Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru iunie, 2018

  94 vizite

Am o relatie de 13 ani (este primul si singurul barbat cu care am intretinut relatii sexuale). Intr-o zi, prietenul meu mi-a trimis din greseala niste mesaje care erau pentru alta femeie.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua,
Am o relatie ce dureaza de 13 ani, am inceput in primul an de facultate fiind prima relatie serioasa pt amandoi (in cazul meu este primul si singurul barbat cu care am intretinut relatii sexuale). In aprilie 2017 am aflat ca sunt insarcinata(decizia de a ramane gravida a fost bilaterala). In luna iunie a avut loc o cearta f urata intre mine si parintii lui (parintii lui locuiesc in strainatate iar cu ocazia unei vizite in Ro mi au dezvaluit ca nu m au simpatizat niciodata) fapt ce a generat o racirea a relatiei noastre- lipsa comunicarii, lipsa afectiunii emotionale si a contactului sexual.
In majoritatea certurilor el imi reprosa ca nu il respect – e posibil ca lipsa de incredere in sine sa provina si din faptul ca eu lucrez la privat, am pozitie buna si salariu triplu fata de al lui iar el lucreaza la stat si are sanse mici de promovare. Datorita functiei pe care o detin muncesc f mult si sunt nevoita sa lucrez f mult peste program. El ajunge acasa f devreme, a inceput f multe proiecte de dezvoltare profesionala dar le a incheiat inainte de a le incepe. L am sustinut f mult si l am lasat intotdeauna ca decizia finla sa i apartina. in ultimele luni a inceput sa consume alcool in cantitati mari si sa fie f secretos in ceea ce priveste telefonul mobil (si-a schimbat parola de logare si nu ma lasa niciodata sa l accesez)
Luni seara m a informat ca v a trebui sa plece in delegatie in tara doar ca datorita jobului pe care il are nu imi poate spune unde va pleca.
Marti dimineata eu am plecat in vizita pt cateva zile la sora mea.
Marti seara primesc pe wazz up urmatorul mesaj de la prietenul meu:
” Ana nu raspunde
Frumoasa mea nu vrea
Ce faci gurita?
Maine te zapacesc
Ai sa vezi tu
Ce faci pui?
Ce faci ma nebuna mica?”
Iar dupa 6 minute:
“Am gresit. Mesajul era pt Mihai. Cf?”
La cateva minute m a sunat el sa mi spuna ca mi a trimis din greseala um mesaj care tb de fapt sa ajunga la colegul lui de munca Mihai. Am citit mesajul si l am intrebat cine e Ana si in ce context i a trimis mesajul. Mi a raspuns ca Ana e prietena lui Mihai si ca era vb despre o discutie dintre ei. Raspunsul nu parea deloc logic si cunoscandu l de 13 ani de zile am realizat ca ma minte. Am cautat pe facebook cum se numeste prietena lui Mihai si am aflat ca de fapt este Laura. I am spus si lui acest lucru si i am cerut din nou sa mi explice cine e “Ana”?
Am insistat f mult prin mesaje si telefoane si intrun final mi a spus ca nu ma inseala si sa l las in pace pt ca a doua zi se trezeste de dimineata pt a pleca in misiune. Raspunsul lui a fost sec fara alte detalii. Am insistat din nou dar fara rezultat.
Miercuri la 11:30 a venit acasa la sora mea spunand ca vrea sa vb. Mi a spus ca pe Ana a cunoscut o la serviciu si ca ea ii face “avansuri” iar el si colegul lui comunica cu ea (pt amuzament) pe telefon prin mesaje (isi trimit poze)
Apoi a plecat spunand ca tb sa plece in misiune.Eu nu am putut sa aflu mai multe pt ca nu am vrut sa afle familia mea despre proplemele noastre, i am spus doar ca l astept acasa sa vb.
Miercuri nu a mai dat niciun semn insa i a telefonat cummatului meu si i a spus sa vb cu mine pt ca avem o problema si e f suparat.

