Arhiva lunara pentru iunie, 2018
Adaugare anunt
Colaborare/angajare terapeut Bowen – Brasov, Sibiu, Oradea
Angajam terapeut Bowen cu contract de munca sau PFA cu prestari servicii. Candidatul ideal este o persoana sociabila, plina de viata, cu atitudine pozitiva, cu experienta in munca cu copiii, dornica sa lucreze cu grupuri de copii, disponibilitate pentru program flexibil si deplasare de la o locatie la alta. Fiind o companie mobilă, activitatea se desfasoara la sediul clienților si vrem alături persoane flexibile, cu o permanentă dorință de a-i ajuta pe cei din jur. Va rugam sa ne trimiteți un CV.
Contact:
Oana Coroian
Tel.: 0745.657.408
E-mail: health_beautyclinic@yahoo.com
Am aproape 18 ani. In urma cu 1 an si 6 luni mama mea s-a sinucis, iar de atunci plang in fiecare seara. Nu mi-a lasat niciun bilet si s-a spanzurat chiar in casa, in camera ei.
Buna ziua! Sunt fata,am aproape 18 ani,locuiesc cu fratele meu mai mic de 9 ani,tata si bunica si partea tatalui. In urma cu 1 an si 6 luni mama mea s-a sinucis iar de atunci plang in fiecare seara si asta imi provoaca dureri la nivelul tampli. De atunci sunt foarte trista si nu pot vorbi cu tata despre asta,decat cu iubitul meu care mi a fost alaturi inca de cand traia mama mea. Sunt cu el de aproape 2 ani si nu am curajul sa i spun tatalui meu. Tatal meu este altfel,are o gandire in care nu intelege prea multe lucruri asa cum sunt sau doar cred asta pentru ca nu sunt obisnuita,nu am curaj sa vorbesc cu el mai mult de cat de ale casei. Plus ca bunica mea,o femeie foarte rea (consuma si alcool in fiecare zi) ii baga in cap tot felul de prostii despre mine, ba chiar ma jigneste pe mine si fratele meu si chiar si pe mama mea nu o lasa sa se odihneasca nici acum,(si cand traia i a facut viata un cosmar incat a facut o sa intre in depresie,eu o consider vinovata pentru faptul ca mami si a luat viata). Tata ne ia apararea si se cearta cu ea,dar pe de alta parte tot ii pasa de ea dupa cate ne a facut. Inteleg ca e mama lui,dar… eu nu o mai pot suporta pe aceasta femeie incat uneori ii doresc moartea.
Dupa cum va spuneam,atunci cand ma supar tare sau plang am dureri de cap dar la tample. Nu am timp sa ajung la un doctor,ma simt fara sprijin desi am ,doar ca eu am nevoie de mama mea,imi este foarte dor de ea si ma rog sa o visez si sa mi spuna daca e bine si de ce a facut asta.. nu mi a lasat niciun bilet si s a spanzurat chiar in casa,in camera ei..
Va rog sa ma ajutati!
E intr-adevar tragic ceea ce ai trait tu si fratele tau si nu-mi pot inchipui cat de greu iti este acum. Ai nevoie sa discuti cu cineva despre ce e in sufletul tau, daca aveti la scoala un consilier sau psiholog te sfatuiesc sa mergi sa discuti cu el, chiar si cu un preot, daca in altcineva nu ai incredere. Durerile de cap pot fi de la tensiunea musculara, stresul emotional si plansul in sine care te epuizeaza. Bine ar fi sa mergi la doctor, macar la medicul de familie sa te consulte sau sa iti dea trimitere catre un psihiatru. Fa-ti un pic de timp sa ajungi la doctor si ai mai multa grija de tine. Stiu ca e greu dar cu sustinere din partea prietenului tau care inteleg ca e alaturi de tine, vei trece incet si peste asta candva. Iar daca ai nevoia sa vorbesti cu cineva, ma poti contacta pe fb. Numai bine!5
De 2 luni nu mai sunt eu. M-am inscris la o școală postliceala sanitară, dar nu m-am regăsit acolo și m-am speriat foarte tare când am citit contractul (ce se întâmplă dacă renunți la școală, m-am văzut târâtă prin tribunale, arestată etc.). De atunci am o stare majoră de frică și mă trezesc cu mari atacuri de panică, simt că am să mor.
