Login

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat



Nu ma pot adapta la noul loc de munca. In fiecare dimineata, inainte de a ma duce la serviciu, inima imi bate puternic, incep sa am crampe la stomac si chiar ajung sa ma stric la stomac, gesturile si miscarile corpului imi devin rigide, imi vine sa urinez foarte des, gura imi este uscata indiferent cata apa as bea, iar pe corp simt uneori o sudoare rece care este extrem de neplacuta.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua. Sunt intr-o situatie disperata, cum nu credeam vreodata ca voi ajunge. Mi-am schimbat job-ul de aproape jumatate de an, insa nu ma pot in nici un fel adapta la noul loc de munca. Mediul in care lucrez este toxic din punct de vedere psihologic, cu sefi care urla continuu, colegi cu mania persecutiei, responsabilitati peste responsabilitati, lucruri mereu ”urgente” de facut, program mereu prelungit, astfel incat ajung sa stau peste 10 ore zilnic la munca (desi programul e de 8 ore) etc, etc. Sunt mereu stresata, mereu coplesita de sarcinile pe care le am si de ”meciurile” cu sefii si simt efectiv ca nu mai am mult pana cedez psihic. Iar sotul este total neputincios in a ma calma si linisti.
In fiecare dimineata, inainte de a ma duce la serviciu, inima imi bate puternic, incep sa am crampe la stomac si chiar ajung sa ma stric la stomac, gesturile si miscarile corpului imi devin rigide, imi vine sa urinez foarte des, gura imi este uscata indiferent cata apa as bea, iar pe corp simt uneori o sudoare rece care este extrem de neplacuta. Mentionez ca am inceput sa am aceste simptome numai inainte de a ma duce la acest job, insa in week-end sau in in timpul liber ele lipsind cu desavarsire. Am avut unele probleme minore si la vechiul job, insa erau infime comparativ cu ce am acum.
Desi salariul pe care il am in prezent este unul destul de bun, simt ca nu mai imi trebuie niciun ban, ci vreau liniste, chiar daca pentru asta ar insemna sa plec la alt job cu salariu considerabil mai mic.
Problema insa este ca deocamdata, in localitatea in care stau, oferta de job-uri este tare saraca, incat practic momentan nu am unde sa ma duc, astfel ca in prezent, singura optiune ar fi relocarea la o distanta apreciabila de casa (circa 100 km), unde ar trebui sa-mi dau mai mult de jumatate din salariu pe chirie, facturi si mancare. Unde mai pui ca sunt casatorita si am un copil, asa ca nu mi-as putea lasa sotul (care are un serviciu bun aici) si copilul (care e la scoala aici) pentru a ma aventura cu statul in chirie la o suta de km de casa. Nu ar fi bine nici pentru relatia noastra sa stam despartiti si nici pentru copil sa stea fara mama.
De altfel, situatia financiara in care ne aflam, nu imi permite sa renunt pur si simplu la job si a sta acasa, desi chiar asta imi vine sa fac de multe ori.
Ca si solutie pe viitor, am decis sa fac o facultate la distanta pentru a intra in invatamant, caci am mai predat in trecut educatie tehnologica la o scoala generala si imi si place actul predarii. Si apoi dupa cum spuneam, in rest, oferta de job-uri de la mine din zona e tare saraca, niste ore in invatamant fiind cam singura optiune pentru un job respectabil si cat de cat mai putin stresant. Insa mai am inca 2 ani de facultate pana sa ma pot gandi la niste ore in invatamant, fie si ca suplinitor calificat (deci netitular).
Cum sa rezist psihic inca 2 ani la jobul acesta stresant, din moment ce eu simt ca nu mai rezist nici 2 saptamani? Ce sa fac, sa renunt pur si simplu la job si sa stau doi ani acasa, pana termin facultatea si pot gasi niste ore? Insa atunci sunt sanse ca pe viitor sa nu mai am bani sa-mi platesc taxa de la facultate si apoi adio recalificare si adio invatamant (salariul sotului nu cred ca ar ajunge sa ne hranim 3 guri din el si sa mai platesc si taxa la facultate). Offf, urasc acest cerc vicios!!
Sunt disperata si cu psihicul la pamant, ajutati-ma va rog,cu orice fel de sfat.

Am experimentat personal astfel de lucruri si n-a dus la un deznodamand prea fericit.Eu imbolnavindu-ma. Cel mai bine este sa iesi din mediul acela toxic, si sa cauti sprijin la familie pentru a putea urma acea strategie pe care o vezi salvatoare.Este de apreciat ca ai gasit o alternativa , si chiar este de incurajat s-o duci la un rezultat.Eu unul exact asa am facut, si am reusit.Acum nu stiu cat de asemanatoare au fost variabilele, dar se poate.Curaj!Nu merita sa-ti vinzi sanatatea pentru bani, mai ales ca ai si un copil care are nevoie de tine!
 9
Singura soluție e sa te detasezi, sa fi puternica, sa nu te lasi exploatată psihic. Dacă ei urla, tu fi zen! Lasa cuvintele urâte si țipetele sa treaca pe langa tine. Imagineaza-ti ca esti intr-un balon care te apara. La mine functioneaza întotdeauna. Imi iau o cafea in mana si sustrag din ce spun ei sarcinile mele. Pe care, nestresata fiind, le duc mereu la îndeplinire. Ma ajută mult sa ma gandesc la copiii mei, ca sunt bine/sănătoși, ca noi ca familie suntem bine si sefii isterizati nu mai contează.
Sper sa te ajute comentariul meu, nu sunt psiholog.
 3
Eu am trecut de curand printr-o experienta similara. Am renuntat, eram extrem de stresata, in fiecare seara plangeam. Am renuntat pt ca m-am imbolnavit, am constientizat ca sanatatea si linistea mea sunt mai presus de bani. Sotul a staruit f mult sa renunt, dar m-am gandit si la copilul nostru.
 4
E foarte greu pentru oricine sa isi dea cu parerea necunoscand situatia in care te afli. Cea mai importanta mereu este sanatatea si linistea ta. Daca ai ajuns sa te stresezi la un asemenea nivel inseamna ca te afecteaza mult totul. Numai tu poti stii daca te poti detasa si sa continui sa lucrezi acolo sau daca e cazul sa pleci. E bine sa te gandesti destul de serios si la alternative. Ce mai stii sa faci si ai putea in contextul in care te gasesti. Gandeste-te atat la ce stii sa faci cat si la ce te bucura sa faci. Uneori e util sa intrebam si in jur ce li se pare altora ca facem bine pentru ca poate pentru noi sunt lucruri firesti pe care nu punem pret. Asta inseamna sa te gandesti la alte variante pentru tine. Intre timp insa, daca decizi sa mai ramai in acel mediu e vital sa lucrezi cu tine sa incerci sa nu te mai afecteze. Starea de tensiune pe care o ai e posibil sa se datoreze conflictului puternic intre dorinta de a pleca de acolo si teama ca nu vei gasi ceva similar. Poate nici nu e nevoie sa fie ceva similar si ceva mult mai putin stresant, chiar daca platit mai putin dar care sa iti permita sa te pregatesti pentru altceva si sa fii si mai prezenta alturi de copilul si sotul tau. Solutiile vin cand reusim sa linistim mintea si sa iesim chiar si pentru scurt timp din caruselul vietii, reluat zi de zi.
 2
Din pacate, in Romania este in “trend” ca sefii sa aiba un astfel de comportament, sa nu mai fie oameni ci animale.Acestia au pareri atat de bune despre ei incat pe restul ii clasifica ca fiind slugi, sclavi etc. In ziua de azi noi nu mai avem lideri, la orice nivel ci doar “sefi”. Daca vrei sa rezisti, desi este foarte greu sa nu te consumi in astfel de situatii, parerea mea personala este sa mergi la un medic care in urma unei consultatii sa-ti prescrie un calmant usor care sa te ajute sa treci nepasatoare peste situatiile create de sefi. Oile(colegii) urmeaza turma, adica pe sefi deci, pestele de la cap se impute. Daca nu-ti permiti sa pleci, din punctul meu de vedere asta este singura varianta, calmantele, desi…este inuman.
 1
Doamna, pot spune ca si eu sunt, intr-o oarecare masura, intr-o situatie similara cu cea a dvs, in sensul ca si eu lucrez la un job pe care, desi bine platit, il detest, deoarece ma seaca de energie si imi mananca timpul liber. In plus, la fel ca dvs, si eu fac a doua facultate la distanta, tot pentru invatamant. Vreau pe aceasta cale sa va raspund si sa incerc sa va ofer solutiile practice pe care le vad eu la problema dvs.
1. Prima solutie: In primul rand, ati zis ca ati vrea sa renuntati pur si simplu la job, insa salariul sotului nu ar ajunge sa traiti cu totii si sa mai platiti si facultatea. Ok, dar fara sa luam in considerare facultatea, ci strict pentru mancare, intretinere si plata facturilor ar ajunge? Daca da, puteti face in felul urmator: mai stati 3-4 luni la job-ul dvs, iar toate cele 3-4 salarii din aceasta perioada le puneti de-o parte, la saltea, strict pentru plata facultatii. De regula, taxa unei facultati e undeva pe la 2500 lei pe an, asa ca daca salariul dvs e unul cat de cat bun (si dvs ati zis ca e), din 2 salarii puse de-o parte deja v-ati strans banii pentru taxa pe 2 ani, atat cat mai aveti de studiat. Bineinteles ca trebuie sa luati in calcul si alte cheltuieli, precum unele deplasari la facultate pentru diverse chestiuni, deplasari pentru examene, cheltuieli pentru cazare in timpul sesiunii de examene etc, asa ca daca mai puneti de-o parte inca 1 sau 2 salarii, problema e rezolvata. Repet, cred ca cu 4 salarii puse la saltea puteti strange toti banii necesari pentru anii de facultate care v-au mai ramas. Iar in rest, pentru viata de zi cu zi, va puteti baza pe salariul sotului, cel putin pe perioada aceasta de doi ani pana terminati facultatea si pana va gasiti niste ore in invatamant.
2. A doua solutie pe care o intrevad ar fi sa mai faceti un copil si sa intrati in Concediu de Crestere a Copilului, care dureaza 2 ani, adica exact cat va trebuie dvs sa va terminati studiile si sa va cautati ceva in invatamant. Problema cu solutia aceasta este ca, spre deosebire de solutia anterioara, dureaza ceva mai mult pana sa o puneti in aplicare. Chiar daca ati concepe al doilea copil acum, tot ar mai trebui sa indurati 9 luni de zile stresul de la acel job. Si in plus, nu stiu cat e de bine sa fiti supusa la asemenea stres constant si continuu cat timp ati fi gravida.
Asa ca din cele doua solutii pe care vi le-am prezentat, cred ca prima ar fi cea mai ok si ar dura destul de putin. Practic, ar insemna sa mai stati incs 3-4 luni pe la acel job si apoi sa va dati pur si simplu demisia, ramanand si cu banii pentru facultate.
Sper ca propunerile mele de solutii sa va ajute. Multa bafta va doresc!
Invatati sa puneti limite. Folositi legea, nimeni nu va poate obliga sa stati peste program (mai ales daca nu sunt platite orele suplimentare). Rupeti legatura cu presiunile exterioare la servicii si limitati-va strict la fisa postului in ce priveste responsabilitatile. La orice repros puteti sa raspundeti printr-o nota explicativa, semnata/ scrisa solicitand numar de inregistratre. Expuneti-va clar limitele si nu faceti compromisuri. Cel mai rau lucri care se poate intampla? Daca nu corespundeti cerintelor, demisia sau concedierea. Inteleg insa ca volumul de munca este mare, probabil ca nu ar fi convenabil ca firma sa va piarda. Folisiti-va de asta! Studiati procedurile, codul muncii, argumentati-va pozitia si nu va lasati exploatata, indiferent de politica si cultura organizatiei in care lucrati! Invatati sa spuneti Nu
 1
Sanatatea e pe primul plan! Ati calculat pierderile financiare daca o pierdeti, si va pierdeti si capacitatea de munca? Demisia e o solutie. Alta solutie ar fi sa invatati sa va formati o atitudine ASERTIVA. Singura utila. Dar asta dureaza, si necesita efort si bani. Alegerea va apartine.
Eu sunt de parere ca aveti nevoie de echilibru psihic. Ce descrieti dvs. sunt atacuri de panica. Aveti nevoie de psihoterapie pentru a le trata si a invata sa faceti fata situatiilor stresante. Legat de bani: ganditi-va la ce va pricepeti bine sau foarte bine, astfel incat sa castigati ceva, nu neaparat la nivelul la care sunteti acum, dar sa nu va fie f greu pe parcursul studiilor. D.ex.: puteti croseta, impleti, face jucarii, da meditatii, desena, canta? Faceti acel lucru. Poate reusiti sa implicati si copilul, are doar o copilarie si e pacat sa i-o ratati cu o munca super-stresanta. Va tin pumnii!
 3
Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19379 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
(in categoria actuala: 571 raspunsuri primite pentru 127 intrebari)