Ce pot face in aceste conditii tinand cont si ca sunt insarcinata in 8 luni?
Avand in vedere ca nu e prima data cand ma minte(ma minte frecvent dar in alte circumstante) sa ma despart de el sau sa consider ca intradevar nu m a inselat si sa merg mai departe?

Felicitari pentru sarcina! Aceasta perioada de viata e importanta pentru copilul ce se va naste, pentru mama si pentru tata. Exista mari schimbari care isi pun amprenta pe rolul si locul fiacaruia in familia cea noua, in familiile de baza, in prietenie si in relatiile profesionale. Pentru profesie facem multe studii si tot mai ne pregatim zilnic.Pentru a fi parinti e util sa ne dam timp sa capatam experienta, sa invatam din carti, cursuri, experientele altora … Bucurati-va de aceasta perioada de viata si rezolvati lucrurile pe rand. Succes!
Buna ziua! Intr-adevar, este o situatie dificila, daca luam in considerare si faptul ca sunteti insarcinata. In asemenea momente este greu sa luam decizii importante, care ne vor conduce viata pe termen lung. Parerea mea este ca e nevoie de o discutie deschisa cu sotul dumneavoastra in care sa-i expuneti situatia exact asa cum ati spus-o aici. Daca are maturitate, cu siguranta va intelege si astfel, veti lua o decizie impreuna. Venirea pe lume a unui copil este responsabilotatea ambilor parinti si din oacate, in cazul unui divort, el este singura victima. Asadar, masurati de doua ori si taiati o data! Va doresc sanatate.
Bună ziua. Peste cinci ani vă vedeţi cum, alături de acest bărbat? Cât de întâlnite vă sunt nevoile în această relaţie şi ce v-aţi dori în legătură cu asta, dacă aţi putea să cereţi orice, ce aţi cere? Recomandarea mea este să exploraţi ce simţiţi că primiţi din legătura cu acest bărbat, cât de iubită, preţuită şi susţinută vă simţiţi. Iar dacă răspunsul este unul negativ, să observaţi de unde aţi putea să vă împliniţi aceste nevoi, eventual în cadrul familiei dvs de origine, din relaţia cu mama, cu fraţi, surori, pentru că este vital acum să primţi tot ce aveţi nevoie ca să puteţi susţine noua viaţă pe care aţi creat-o.
 2
Este o situatie complexa si destul de delicata mai ales ca sunteti si insarcinata. Tind sa cred ca anumite nemultumiri personale si frustrari ale sotului, s-au adunat in ultima vreme si cumva el incearca sa faca fata acestor stari, poate si unei imagini de sine negative. In contextul asta, si faptul ca a inceput sa bea alcool in cantitati mari, cat si discutiile cu anumite persoane de sex feminin, sau comportamentul acesta de disimulare, au rostul de a il face sa isi concentreze atentia pe acele lucruri care probabil ii scad anxietatea si ii cresc putin stima de sine. Din punctul asta de vedere, daca nici pe plan profesional nu ii merge bine si dvs aveti o pozitie mai buna si un venit mai bun, e un dezechilibru destul de vizibil care l-ar putea face sa se simta inferior, ratat sau mai putin barbat. Astfel, incearca sa gaseasca aceasta validare in exterior, flirtand cu o femeie pe care poate nici nu o place. Problema este una de cuplu, o lipsa a intimitatii emotionale, a unei comunicari deschise si a aprecierii reciproce. Eu as porni de la reprosul sotului cum ca nu se simte respectat, ce anume inseamna pentru el sa fie respectat? Va incurajez sa incercati o terapie de cuplu deoarece cred ca v-ar ajuta. Numai bine!
 2
Sarcina sa fie prioritara! In rest, veti descoperi, in timp, daca relatia dvs va supravietui sau nu. Iar daca e sa va despartiti, nu e nici o problema. Insa stresul poate afecta copilul si viata dvs mult mai grav decat o simpla despartire.
 1
Atentie la trairile pe care le aveti….toate emotiile negative, parerile de rau i le amprentati fara sa vreti copilului.Pentru nimic in lume sa Nu,-i faceti reprosuri copilului….veti regreta toata viata. Fiti optimista, lucrurile se vor aseza de la sine.

