce ma sfătuiți să fac?
Tu stabilești dacă vrei sa fi bisexuala sau nu. Nimeni altcineva nu poate alege in locul tau cu cine iti doresti sa ai o viata sexuala. Faci ce simti si ce consideri ca iti face bine. Nu înșeli pe nimeni,cate vreme iti asumi ceea ce esti si ceea ce vrei sa faci. Spune i soțului tau ca ai descoperit ca ti plac si femeile si vezi ce părere are! Daca te accepta asa cum esti, este perfect pentru tine,daca nu,nu e genul tau de om,cu mentalitatea potrivita tie.
Am 17 ani și o fetita de un an. Nu mai învăț, nu-mi permit. Locuiesc cu mama și fratele meu, care îmi interzic foarte multe. Abia pot sa ies o ora ziua, seara deloc, prietene nu-mi dau voie sa îmi aduc.
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”: www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna.. Sunt Melissa, am 17 ani și o fetita de un an, sunt singura.. Din păcate.. De când mi s a născut prințesa, Erica.. Problema e următoarea… De când am fetita.. Locuiesc cu mama și fratele meu, numai învăț. Nu mi permit. Ai mei sunt despărțiți și noi suntem 7 frați. Din care eu și fratele meu acasă, în vârstă de 28 de ani… Problema mea este ca fratele meu în mod special împreuna cu mama.. Îmi interzic foarte multe… Încă sunt adolescenta în ciuda ca sunt mama.. Ei îmi reproșează dacă stau pe telefon puțin mai mult.. Sa ies nici nu se pune problema, abia pot sa ies o ora ziua, seara deloc, și simt nevoia… Trebuie sa ma recreez.. Putin… Nu mai pot sta închisă în casa, prietene nu mi dau voie sa îmi aduc… Jur că numai pot… Nu știu cum sa fac sa aibă încredere în mine.. M am maturizat, vreau doar sa ies din casa măcar o data pe luna…. Seara, simt nevoia… Va rog din suflet da ți mi un sfat, cum sa le recâștig încrederea?
Am 24 de ani si am terminat o facultate, insa de mai multi ani imi doresc sa dau sau sa fi dat la Medicina. Am o gramada de temeri legate de faptul ca voi fi blamata de familie ca nu lucrez in domeniul in care m-am specializat, imi e teama si de faptul ca nu voi fi capabila sa ajung la un nivel de performanta la fel de inalt ca al celorlalti studenti…
Mesaj anonim de pe “Intreaba terapeutul online”: www.facebook.com/groups/intreabaterapeutul:
Buna ziua! E ceva ce ma framanta de mai multi ani, mi-ar fi utila si parerea unui specialist.
Am 24 ani, sex feminin. Am terminat o facultate(facultate privata,cu taxa), acum sunt studenta la master in anul 1.
De mai multi ani imi doresc sa dau sau sa fi dat la medicina, insa mi-a fost teama ca nu voi intra, ca admiterea va fi foarte grea, ca nu ma voi descurca platind chirie, cheltuieli, cursuri, etc si ca nu voi avea timp sa invat daca as lucra in acelasi timp, intrucat parintii nu ma puteau sustine financiar.
Inca imi doresc sa dau la medicina. In acest moment sunt casatorita si urmeaza sa ne mutam la casa noastra in cursul acestui an. As vrea sa incerc anul acesta sau anul urmator sa dau admiterea la medicina, insa am o gramada de temeri legate de faptul ca voi fi blamata de familie si apropiati(parinti, rude) pentru ca am terminat o facultate si masterul si nu am fost in stare sa lucrez in domeniu. De mentionat faptul ca sotul meu ma sustine, imi e alaturi si ma incurajeaza in absolut orice decizie as lua. Imi place ce studiez in acest moment, insa marea mea aspiratie ramane tot medicina. Am ajuns sa am perioade in care ma trezesc brusc noaptea visand la acest lucru si nu mai pot adormi, gandindu-ma la ce sa fac.
Oare e o decizie gresita sa fac acest pas acum? E prea tarziu? Asta ar inseamna multi ani de-acum incolo de impartit timpul intre facultate si un loc de munca part-time(in domeniul in care studiez in prezent). Totodata, imi e teama si de faptul ca nu voi fi capabila sa ajung la un nivel de performanta la fel de inalt ca si ceilalti studenti la medicina.
Ce pot face pentru a ma analiza mai bine,pentru a-mi analiza optiunile si a lua o decizie corecta?
Mi-ar fi cu adevarat utila parerea dumneavoastra despre situatia mea.
Multumesc anticipat si toate cele bune!
Tu sa ti răspunzi la asta si chiar te rog sa faci ce simti! Spor la admitere!