Bună ziua,am 41-de ani,de 2 luni nu mai sunt eu ,nu îmi aminte sa fac nimic ,îmi neglijez familia.Acum 2 luni am vrut sa fac o schimbare in viața mea ,m.am inscris la o școală poatliceala sanitară(feg se numeste scoala)am plătit prima rată,am fost 2săptămâni la școală și nu m.am regăsit acolo(nu m.am vazut 3ani să mă împart intre serviciu si școală si familie.M.am speriat foarte tare când am citit contractul după ce l.am semnat ce se întâmplă dacă renunți la școală,m.am văzut târâtă prin tribunale,arestată etc.De atunci am o stare majoră de frică și mă trezesc cu mari atacuri de panică,nu am poftă de mâncare,nu vreau decât să dorm.Actualul servici nu mai îmi place ,dar nu pot pleca deoarece am o datorie financiară la patron.Am un copil de 20 de ani ,primul an la politehnică,ma supără că nu se duce la cursuri decat la seminarii,vrea mereu bani pentru distracții.Am fost la un psihiatru și mi.a dat tratament cu seroxat si doxepin ,îmi este frica să il iau să nu devin dependență ,incerc să îmi revin singură dar nu reusesc să mă adun .I.am îndepărtat pe toți de mine,soț,copil,mamă,soră,cumnat.Mă dor toate organele in interior,simt că am să mor nu îmi revin,nu mă pot conecentra,nu mai poooot.
Cautati un psihoterapeut si luati problemele pe rand, una cate una.
Si, in paralel cu psihoterapia, mergeti din nou la psihiatru! Tratamentul va ajuta, nu va face dependenta.
De 2 ani si jumatate am o relatie cu un barbat. Relatia este minunata timp de 2-3 luni, dupa care el se supara de ceva, refuza orice discutie, se intoarce pe calcaie si se duce acasa la el, uneori o zi, alteori mai mult. Nu se muta cu mine oficial, dar mananca la mine, sta la mine, face totul la mine, fara sa aiba vreodata vreo responsabilitate.
Buna ziua! Ma numesc Ioana, am 38 de ani si de 2 ani jumatate am o relatie cu un barbat de 43 de ani. Relatia este minunata timp de 2-3 luni maxim, dupa care el pleaca. Pur si simplu se supara de ceva, pe ceva, refuza orice fel de discutie, se intoarce pe calcaie si se duce acasa la el. Acasa la el e cand vrea el, uneori o zi pe saptamana, alteori mai mult. Nu se muta cu mine oficial, dar mananca la mine, sta la mine, face totul la mine, fara sa aiba vreodata vreo responsabilitate. Ii spal, ii calc, ii gatesc, fac curatenie, tot tacamul. Din cand in cand spala vasele. Participa la cheltuieli din cand in cand, ca “sprijin pentru mine”, nu pentru ca ar fi normal, ca doar consuma. El are casa lui, viata lui, treaba lui, de multe ori ia decizii cum vrea si eu sunt doar pusa in fata faptului implinit. Uneori aflu de ceva dupa cateva zile sau, oricum, dupa ce a facut/decis ceva. Lucruri minore unele, altele importante. Desi am incercat in toate felurile sa inteleg, nu prea mai pot. Jocul asta de-a “m-am suparat, imi iau jucariile si plec” mi se pare cel putin pueril si ma oboseste cumplit. Am in permanenta senzatia ca e pe picior de plecare. Din cand in cand imi spune ca ma iubeste, imi ia cadouri, se poarta impecabil, vorbeste frumos… cu toate astea ma simt singura. De fiecare data cand pleaca ma simt abandonata. Simt ca nu ma pot baza pe el, ca nu e acolo cu mine. Am incercat sa discut cu el. Zice ca intelege, ca ma iubeste, situatia devine mai bune, pana intr-o zi… Daca nu vorbesc nu e bine, daca vorbesc se supara… Nu pot sa ma manifest daca am o zi proasta, nu pot sa ma plang, nu pot sa cer ajutor, nu pot sa fiu obosita. A se citi nu am voie. Daca nu sunt bine dispusa il indispun si el a avut o zi grea… Se intoarce mereu, dar… Nu mai stiu cum sa procedez si nu stiu daca e cazul sa mai astept sau sa ma duc. Rational vorbind tind sa cred ca nu se va schimba niciodata nimic si ca pierd vremea intr-o relatie fara viitor. Emotional, desi zic ca nu il mai
primesc, o fac de fiecare data. Mi-ar prinde bine un sfat, daca veti vrea sa mi-l oferiti. Va multumesc!