Nu ma pot adapta la noul loc de munca. In fiecare dimineata, inainte de a ma duce la serviciu, inima imi bate puternic, incep sa am crampe la stomac si chiar ajung sa ma stric la stomac, gesturile si miscarile corpului imi devin rigide, imi vine sa urinez foarte des, gura imi este uscata indiferent cata apa as bea, iar pe corp simt uneori o sudoare rece care este extrem de neplacuta.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua. Sunt intr-o situatie disperata, cum nu credeam vreodata ca voi ajunge. Mi-am schimbat job-ul de aproape jumatate de an, insa nu ma pot in nici un fel adapta la noul loc de munca. Mediul in care lucrez este toxic din punct de vedere psihologic, cu sefi care urla continuu, colegi cu mania persecutiei, responsabilitati peste responsabilitati, lucruri mereu ”urgente” de facut, program mereu prelungit, astfel incat ajung sa stau peste 10 ore zilnic la munca (desi programul e de 8 ore) etc, etc. Sunt mereu stresata, mereu coplesita de sarcinile pe care le am si de ”meciurile” cu sefii si simt efectiv ca nu mai am mult pana cedez psihic. Iar sotul este total neputincios in a ma calma si linisti.
In fiecare dimineata, inainte de a ma duce la serviciu, inima imi bate puternic, incep sa am crampe la stomac si chiar ajung sa ma stric la stomac, gesturile si miscarile corpului imi devin rigide, imi vine sa urinez foarte des, gura imi este uscata indiferent cata apa as bea, iar pe corp simt uneori o sudoare rece care este extrem de neplacuta. Mentionez ca am inceput sa am aceste simptome numai inainte de a ma duce la acest job, insa in week-end sau in in timpul liber ele lipsind cu desavarsire. Am avut unele probleme minore si la vechiul job, insa erau infime comparativ cu ce am acum.
Desi salariul pe care il am in prezent este unul destul de bun, simt ca nu mai imi trebuie niciun ban, ci vreau liniste, chiar daca pentru asta ar insemna sa plec la alt job cu salariu considerabil mai mic.
Problema insa este ca deocamdata, in localitatea in care stau, oferta de job-uri este tare saraca, incat practic momentan nu am unde sa ma duc, astfel ca in prezent, singura optiune ar fi relocarea la o distanta apreciabila de casa (circa 100 km), unde ar trebui sa-mi dau mai mult de jumatate din salariu pe chirie, facturi si mancare. Unde mai pui ca sunt casatorita si am un copil, asa ca nu mi-as putea lasa sotul (care are un serviciu bun aici) si copilul (care e la scoala aici) pentru a ma aventura cu statul in chirie la o suta de km de casa. Nu ar fi bine nici pentru relatia noastra sa stam despartiti si nici pentru copil sa stea fara mama.
De altfel, situatia financiara in care ne aflam, nu imi permite sa renunt pur si simplu la job si a sta acasa, desi chiar asta imi vine sa fac de multe ori.
Ca si solutie pe viitor, am decis sa fac o facultate la distanta pentru a intra in invatamant, caci am mai predat in trecut educatie tehnologica la o scoala generala si imi si place actul predarii. Si apoi dupa cum spuneam, in rest, oferta de job-uri de la mine din zona e tare saraca, niste ore in invatamant fiind cam singura optiune pentru un job respectabil si cat de cat mai putin stresant. Insa mai am inca 2 ani de facultate pana sa ma pot gandi la niste ore in invatamant, fie si ca suplinitor calificat (deci netitular).
Cum sa rezist psihic inca 2 ani la jobul acesta stresant, din moment ce eu simt ca nu mai rezist nici 2 saptamani? Ce sa fac, sa renunt pur si simplu la job si sa stau doi ani acasa, pana termin facultatea si pot gasi niste ore? Insa atunci sunt sanse ca pe viitor sa nu mai am bani sa-mi platesc taxa de la facultate si apoi adio recalificare si adio invatamant (salariul sotului nu cred ca ar ajunge sa ne hranim 3 guri din el si sa mai platesc si taxa la facultate). Offf, urasc acest cerc vicios!!
Sunt disperata si cu psihicul la pamant, ajutati-ma va rog,cu orice fel de sfat.

Am experimentat personal astfel de lucruri si n-a dus la un deznodamand prea fericit.Eu imbolnavindu-ma. Cel mai bine este sa iesi din mediul acela toxic, si sa cauti sprijin la familie pentru a putea urma acea strategie pe care o vezi salvatoare.Este de apreciat ca ai gasit o alternativa , si chiar este de incurajat s-o duci la un rezultat.Eu unul exact asa am facut, si am reusit.Acum nu stiu cat de asemanatoare au fost variabilele, dar se poate.Curaj!Nu merita sa-ti vinzi sanatatea pentru bani, mai ales ca ai si un copil care are nevoie de tine!
 9
Singura soluție e sa te detasezi, sa fi puternica, sa nu te lasi exploatată psihic. Dacă ei urla, tu fi zen! Lasa cuvintele urâte si țipetele sa treaca pe langa tine. Imagineaza-ti ca esti intr-un balon care te apara. La mine functioneaza întotdeauna. Imi iau o cafea in mana si sustrag din ce spun ei sarcinile mele. Pe care, nestresata fiind, le duc mereu la îndeplinire. Ma ajută mult sa ma gandesc la copiii mei, ca sunt bine/sănătoși, ca noi ca familie suntem bine si sefii isterizati nu mai contează.
Sper sa te ajute comentariul meu, nu sunt psiholog.
 3
Eu am trecut de curand printr-o experienta similara. Am renuntat, eram extrem de stresata, in fiecare seara plangeam. Am renuntat pt ca m-am imbolnavit, am constientizat ca sanatatea si linistea mea sunt mai presus de bani. Sotul a staruit f mult sa renunt, dar m-am gandit si la copilul nostru.
 4
E foarte greu pentru oricine sa isi dea cu parerea necunoscand situatia in care te afli. Cea mai importanta mereu este sanatatea si linistea ta. Daca ai ajuns sa te stresezi la un asemenea nivel inseamna ca te afecteaza mult totul. Numai tu poti stii daca te poti detasa si sa continui sa lucrezi acolo sau daca e cazul sa pleci. E bine sa te gandesti destul de serios si la alternative. Ce mai stii sa faci si ai putea in contextul in care te gasesti. Gandeste-te atat la ce stii sa faci cat si la ce te bucura sa faci. Uneori e util sa intrebam si in jur ce li se pare altora ca facem bine pentru ca poate pentru noi sunt lucruri firesti pe care nu punem pret. Asta inseamna sa te gandesti la alte variante pentru tine. Intre timp insa, daca decizi sa mai ramai in acel mediu e vital sa lucrezi cu tine sa incerci sa nu te mai afecteze. Starea de tensiune pe care o ai e posibil sa se datoreze conflictului puternic intre dorinta de a pleca de acolo si teama ca nu vei gasi ceva similar. Poate nici nu e nevoie sa fie ceva similar si ceva mult mai putin stresant, chiar daca platit mai putin dar care sa iti permita sa te pregatesti pentru altceva si sa fii si mai prezenta alturi de copilul si sotul tau. Solutiile vin cand reusim sa linistim mintea si sa iesim chiar si pentru scurt timp din caruselul vietii, reluat zi de zi.
 2
Din pacate, in Romania este in “trend” ca sefii sa aiba un astfel de comportament, sa nu mai fie oameni ci animale.Acestia au pareri atat de bune despre ei incat pe restul ii clasifica ca fiind slugi, sclavi etc. In ziua de azi noi nu mai avem lideri, la orice nivel ci doar “sefi”. Daca vrei sa rezisti, desi este foarte greu sa nu te consumi in astfel de situatii, parerea mea personala este sa mergi la un medic care in urma unei consultatii sa-ti prescrie un calmant usor care sa te ajute sa treci nepasatoare peste situatiile create de sefi. Oile(colegii) urmeaza turma, adica pe sefi deci, pestele de la cap se impute. Daca nu-ti permiti sa pleci, din punctul meu de vedere asta este singura varianta, calmantele, desi…este inuman.
 1
Doamna, pot spune ca si eu sunt, intr-o oarecare masura, intr-o situatie similara cu cea a dvs, in sensul ca si eu lucrez la un job pe care, desi bine platit, il detest, deoarece ma seaca de energie si imi mananca timpul liber. In plus, la fel ca dvs, si eu fac a doua facultate la distanta, tot pentru invatamant. Vreau pe aceasta cale sa va raspund si sa incerc sa va ofer solutiile practice pe care le vad eu la problema dvs.