Pare ca sunteti într-o relație de co-dependenta cu un copil, nu cu un bărbat. Comportamentul lui va continua atâta vreme cât îi este permis, cel mai probabil părinții săi au fost la fel de permisivi cu el. Înțeleg ca nevoile dvs sunt întotdeauna pe locul doi. Sfatul meu este sa începeți o psihoterapie individuală pentru a înțelege ce anume va face sa rămâneți ancorată într-o relație în care faceți totul ca partenerul sa nu se supere și sa va abandoneze. Și cu ajutorul terapiei, sa renunțați la acest tipar de relaționare. Se poate depăși, curaj!
Se poate sa fie un mix intre imaturitatea partenerului si nevoia dumneavoastra de a sta in aceasta relatie. O analiza a tiparelor relationale intr-o psihoterapie personala v-ar fi de ajutor.
Draga mea eu dupa povestea ta am gindit ca nu are rost sa duci viata de compromis nu te iubeste si este o alta persoana in viata lui
Luati.va timpul necesar si evaluati ce primiti de la aceasta relatie; iubire, dragoste, fericire, sex, gingasie sau ce altceva va motiveaza sa.l primiti inapoi pe partenerul dvs. Estd posibil sa primiti o claritate asupra situatiei, apeland la cateva terapii infividuale.
Sincer, nu are rost să continue relații care nu duc nicăieri. Dacă nu există echilibru, ceva ce construiești împreună, la ce bun? Mai bine singură, liniștită și să muncim ptr binele nostru decât să întreținem bărbați care doar profită, când vor, cum vor. E doar o părere. Multă sănătate vă doresc și putere să luați o hotărâre bună ptr dvs!
Ioana draga, schimbarea este prea puțin posibila la o astfel de varsta, iar dacă totuși se va vrea a fi, trebuie sa te înhami cu multă răbdare pana va apărea( sau poate nu). Dincolo de asta din cea ce spui tu, inteleg ca tu faci mai totul iar el când se supăra își ia jucăriile și pleacă, pare o relație de “mama și copil”. Găsește o persoana pe care o poți accepta cu ușurintă așa cum este și invers, fara nevoia de a fi schimbată. Bazele unei relații frumoase sunt: dragostea, înțelegerea, acceptarea necondiționată, respectul, participarea la tot ce este comun, reciprocitatea și in final apare “iubirea”. Mult succes!
Daca atat crezi ca meriti,adica ce iti ofera acest om de ce te vaiti???Crezi ca nu mai gasesti un om care sa te iubeasca,sa te respecte???Esti intr-o relatie de exploatare,toxica,care cu timpul iti submineaza respectul de sine!Inceteaza sa-l mai primesti la tine sa-i fi sluga si sponsor!Intelege ca niciodata nu v-a fi mai bine! Esti tanara si poti avea o viata asa cum meriti,nu in batjocura si amagire!
Fiica mea de 17 ani are un iubit care a abandonat liceul in clasa a 12-a, pentru a pleca la munca in strainatate. Fiica mea invata bine, vrea sa urmeze facultatea de drept, dar a dezvoltat o dependenta fata de el, nu mai are nici prietene, sta in camera ei si vorbeste cu el.
Buna ziua, fiica mea in varsta de 17 ani are un iubit mai mare cu un an decat ea,care a abandonat liceul in clasa a 12-a, pentru a pleca la munca in strainatate.Fiica mea invata bine,vrea sa urmeze facultatea de drept.El pe viitor vrea sa se stabileasca in afara tarii,iar in prezent vine acasa la 3-4 luni.Problema este ca ea a dezvoltat o dependenta de el, nu mai are nici prietene,sta numai in camera ei si vorbeste cu el, mi-a spus ca s-au despartit dupa care s-au impacat.Eu am incercat sa o sfatuiesc ca ar fi bine sa incerce sa se indeparteze de el pentru ca nu au nici un viitor impreuna, mai mult decat atat la varsta ei nu e ok sa stea singura in casa si sa il astepte pentru ca el vine foarte rar in tara.La ultima discutie ne-am certat si mi-a spus ca face ce vrea si sta cu cine vrea, insa mie imi pare rau de ea ca e un copil bun si merita sa aibe o relatie cu un baiat cu care sa fie fericita.Ce ma sfatuiti sa fac?