1. Prima solutie: In primul rand, ati zis ca ati vrea sa renuntati pur si simplu la job, insa salariul sotului nu ar ajunge sa traiti cu totii si sa mai platiti si facultatea. Ok, dar fara sa luam in considerare facultatea, ci strict pentru mancare, intretinere si plata facturilor ar ajunge? Daca da, puteti face in felul urmator: mai stati 3-4 luni la job-ul dvs, iar toate cele 3-4 salarii din aceasta perioada le puneti de-o parte, la saltea, strict pentru plata facultatii. De regula, taxa unei facultati e undeva pe la 2500 lei pe an, asa ca daca salariul dvs e unul cat de cat bun (si dvs ati zis ca e), din 2 salarii puse de-o parte deja v-ati strans banii pentru taxa pe 2 ani, atat cat mai aveti de studiat. Bineinteles ca trebuie sa luati in calcul si alte cheltuieli, precum unele deplasari la facultate pentru diverse chestiuni, deplasari pentru examene, cheltuieli pentru cazare in timpul sesiunii de examene etc, asa ca daca mai puneti de-o parte inca 1 sau 2 salarii, problema e rezolvata. Repet, cred ca cu 4 salarii puse la saltea puteti strange toti banii necesari pentru anii de facultate care v-au mai ramas. Iar in rest, pentru viata de zi cu zi, va puteti baza pe salariul sotului, cel putin pe perioada aceasta de doi ani pana terminati facultatea si pana va gasiti niste ore in invatamant.
2. A doua solutie pe care o intrevad ar fi sa mai faceti un copil si sa intrati in Concediu de Crestere a Copilului, care dureaza 2 ani, adica exact cat va trebuie dvs sa va terminati studiile si sa va cautati ceva in invatamant. Problema cu solutia aceasta este ca, spre deosebire de solutia anterioara, dureaza ceva mai mult pana sa o puneti in aplicare. Chiar daca ati concepe al doilea copil acum, tot ar mai trebui sa indurati 9 luni de zile stresul de la acel job. Si in plus, nu stiu cat e de bine sa fiti supusa la asemenea stres constant si continuu cat timp ati fi gravida.
Asa ca din cele doua solutii pe care vi le-am prezentat, cred ca prima ar fi cea mai ok si ar dura destul de putin. Practic, ar insemna sa mai stati incs 3-4 luni pe la acel job si apoi sa va dati pur si simplu demisia, ramanand si cu banii pentru facultate.
Sper ca propunerile mele de solutii sa va ajute. Multa bafta va doresc!
Invatati sa puneti limite. Folositi legea, nimeni nu va poate obliga sa stati peste program (mai ales daca nu sunt platite orele suplimentare). Rupeti legatura cu presiunile exterioare la servicii si limitati-va strict la fisa postului in ce priveste responsabilitatile. La orice repros puteti sa raspundeti printr-o nota explicativa, semnata/ scrisa solicitand numar de inregistratre. Expuneti-va clar limitele si nu faceti compromisuri. Cel mai rau lucri care se poate intampla? Daca nu corespundeti cerintelor, demisia sau concedierea. Inteleg insa ca volumul de munca este mare, probabil ca nu ar fi convenabil ca firma sa va piarda. Folisiti-va de asta! Studiati procedurile, codul muncii, argumentati-va pozitia si nu va lasati exploatata, indiferent de politica si cultura organizatiei in care lucrati! Invatati sa spuneti Nu
 1
Sanatatea e pe primul plan! Ati calculat pierderile financiare daca o pierdeti, si va pierdeti si capacitatea de munca? Demisia e o solutie. Alta solutie ar fi sa invatati sa va formati o atitudine ASERTIVA. Singura utila. Dar asta dureaza, si necesita efort si bani. Alegerea va apartine.
Eu sunt de parere ca aveti nevoie de echilibru psihic. Ce descrieti dvs. sunt atacuri de panica. Aveti nevoie de psihoterapie pentru a le trata si a invata sa faceti fata situatiilor stresante. Legat de bani: ganditi-va la ce va pricepeti bine sau foarte bine, astfel incat sa castigati ceva, nu neaparat la nivelul la care sunteti acum, dar sa nu va fie f greu pe parcursul studiilor. D.ex.: puteti croseta, impleti, face jucarii, da meditatii, desena, canta? Faceti acel lucru. Poate reusiti sa implicati si copilul, are doar o copilarie si e pacat sa i-o ratati cu o munca super-stresanta. Va tin pumnii!
 3