Puteți să încercați să o ascultați și să vedeți de ce are ea nevoie. Dvs nu puteți să ii garantați ei viitorul, așadar încercați să fiți mai moderată in afirmații și mai deschisa la nevoile ei, nu la nevoile pe care credeți că ar tb sa le aibă. Câteva ședințe de consiliere psihologica v-ar ajuta. Succes!
Sa o lasati sa cunoasca lumea in ritmul ei.
Oricat de mult ne iubim copii si vrem sa ii ajutam uneori nu putem schimba anumite lucruri prin care ei vor trece. Putem fi alaturi de ei, ii putem asculta astfel incat sa stie ca se pot deschide fata de noi fara sa îi judecam si sa stim si noi real ce e cu ei..si apoi putem sa incercam sa le comunicam ce credem, dar fara sa asteptam ca ei sa actioneze in directia indicata de noi si deci fara sa presam. E mult mai greu de facut asta decat pare..dar poate devine mai usor daca ne amintim ca si noi am gresit, si noi n-am ascultat mereu si face parte din invatare, crestere si maturizare.
Daca parintele este empatic si isi arata afectiunea fata de copil .Copilul devine ascultator.Dar din pacate nu tot ce spune parintele e bun pentru copil .El are personalitatea lui si e bine sa-si urmeze calea lui.Daca agresit se poate indrepta .Si din greseli se invata
Va inteleg nevoia de a controla si de a impune binele cu forta. Insa experientele si greselile ei vor fi lectiile care ii asigura maturizarea. Din greseli invatam. Si nu ne putem feri copiii de viata (scria Adler). Lasati copilul sa traiasca, sa greseasca, sa experimenteze, sa se maturizeze…
Am un var care ma tot sacaie sa merg si eu la ASCOR, o organizatie religioasa, ca acolo faci prieteni minunati, buni, etc. Eu tot ii explic ca NU VREAU. O sa mai urmeze sa ma si cupleze cu vreo fata religioasa, ca ASA TREBUIE.
Salut ! Pentru cei care stiti, nu vi se pare ca persoanele foarte religioase (religia ortodoxa) sunt cam ciudat si greu de inteles, la fel si organizatia ASCOR ? Mie da, si am un var care ma cam deranjeaza in ultima vreme, ma tot sacaie sa merg si eu la ASCOR, ca acolo faci prieteni minunati, buni, etc. eu tot ii explic ca NU VREAU. Cum as putea si ce sa-i mai zic, ca ma dispera deja. Mai nou vrea sa merg si cu ei la colindat, cateodata ma cheama la biserica, vecernie, conferinte. E extrem de ciudat, indocrinat varul meu, altceva nu mai stie, pentru el toate drumurile duc la Dumnezeu, in orice discutie avem, il baga pe Dumnezeu. Eu nu am nimic cu el, si eu sunt ortodox, dar nu ca si el, practicant, sunt moderat spre liberal. El e si la teologie si e si pictor pe deasupra. Dati-mi un sfat cum sa-l fac sa inteleaga si ce sa-i mai zic, ca o sa iasa urat intr-o zi si nu as vrea, dar el vad ca asta vrea. De vorba buna nu intelege ca NU VREAU si NU MA INTERESEAZA. Ma simt sacait. Eu am
alte drumuri in viata, alti prieteni. Mai nou vrea sa-mi prezinte si prietenii lui, de astea nu am mai vazut. O sa mai urmeze sa ma si cupleze cu vreo fata religioasa, ca ASA TREBUIE dupa el.
Nu vi se pare ca e ciudat ? Ce e de facut ?
Sa fii mai ferm.
Aud că te simţi agresat de vărul tău prin tot ce propovăduieşte. Cum ar fi pentru tine dacă i-ai pune o limită reală?
Varul tau are dreptul sa creada ce doreste el! La fel si tu! Daca nu vrei sa te alaturi gruparii, nu o face!
E nevoie sa fii ferm atunci cand ii comunici ca nu esti interesat. De asemenea e nevoie sa-i spui si ca doresti ca acest comportament sa inceteze. Spune-i ca tu ii respecti alegerile si preferintele dar ca vrei ca si el sa iti accepte alegerile tale. Fiecare are liberul arbitru si nimeni, nici macar Dumnezeu nu impune ceva cuiva, deci nici el nu trebuie sa te constranga sa faci nimic. Insa modul in care tu transmiti asta este foarte important ca sa te faci ascultat. Succes!
Nu sunt psiholog. Auzisem undeva ca in spatele acestor insistente sacaitoare se ascunde chiar nevoia celuilalt de a se simti valoros. Ai incercat sa il intrebi cum s-ar simti el daca ar fi in locul tau? Daca l-ai forta sa faca ceva ce nu ii place?
Repet; nu sunt psiholog; dar ” ce tie nu-ti place altuia nu-i face”.
Cred ca pana la urma a fost si greseala mea, am zis hai sa ies sa merg cu el de 2-3 ori la vecernie, biserica, etc dar stiti cum se zice ,,Odata ce intri undeva, nici dracu cu Dumnezeu nu te mai scoate !” Asa-i cand mergi pe principiul hai sa fac sa nu zica ca nu am facut
Cred ca ati putea sa va alegeti prietenii, colegii, iubita singur. Varul dumneavoastra povestete despre el si binele lui. Daca nu va e util inseamna ca valorile difera si ca adulti, e momentul sa alegem. Succes!
Asertivii
Renunta sa-i spui mai sacait ,ma enervezi.Ci asuma respunsabilitatea asupra spunandu-i ca pe tine te supara ideiile lui.Credinta nu se impune Ea vine din suflet,iar fanatismul religios nu este credinta.dumnezeu ne-a dat noua libertatea de alegere.Iar toleranta e un har divin.Iar cultele religioase gresesc fiind intolerante
Cand m-am mutat la prietenul meu au inceput conflictele cu parintii lui. Mamei lui nu ii convenea nimic la mine, se lua de mancarea mea, de tot ce faceam. Tatal lui crede ca sunt usuratica si ca nu fac nimic bun.
Am o relatie de 3 ani..sunt logodita de 2 ani..si am probleme mari cu parintii lui. La inceput, erau calzi cu mine, cand m-am mutat la el, au inceput conflictele.Mamei lui nu ii mai convenea nimic la mine, se lua de mancarea mea, de tot ce faceam. Orice voiam sa fac sa fie bine, era impotriva mea. Intr-o zi, mi-am facut bagajele si am plecat, pentru ca nu mai puteam suporta certurile. Tatal lui a spus ca nu mai am ce cauta niciodata la el in casa. Logodnicul meu , niciodata nu s-a opus vorbei tatalui lui sau a maicasii, a vrut sa intervina sa aplaneze situatia, si de de fiecare data s-au certat. Am fost plecati o perioada, si intamplarea a fost ca nu am unde sta , i-am zis sa ma ia la el, a incercat in toate felurile , nici un rezultat. Tatal lui nu vrea. Crede ca sunt usuratica, si ca nu fac nimic bun, parerea asta o are de 2 ani. Nu stiu ce pot face sa intru la ei in casa, pentru ca ei nu isi dau seama ca isi distrug copilul , sufera . Si pe mine. Ca nu imi dau seama de ce se ia de probleme de acum 2 ani . Exista vreo solutie?
Da, exista! Vezi-ti de viata ta! Pune-te pe picioare, nu incerca sa depinzi de altii care nu te vor!
Daca tu crezi ca rezolvi ceva intorcandu-te,te inseli. Semnat:cineva care s-a intors.
Si am si plecat a doua oara. Tot impreuna si cu un bebelus. Anul care vine ne vom muta in casa noastra din chirie.
Din pacate (sau fericire) nu poti forta pe nimeni sa te accepte si cu atat mai putin sa te primeasca in propria casa. Oricare ar fi motivele, au tot dreptul sa refuze si insistentele tale nu fac decat sa le intareasca convingeile ca “nu faci nimic bun”. Chiria sau gazda nu sunt optiuni? Nu ar fi mai bine pentru amandoi sa locuiti undeva fara parintii lui? Curaj si succes!
Solutia este sa va mutati singuri undeva, nu ii poti forta pe parintii lui sa te accepte si nici nu trebuie. Fiecare vrea sa dicteze in casa lui, asa ca daca vrei sa ai ceva de spus, muta-te cu el in chirie. Altfel relatia voastra va fi mereu influentata de parintii lui. Succes!
Ar fi bine sa te departeaza de oamenii toxici cu care nu te intelegi.Parintii nu au dreptul sa se bage in casa copiilor insurati.sa dreptul tau sa iubesti pe cine vrei.Si spunele in fata nu-ti reprima trairile .Nu e bine.
Acum 2 ani am fost diagnosticata cu tulburare bipolara. Am urmat tratament, insa eu tot traiesc cu impresia ca tot ceea ce se intampla e doar un vis.
Bună ziua .acum 2 ani am fost diagnosticata cu tulburare bipolara.am urmat tratament.insa eu tot traiesc cu impresia ca tot ceea ce se intampla e doar un vis.ca nimic nu e real.mai mult de atat seara la culcare vad tot felul de chipuri si citesc in vis.nu stiu ce sa mai fac.
Tratamentul te ajuta .dar depinde de tine sa-ti gestionezi emotiile
discutati tot ce se intampla cu medicul psihiatru.
Poate medicul va poate ajuta sa schimbati aceasta stare.
Inteleg ca ati urmat tratament, deci candva l-ati intrerupt. Cat timp ati luat tratamentul? Ati discutat cu medicul psihiatru despre aceste simptome? Cum v-ati simtit in timp ce luati tratamentul? Din ce cauza l-ati intrerupt? Ce alte simptome va mai deranjeaza in prezent?
Am 20 de ani si sunt amanta de doi ani.
Buna ziua! Am 20 de ani. Sunt amanta de doi ani. Am o curiozitate și va întreb pe voi, ca el nu mi-ar raspunde. De ce o înșală pe iubita lui cu mine de atât de mult timp? Ce ii poate lipsi? Ei sunt impreuna de 8 ani, dar nu pare ca nu i-ar oferi ce are el nevoie.
Am pus această întrebare unui bărbat. Știi ce mi-a spus? “Un barbat care înșeală, o face pur și simplu, că așa e el. Nu că i-ar lipsi ceva. Iar unul care e fidel, e fidel la fel. Că așa e el.” Poate nu este un răspuns universal valabil, dar eu cred în el.
poate nu ii ajunge cat ii ofera iubita ..sotia
Intrebarea cred ca ar fi alta de ce accepti tu aceasta situatie …
Cu siguranta tu ii împlinești nevoi pe care cealalta nu i le implinea .Ai scris “iubita lui”…Daca e așa, de ce nu ii da libertatea de a intra într-o o alta relație ,dar mai ales de ce nu este într-o relație doar cu tine?
Stai linistita, ca nici tu nu ii oferi, altfel era doar cu tine de doi ani. Buna intrebarea Teodorei, mai bine incearca sa afli ce iti lipseste tie, nu ce ii lipseste lui.
E o chestie cu dus si intors aici.Am fost amanta.Acum sunt sotia lui.Cred ca multi dintre cei din jur vad relatiile astea ca ceva nefolositor，sau tampit.La mine spre exemplu mereu zicea ca isi gaseste linistea de care are nevoie.Acum lumea imi zice ca nu il mai recunoaste，ca e alt om，alt caracter.Poate ca relatia aia nu e ce vrea dar ii e lene sau frica sa o termine din varii motive.Sau poate ii e frica sa incepa ceca serios cu tine si o tine asa sa vada cat ii merge.
Este important sa vezi ce anume te face pe tine sa stai intr-o relatie care este putin fata de ceea ce ai putea avea. In ceea ce priveste raspunsul legat de el..nu e doar unul posibil insa nu e ceva ce tine de tine, deci nu poti tu influenta, poti in schimb daca vrei influenta la tine pt a avea ceva care sa iti dea echilibrul necesar tie
Mult succes si ai grija de tine!
Din punctul tau de vedere el e o victimă…săracul nu primește ce are nevoie de la sotie, deși sunt impreuna de 8 ani. Dar tie ce iti lipseste sau ce nu ii satisfaci, daca el e cu tine de 2 ani si totusi nu se desparte de cealalta?
Esther Perel are raspunsul la aceasta intrebare.Iti recomand cartea ei: The state of affairs, rethinking infidelity.
este important de analizat – cine pe cine inseala! Si mai mult, ce te atrage pe tine in acesta relatie? Aspecte pozitive,.aspecte negative…..! Asa cum s-a scris mai sus- ai grija de tine! Numai bine!
Infidelitatea lui nu are nimic de a face cu “ea”-partenera oficiala, ci cu el. El cauta, constient sau inconstient, un model de relationare cunoscut, in care are nevoie de relatii triunghiulare si de “planul B”. Atentie, deci, la iluzia ca “este vina ei, si cu mine va fi altfel”. Cand/ daca vei fi tu cea “oficiala”, e posibil sa faca acelasi lucru, pentru ca el e acelasi. Multa luciditate iti doresc!
Sunt cu tatăl copilului meu de 17 ani, am muncit împreună și avem de toate, dar în tot acest timp am fost bătută și ținută sub controlul lui, fără să am dreptul la argumente sau dorințe. Am ajuns sa tremur când începe sa tipe și nu mai suport, as dori sa plec, dar el este proprietar pe tot ce am muncit până acum și îmi spune sa plec ca nu îmi da nimic.
Bună ziua , mă numesc Dana și trăiesc in concubinaj cu tatăl copilului meu de 17 ani ! Am muncit împreună in toți acești ani și avem de toate !, dar în tot acest timp am fost bătută și ținută sub controlul lui , fără să am dreptul la argumente , dorințe sau altele ! Nici acum după atâția ani nu am putut sa cădem la un acord sa merg sa îmi văd rudele mele din Constanța iar acum locuiesc in Botoșani .Am ajuns sa tremur când începe sa tipe și nu mai suport as dori sa plec la Mama dar mă gândesc ca îmi las familia și poate nu este bine , nu vreau sa mă gândesc numai la mine debfapt nu am mai făcut o de mulți ani ! Motivele Lui nu au un temei ci doar crede ca greșesc in tot ce fac , nu fac nimic bine nu am voie sa vorbesc cu rudele iar el are mereu dreptate ! Am fost internata in spital din cauza loviturilor și am și un certificat Medico legal ! Tot ce am muncit până acum este trecut pe El. ca și proprietar și îmi spune sa plec ca nu îmi
da nimic iar pe numele meu este trecută o firma dar tot el o controlează ! Vă rog dati mi un sfat despre ceea ce voi face pentru ca nu mai sunt in stare sa gândesc pt mine!
Buna, sunt mai multe lucruri administrative pe care le poti face. Nu iti poate lua bunurile si cu siguranta nici copilul. Te rog sa pui in balanta ” am muncit in toti acești 17 ani si avem de toate ” cu ” am fost batuta, tinuta sub control, fara sa am dreptul… ”. A avea justifica cel de al doilea taler al balantei? Doar tu poti judeca asta… Pentru modalitatile legale imi poti scrie in privat si am sa ti spun care sunt pasii de urmat
oricum trebuie sa pleci
Inteleg situatia partial pentru ca nici eu nu am dus o viata roz cu sotul meu. la fel ca si tine am un copil si am construit impreuna o casa. Insa, cand am vazut ca trec lunile iar eu ajunsesem din ce in ce mai terorizata, mental eram o persoana care nu mai reuseam sa gandesc limpede doar uneori, ajunsesem la o greutate f f mica, plangeam continuu si il stiam de frica, am zis ca nu pot trai asa toata viata. Am intentat divort in conditiile in care spunea ca imi ia copilul nou nascut si ca ma lasa fara casa. Dupa ce s-a convins ca nu glumesc cu despartirea a mai amenintat cat a mai aminintat iar acum s-a linistit. Gandeste limpede. Nu poti trai toata viata in teroare. Tu ai spus ca muncesti. Deci te descurci sa te intretii. Nu vei pierde ce ai investit pt ca poti demonstra asta. Fii tare, pune capat ca apoi toate se vor rezolva si vei simti in sfarsit ca traiesti.