Prietena mea a pierdut o sarcina, eu am incercat sa ii fiu alături, dar ea spune ca nu poate trece asa usor, are nevoie de spatiu, incepe sa ma respinga tot mai des, orice greseala petrecuta intre noi, eu ma gasesc vinovat…

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna…Am o relatie de 6 luni cu o fata, mai mare cu 5 ani decat mine, acum 2 săptămâni a pierdut o sarcina,eu am incercat sa ii fiu alături indiferent de situaţie,doar ca ea spune ca nu poate trece peste asta asa usor,si eu am inteles-o incercand sa ii ofer cat mai mult spatiu, dar cred ca s-a obişnuit cu spatiul si deja incepe sa ma respinga tot mai des,orice greseala petrecuta intre noi, eu ma gasesc vinovat… Nu stiu ce pot, face am ajuns sa imi doresc sa plang fara sa imi dau seama,discutiile sunt tot, mai aprinse intre noi, uneori nici nu mai reactinez la intrebarile ei.Raman blocat incercand sa imi fau raspunsuri..Dati-mi un sfat va rog. Multumesc

Sa aveti multa rabdare cu ea, sa.i oferiti cat mai multa atentie.Are nevoie de timp pentru a trece prin aceasta experienta trista. Este o pierdere, este ca un proces de doliu.
Ea sufera foarte mult dupa aceasta pierdere, mai ales daca isi dorea copilul… trebuie sa incercati sa o intelegeti, sa ii faceti vreo surpriza, o iesire in parc etc. Daca tot va refuza, lasati-o sa isi revina si apoi o sa va caute. Multa rabdare amandurora!!
 1

Sindromul Kallmann poate afecta viata sociala a unui om?

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ! Sindromul Kallmann (stiu ce este) afecteaza/poate afecta viata sociala a unui om ? Nu am gasit nimic cum ca ar afecta. Intreb, deoarece cunosc pe cineva cu acest sindrom, si este o persoana mai timida, retrasa. Ma gandeam ca poate sa fie de vina, cauza acest sindrom.

Angajez terapeut ABA pentru copil de 5 ani – Bucuresti

Caut terapeut ABA pentru un baiat de 5 ani, recuperabil. Terapia se desfasoara la domiciliu, 4 ore pe zi. Se asigura coordonare. Relatii la tel.: 0745.794.010.


Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita