Login

Întreabă psihologul online

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Arhiva lunara pentru februarie, 2018

Adaugare anunt
Centrul People Develop Center cauta colaboratori: clinicieni, terapeuti Aba, logopezi – Bucuresti

Centrul People Develop Center cauta colaboratori: clinicieni, terapeuti Aba, logopezi – Bucuresti

People Develop Center doreste sa-si mareasca activitatea si implicit echipa de psihologi colaboratori.
Cei interesati sa faca parte dintr-o echipa performanta sunt rugati sa trimita cv-urile pe office@peopledevelop.ro sau sa ma contacteze telefonic: 0724.813.112.
Carmen Simona Sbarna,
Psihoterapeut specialist

People Develop Center ofera spre inchiriere cabinete de consultatii psihologice – Bucuresti

People Develop Center ofera spre inchiriere cabinete de consultatii psihologice – Bucuresti

People Develop Center ofera spre inchiriere:

  • 1 cabinet pentru consultatii psihologice adulti sau testari si evaluari psihologice;
  • 1 cabinet pentru consultatii psihologice copii si logopedie, dotat cu jucarii si materiale de lucru in terapia pentru copii/recuperarea vorbirii;
  • 1 sala de cursuri sau workshop-uri avand capacitatea de 10-15 locuri;
  • 1 sala mare de asteptare dotata cu scaune confortabile, tv si internet wireless;
  • 2 toalete functionale si moderne.

Pretul pentru inchiriere este 30lei/ora/cabinet. Pentru cei care au deja un portofoliu de clienti costul inchirierii pe zi al unui cabinet este de 150lei/zi. Se poate inchiria si lunar, pretul fiind de 700 lei/luna/cabinet. In weekend se vor discuta separat tarifele si orarul in functie de solicitari.

Punem la dispozitie sala de asteptare pentru clienti si posibilitatea de a viziona spatiul pentru psihlogii interesati de colaborare.
Sala de cursuri se poate inchiria cu ora sau ziua: tarifele sunt 50 lei/ora, 100 lei/jumatate de zi, 200 lei/zi.
Pozitionarea noastra excelenta si seriozitatea ne recomanda pentru o colaborare de lunga durata.
Detalii despre zona in care suntem situati si modul de accesare a centrului le puteti gasi la pagina de contact

Psihologii interesati ii rog sa ma contacteze pe e-mail sau telefon:

  • 0724813112
  • office@peopledevelop.ro

Carmen Simona Sbarna,

Psihoterapeut, coach si trainer

Tatal meu e zoofil. L-am vazut de cateva ori in ipostaze ciudate cu vacile, in timp ce se facea ca le da mancare. Am 28 ani si parintii nu ma vad buna decat ca sclava, sa am grija de vacile lor. Mama ma injoseste, ma face curva si in tot felul.Mi-e rusine ca provin dintr-un tata zoofil.

Olga Gâdea 9:01am Feb 14
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:De curand am aflat ca tatal meu e un zoofil. L-am vazut de cateva ori in ipostaze ciudate cu vacile, in timp ce se facea ca le dadea mancare dar am preferat sa cred ca mi se pare mie.
De cand ma stiu tata a fost un terorist, m-a si batut, eu sunt o fata de la tara. Cand am plecat la scoala la oras, imi scotea ochii ca-i mananc banii, ca plateste internatul degeaba, ca oricum tot la vaci o sa ajung, pana cand nu m-am mai dus deloc.De sase ani am grija de vacile lui si ma alearga prin toate gradinile, acum am 28 ani, nu inteleg de ce parintii mei ma considera o persoana de nimic si nu ma vad buna decat ca sclava. Mama ma injoseste ma face curva si in tot felul.Mi-e rusine ca provin dintr-un tata zoofil.
De curand i-am scris si printr-un mesaj iubitului meu de tata ca face prostii cu vacile, pentru ca am ramas socata.Oare iubitul meu se va mai uita la mine? Oare am facut bine ca i-am spus? Am nevoie de un raspuns.multumesc


Tiberiu Seeberger 9:05am Feb 14
Bună ziua. Părinții dumneavoastră v-au dat un anumit tip de educație fapt ce a rezultat în persoana care sunteți acum cu bune și cu rele. Este bine să îi acceptați ca pe simpli oameni, oameni normali, cu bune și cu rele. Zoofilia de care presupuneți că suferă tatăl dumneavoastră este doar o nevoie din interior pe care a dobândit-o în urma educației lui. Nu trebuie învinovățit el pentru ceea ce este și nici părinții pentru ceea ce sunt acum. Dar ar fi foarte de ajutor dacă ați merge la terapie.
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Botezat-Antonescu Radu 9:31am Feb 14
imi pare rau ca trebuie sa traiesti de atata timp cu atat de grele lucruri in viata ta. Cum ar fi sa incerci sa iti faci singura un viitor? Sau poate cu iubitul? Poate te pot ajuta rude pt inceput? Curaj!

Pascu Viorica 2:25pm Feb 14
incearca sa-ti croesti un drum in viata; poti avea un prieten care te sa te aprecieze pe tine ! Curaj si mult succes!

Am avut un conflict într-un club din oraş. Cineva m-a agresat, iar eu, apărându-mă, i-am fracturat două degete şi i-am produs cateva leziuni corporale. Eram în legitimă apărare dar, ca să nu am probleme, am stabilit sa ii platesc 6 salarii. Sunt într-o stare de nedescris… Nu am fost vinovat, dar plătesc mai mult decât cel vinovat.

Olga Gâdea 9:06am Feb 14
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Am 22 ani, cu o săptămână în urmă am avut un conflic într-un club din oraş, inițiatorul conflictului m-a agresat după care eu apărându-mă, ne vrând i-am fracturat două degete şi încă careva leziuni corporale. Eram în legitimă apărare dar din cauza că i-am cauzat leziuni a depus o cerere la poliție după care urma să mi se deschidă un dosar penal, ca să nu am probleme am ajuns la acord cu el de a îi achita o sumă de bani egală cu 6 salarii de ale mele (fiind destul de mare). Am împrumutat toți banii cu gândul că o să pot iau un credit bancar dar nu a fost posibil… Sunt într-o stare de nedescris… Nu am fost vinovat dar plătesc mai mult decât cel vinovat.


Botezat-Antonescu Radu 9:21am Feb 14
daca doresti sa vorbesti despre acest episod cu un specialist, atunci nu mai sta pe ganduri, cauta unul in apropierea ta si mergi si discuta, te va ajuta sa gestionezi mai bine emotional acest episod. In rest, eu as consulta un avocat, daca nu este prea tarziu. Succes!

Daniel Florea 9:52am Feb 14
De ce iti e teama? E vreun pui de camatar? Nu fi slab. Clubul ala nu are camere? Poti dovedi ca erai in legitima aparare. Nu se face chiar asa usor un dosar penal, doar pentru ca i-ai fracturat doua degete, mai ales cand erai in legitima aparare. Cel mai mult o sa primesti o amenda pentru tulburarea linistii publice. Du-te si tu la politie si depune plangere pentru ca ai fost atacat.

Dorin-Mihail Agapie 10:17am Feb 14
Cred ca ar trebui sa discuti (initial) cu un avocat.

Marincat Diana 12:46pm Feb 14
Dana, nu e ok ce spui! Trebuie luate masuri. Nu poate plati nevinovat. In primul rand trebuie sa mearga la politie sa prezinte situatia asa cum a fost si sa depuna o plangere pe numele atacatorului. In urma plangerii politia este obligata sa deschida o ancheta. Una dintre probe trebuie sa fie constituita din imaginile inregistrate de camerele din club. Deasemenea se pot aduce martori, dintre persoanele prezente in club in momentul conflictului. Daca politia nu elucideaza cazul (adica nu isi indeplineste atributiile) sigur ca e recomandat sa apeleze la un avocat. In urma procesului (daca e adevarat ce spune si se poate dovedi) nu numai ca nu va plati cele 6 salarii, dar poate cere daune morale si bineinteles cheltuielile de judecata vor fi suportate de atacator. Inclusiv plata sedintelor de terapie poate fi solicitata in instanta.

Marincat Diana 12:54pm Feb 14
Conteaza cum ai fost agresat. Verbal sau fizic. Daca el ti-a adresat ingurii si tu i-ai rupt doua degete, nu e legitima aparare.

Marincat Diana 8:48pm Feb 14
Dar de ce ai acceptat plata celor 6 salarii? Ce probleme sa ai cu el? Postarea ta ridica mai multe semne de intrebare. Vb cu un specialist si expune-i exact situatia pt a te lamuri daca a fost sau nu legitima aparare. Pt a stii cum sa procedezi mai departe. Nu te lasa manipulat si intimidat!

Sunt singur printre straini, supravietuiesc, tac si inghit, ma adaptez, innebunesc si ma stresez. Din ziua in care am plecat de acasa in cautarea unui trai mai bun am inceput sa ma inchid in mine, nu simt dorul de casa, nu simt dorul de mama, tata sau altcineva…

Olga Gâdea 8:41am Feb 8
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,recent am facut 22 de ani,sunt singur,tacut,si omorat, omorat de mine insumi , spun asta deoarece din ziua in care am plecat de acasa in cautarea unui trai mai bun am inceput sa ma inchid in mine, nu simt dorul de casa, nu simt dorul de mama,tata sau altcineva…
Chiar in ultima vreme nu am idee ce e cu mine, ajutati-ma…am 2 idei geniale pe care inca nu pot sa le pun in practica, incep sa am probleme cu identitatea, adica am unele zile cand ma simt persoana x si maine total alta persoana, azi inger si maine demon.
Din clipa in care ma tot gandesc la cele 2 idei am inceput sa visez persoane pe care nu le-am cunoscut in viata mea, incep sa ma trezesc de 2-3 ori pe noapte , incep sa ma gandesc la fosta , ma gandesc la trectutul meu negru si alegerile pe care le-am facut fara logica, ma gandesc prea mult la ideile pe care le am deoarece e nevoie de putere financiara pentru a scoate profitul enorm de mare…
Sunt singur printre straini,supravetuiesc,tac si inghit,ma adaptez,innebunesc si ma stresez ,”sunt coaja de pe copaci verzi”…

George Rebegea 8:46am Feb 8
Inteleg ca nu esti in tara, incearca o consiliere on-line cu un terapeut.

Agota Toth 10:30am Feb 8
Esti la varsta cand devii adult. ( nu uita in USA la 21 de ani esti adult).Esti in perioada vietii cand iti cauti locul in viata, vrei sa iti descoperi identitatea. Fa o lista cu atitudiniile tale pozitive, vezi ce poti sa faci cel mai bine.Daca ai posibilitatea incepe o terapie pe skyp.

Cred ca fiica mea este lesbiana. Are 14 ani si niciodata nu a fost interesată de baieti. Mereu a fost un băieţoi si ura toate lucrurile de fete. Imi este rusine sa o intreb, mi se pare ca i-as incalca intimitatea. Oricum o voi iubi in continuare si nu o sa imi schimb parerea despre ea.

Olga Gâdea 8:43am Feb 2
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Cred ca fiica mea este lesbiana. Nu mi-a zis nimic insa banuiesc. Are 14 ani si niciodata nu a fost interesată de baieti. Mereu a fost un băieţoi si ura toate lucrurile de fete. Trebuie sa stau sa ma rog de ea zilnic sa se pieptene, trebuie sa ii zic ca trebuie sa mai meargă sa isi mai cumpere haine noi din cand in cand, pentru ca ea nu isi cumpara haine decat cand cand acestea ii raman mici, uraste machiajul, are un comportament de baiat, intelegeti dvs. Am citit pe internet ca unele fete mai baietoase ar putea fi lesbiane, insa nu stiu daca e adevarat sau nu. Are ea o vedeta fată de care ii place mult dar nu stiu ce sa zic in legatura cu homosexualitatea.
Nu am absolut nicio idee despre orientarea ei sexuala si drept sa va zic, imi e si rusine sa o intreb, ca mi se pare ca i-as incalca intimitatea, dar comportamentul ei imi da de banuit. Cand ne uitam impreuna la patinaj artistic si vede cate o fata care arata mai bine pe acolo imi zice ,,Arata bine fata asta, nu-i asa? Uite ce corp frumos are". De multe ori cand vorbeste de anumite fete imi zice ca arata nu stiu cum, interesant e ca de baieti nu vorbeste niciodata si nu ca ar fi rusinoasa, pentru ca nu e. Imi zice doar ca nu o intereseaza baietii si ca nici nu o vor interesa. Fetele la varsta ei de obicei vor iubiti, se gandesc la baieti, ea nu.
As vrea doar sa imi fac o idee despre orientarea ei sexuala. Oricum eu o voi iubi in continuare si nu o sa imi schimb parerea despre ea.


Doina Zamfirescu 9:30am Feb 2
Este o adolescenta de 14 ani. Poate este prea devreme sa va faceti probleme.

Botezat-Antonescu Radu 9:43am Feb 2
cred ca cel mai bine ar fi sa va invingeti rusinea (pt ca asta pare sa fie singurul impediment in comunicare). Poate nici ea nu isi intelege propria sexualitate la 14 ani, nu? Nu are rost sa discutam scenarii cand puteti afla adevarul ei direct de la ea. Curaj!

Soare Fericire 10:59am Feb 2
De apreciat modul cum ganditi ca si parinte referitor ca nu doriti sa ii incalcati intimitatea cat si faptul ca va preocupati de un anume comportament care o face sa difere de majoritatea fetelor de la aceasta varsta. Parerea mea este sa gasiti un mod de comunicare cat mai prietenesc si se poate realiza parand interesata de ceea ce ea va spune, povesteste, admira. si deasemeni prin ai scoate in evindenta calitatile ei , cat de des este posibil . Un adolecent poate alege un anume comportament care sa para ciudat celor din jur, din dorinta de a fi diferit sau din neincrederea in el. Ca exemplu poate ca fetita Dvs sa admire alfe fete pentru ca ea nu se simte indeajuns de frumoasa sau atragatoare . Nu as intreba-o direct despre atractia sexuala deoarece este la varsta negarii, si ar putea sa inchida si mai mult comunicarea cu Dvs. si as alegele o cale de comunicare prin care sa sa destainuie singura . Pentru a gasi calea de comunicare in care sa se deschida catre Dvs pe aceasta tema va las aici sa cititi si sa vizionati niste articole pe aceasta tema : http://www.business24.ro/lifestyle/viata-de-familie/ai-un-adolescent-fiti-prieteni-adica-asculta-l-si-respecta-l-1513462 , https://www.youtube.com/watch?v=nnl5H0HhHTI

Ali Ade 7:57pm Feb 2
Ce descrieți dumneavoastră nu e chiar de ajuns pentru a o suspectă de homosexualitate. E o ușoară tendința, dar faptul că nu e interesată de moda sau de cultura consumerista dedicată fetelor poate fi parte din personalitatea ei, fara legătură cu orientarea sexuală. Stiu câteva femei, în prezent mame, care spun ca nu le place să se impopotoneze, să se fardeze, o fac doar în anumite situații sociale, asta înseamnă că au personalitate si ca nu urmează turma.

Laura Valentina Radu 9:18am Feb 3
Bună ziua! Este normal să nu vă doriți să ii incălcați intimitatea fetei dvs. Sunt de acord cu faptul ca sunteti mamă, insa identitatea ei, a fetei de 14 ani, este in plină formare. Părerea mea este că vă faceți prea multe griji cu privire la orientarea ei sexuală, mai ales ca și aceasta ține doar de ea. Mai devreme sau mai târziu, adolescenta vă va informa ea însăși despre prorpia orientare sexuala.
Faptul că ea este deschisă , cum spuneați, poate fi doar un plus pentru relatia voastră. Arătați-i suportul spre a fi deshisă în continuare mai ales față de dvs . Susținerea și incurajarea indiferent de alegerile pe care ea le face sau le-a facut privind acest subiect sunt necesare în relația sanatoasă de tip mamă-copil.

Am un baietel de 3 ani. Eu si tatal lui suntem plecati la munca in Italia si copilul se afla in grija mamei mele. Il vad o data la 3 luni si imi este foarte greu, plang mereu si vorbesc numai despre el.

Olga Gâdea 8:17am Feb 7
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua nici nu stiu cum sa incep,
Am un baetel de 3 ani, Eu si tatal lui suntem plecati la munca in Italia si copilul se afla in grija mamei mele
Il vad odata la 3 Luni,ca sunt plecata asta este un sacrificio pentru binele lui, dar imi este foarte greu, simt o durere in suflet cand ma gendesc la El ,plang mereu si vorbesc mereu numai despre copil, tatal copilului imi zice ca imi fac rau singura si ca o sa inebunesc daca continui asa, dar Eu nu vad nimic rau in a te gandi mereu la copilul tau
Daca se poate sa imi dati un sfat,
Va multumesc din suflet


Botezat-Antonescu Radu 8:22am Feb 7
singurul sfat la care ma pot gandi este ‘fiti alaturi de copilul Dvs.’. Lipsiti din viata lui intr-o perioada foarte importanta atat pt el cat si pt Dvs., chiar daca ‘viata de obliga la sacrificii’. Poate gasiti o alta solutie. Succes!

Lisca Loredana 8:35am Feb 7
Eu nu sunt terapeut, nu va pot sfatui din pdv profesional, dar sunt mama. Pot spune ca, binele copilului este iubirea, afectiunea, grija si timpul petrecut cu copilul, stand departe de el, sufera, nu se dezvolta armonios psihic si consecinte rele vor urma.

Remus Costache 8:38am Feb 7
Perioada aceasta frageda a copilului dvs este extrem de importanta în dezvoltare acestuia, și ca și colegul de mai sus, pot sa va spună decât, încercați sa fiți aproape de copil. Are nevoie de părinți în aceasta perioada importanta. Succes

Camy Kamy 8:54am Feb 7
De ce nu il luați cu dvs?

Ilinca Brîndușa Rădoancă 9:37am Feb 7
Cel mai mare bine pentru el este să-i fiți alături. Banii nu aduc înapoi nici timpul și nici nu cumpără binele și fericirea copilului. Dacă vreți cu adevărat puteți găsi o soluție.

Olimpia Ciocea 10:19am Feb 7
E firesc sa suferiti , dar copilul sufera si mai tare , iar lipsa d-voastra poate lasa niste traume copilului , dificil de gestionat.Poate gasiti o modalitate sa fiti impreuna.

Lucaci Hajnal Gabriela 3:27pm Feb 7
Cel mai bine ari fi sa îl luați acolo cu voi că vei regreta o data că nu l-ați crescut voi bani nu aduc fericirea lui fericirea lui este părinții

Marincat Diana 4:26pm Feb 7
Iti inteleg suferinta de mama. Eu nu as putea sta departe de ai mei copii. Gasiti solutii sa fie langa dvs. Nu cu bunicii. Nu cred ca in Italia nu sunt crese/camine/gradinite competente. Numai la noi in Romania e moda asta cu statul copiilor la bunici. Ce fac italienii care au job si nu au bunici sa lase copiii? Ii duc la gradi, nu? Si rolul bunicilor e f important in viata nepotilor. Dar nu e responsabilitatea lor sa ii creasca!

Victorita Maria Raducan 10:57pm Feb 7
De fapt nu ati facut decat sa sacrificati copilul care are nevoie de atasamentul ambilor parinti. Faceti in asa fel incat sa-l aveti langa dv.pt.ca traumele legate de absenta parintilor in special la varsta asta sunt pe termen lung si greu de recuperat.

Maria Adam 7:02am Feb 8
Din pacate , facem alegeri pornite din ideea de sacrificiu…GreÅŸit! Copilul dumneavoastra ,are nevoie de prezenta mamei ,respectiv a tatalui. El nu stie notiunea de "sacrificiu". Tot ceea ce stie acum , lucru care ii va marca copilaria, este ca, mama si tata l-au abandonat/lipsesc din viata lui.Credeti ca, hainele, jucariile, lucrurile frumoase pe care i le oferiti, suplinesc afectiunea si prezenÈ›a dumneavoastra?
Pentru cine faceti acest "sacrificiu"? Sigur pentru copilasul dumneavoastră, Nu !
Revizuiti-vă prioritatiile, puneti in balanta , ce câştigaÈ›i vs ce pierdeÈ›i….ve-ti realiza că , pierderile sunt irecuperabile….
Sfatul meu, reveniti in țara dumneavoastră, lânga copilul dumneavoastră! Si aici se câştiga o pâine.Este adevărat, veniturile sunt mult mai mici , dar familia reunită este ceea ce contează! Succes vă doresc!

De o perioada simt o nervozitate continua. Am un bebelus de 2 luni si simt ca nu fac fata treburilor zilnice, nu am momente de relaxare si nici ajutor din partea nimanui.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua.De o perioada simt o nervozitate continua..Am un bebelus de 2 luni si de multe ori simt ca nu fac fata treburilor zilnice,nu am momente de relaxare si nici ajutor din partea nimanui..Partenerul meu nu imi ofera afectiune,el spune ca ma iubeste dar nu isi exterioreaza sentimentele..pur si simplu simt ca nu ma iubeste nimeni..simt ca nu mai fac fata la nimic si din cauza asta sunt nervoasa tot timpul,ma cert cu partenerul,de multe ori caut motive sa ma cert..sunt tot timpul nervoasa..cum pot face sa ma controlez??squ sa am momente de relaxare??mentionez ca partenerul nu prea imi da atentie si nu ma ajuta nici in treburile casei..

Si eu am trecut prin asta dupa nastere.. mai laso mai moale cu treburile casnice . Ai nevoie de odihnă acum sa te refaci dupa nastere iar puiul tau de mami linistita sa fie si el. In ceea ce il priveste pe partener implical intai in cresterea puiului si fa tu in timpul ala mancare sau ce consideri ca nu se poate amana…ca mai apoi sa vadă ca nu e chiar asa floare la ureche sa fi casnica si cu bebe mic si sa pună mana sa te ajute. E o perioada mai bogata de schimbari de stare insa trebuie singura sa ti dai curaj ca o sa vina si timpul cand o sa te bucuri de copilasul tau si tu si partenerul. Trebuie un timp de adaptare la noua viata cu noul membru care pt moment iti ia tot timpul
Iti garantez ca atunci cand va mai creste putin o sa ti faci timp si pt tine. Cu rabdarea treci si marea !
Fata de copil ce sentimente ai???
 1
Felicitari pentru bebelus! In primul rand incearca sa dormi/ sa te odihnesti. Apoi discuta cu partenerul tau despre nevoiel tale. Transmitei ce simti fara sa il acuzi. Spunei ce nevoi ai tu. Poti face asta direct sau in scris, dar iti recomand sa nu faci asta “la nervi”! Propune sa mergeti impreuna la cateva sedinte de terapir pentru a putea sa va intelegeti nevoile reciproc. Asculta si nevoile lui. Propune ca zilnic sa va anuntati dimineata cate o nevoie la care aveti nevoie si de celalt si tu sa o implinesti pe a lui si el pe a ta. Alege la inceput nevoi simple ca sa fie mai usor sa nu renuntati. Nevoile trebuie sa fie clare. Incercati sa renunatti la electronica cat sunteti unul cu celalat si stati mai mult impreuna facand lucruri/povestind despre ce va place ca in vremea cand ati inceput sa fiti impreuna. Daca nu reusesti singura apeleaza tu la terapie (in caz ca el nu doreste sa faceti impreuna sau tu simti ca ai nevoie si singura). Succes!

Nu am intrat la facultatea pe care mi-o doresc, iar acum exista în mine o frica enorma de a incerca din nou. Când deschid cărțile mă ia o frica îngrozitoare că voi pica.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

În primul rând vă mulțumesc pentru intenția de a mă ajuta. De Viața mea actuală stă cam așa: am 20 de ani,nu am intrat la facultatea pe care mi-o doresc, a iar acum exista a în mine o frica enorma de a.inxerca din nou și să nu reușesc. Sunt sigură că acesta este domeniul in care vreau sa lucrez, m-am gândit mult și nu vreau altceva, dar pur și simplu când deschid cărțile a să învăț din a nou mă a ia o frica a îngrozitoare că voi pica. Anul trecut nu am fost decât la 8 sutimi distanță și de aici s-a produs o mare dezamăgire fata de mine însămi.

In rest nu sunt fociabila, urăsc modul a gândire al majorității oamenilor. Nu sunt narcisistă, dar mereu mă gândesc că văd lucrurile mult mai diferit într-un sens bun decât ei. Nu pot spune că urăsc oamenii, dar nici nu sunt adepta prieteniilor. Am o relație de un an, cu un băiat care mă înțelege și am parte de tot ce mi-aș dori de la bărbat.
Stau cu prietenul meu, părinții neputând să mă ajute financiar, mă descurc singură.

Aș vrea să merg la psiholog sa vorbesc despre problemele mele, am avut parte și de un eveniment foarte neplăcut când aveam 15 ani și mi-ar placea sa stau de vorbă cu cineva, dar nefiind ajutata financiar nu îmi permit.
Mi-aș dori sa nu mai fiu așa introvertita, să am mai multă încredere în mine, să fiu mai sociabila, să nu mă mai enervez așa de repede.

Cel mai bine mă simt când fac ceva pentru mine, cum ar fi sa citesc, desenez etc, simt că mă închid într-o lume proprie, dar la care trebuie sa revin și iar am acel sentiment de ura pentru prostia multor oameni și atitudini ce îmi provoacă dezgust. Cred că această ura se datorează acelui eveniment de când aveam 15 ani, de când am fist amenințată, bătută, jinita etc pentru că am avut un prieten cu care îmi incepusem viața sexuală.

Prietenul meu actual mă ajută foarte mult sa trec peste, să am încredere în mine, dar vreau sa fiu independenta și emoțional. Mă gândesc că dacă ne vom despărți, tot ce a construit el din mine emoțional se va spulbera.

Cred ca iti vei aminti mereu de ce a lasat iubitul tau in tine,nu are cum sa dispara doar fiinca v.ati despartii.

Mesaj anonim de pe terapeuti. ro/sfatul-terapeutului/: Buna. Parintii mei au avut doua fete… eu fiind mezina si diferența de doi ani între mine si sora mea.

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna.Parintii mei au avut doua fete…eu fiind mezina si diferența de doi ani între mine si sora mea.Parintii mei au fost de condiție modesta..tatălui meu ia plăcut mult băutura si aventurile cu femeii.De aici porneau si scandalurile groaznice între mama mea si el…iar noi fetele trăiam numai in țipetele si scandalurile tatălui.Mama era femeia care era litera de lege sa aibă tata la copiii dara sa realizeze cat ne afectau pe noi certurile din casa.Pe la varsta de 12ani sora mea a inceput sa facă sport de performanța..Aici a inceput mama sa o trateze diferit oe sora mea fata de mine:ai cumpara faine mereu noi…pentru ca pleca la …concursuri…primea bani de buzunar…(eu purtam numai haine primite de la ea)etc…Crescând mai mare..(scandalurile erau la ordinea zilei in casa noastra…dar sora nea nu prea avea parte sa le cada-pleca mereu prin tara la concursuri)…am terminat liceul(implinisem 18 ani)…si imediat in toamna m am maritat.Sotul meu…ca si mine…era
necopt la minte…imatur.Am rămas însărcinată..am făcut un baietel…apoi la diferența de doi ani o fetita.Nu a reușit sa realizeze ca este deja părinte…ca trebuie sa ma ajute…sa ma înțeleagă..Cand ultimul copil (fetita)..avea 5luni a plecat in străinătate sa muncească si…dus a fost…M am gasit in situația cand si soacra si părinții bei imi reproșau ca nu am fist in stare sa l țin lingă mine.Mu am luat amandoi copiii si am plecat cu ei la oras…nu am reușit sa merg si la munca si sa am grija si de copiii.Pentru ca băiețelul se apropia de 2ani jumate i l am lasat soacrei(care a acceptat pentru ca era leit fiul ei plecat in străinătate dar încasând din partea ei ocare si vorbe urate care mai urmărit pe oriunde am mers…)…si eu am rămas cu fetita.La oras mama mai na ajuta răzleț…cu ceva bănuți…dar eram a nimănui…pierdută…speriata…cu o stima de sine zero…Anu au trecut…mi am crescut fetita cu sacrificii…umilințe…vorbe
urate.Mama-de câte ori greșim ceva nu știa sa zică decât-:Ti am spus eu ca nu esti in stare de nimic???(Comparandu-ma mereu cu sora nea..care făcea spirt de performanța…câștiga medalii..pentru ea nu avea decât vorbe de lauda.In timp..am greșit de multe Iri…am devenit un om timid,nu sicializez…Am îndurat multe umilințe ca sa mi fac fetita n-are.Acum are 26de ani…sa căsătorit…lucrează intr o tara straina..dar datorită sacrificiilor nele are un job bun..intr o companie de vânzări pe plan internațional.Intorcandu-na la mine-am mai avut i relație cu un bărbat si am mai născut o fetita care acum are 12ani.Este lumina vieții mele acum…singura mea bucurie..su o dulceața de fetita care nu se dezlipește de mine.Dar eu…eu de ce na simt atat de pustie in suflet???De ce oare nu am reușit sa aleg un bărbat normal…cu care sa împlinesc…sa zicem-30de ani de casnicie??Sunt oare atat de proasta??Na simt mereu trista…aleg numai bărbați care apoi na
dezamăgesc…???!!!Of…si câte a si mai avea sa povestesc…

Eu am un frate pe care mama l.a venerat, i.a dat apartamentul la care, legal, aveam si eu dreptul. Am si eu o fetita dintr o alta relatie, care a ramas pe numele meu. Sunt plecata de 5 ani in alta tara si fata e de 2 ani cu mine, merge la scoala( are 5 ani jumatate) si sunt cu un alt barbat,de 2 ani,care ne iubeste enorm.
Faptul ca mama nu te a invatat si nu a fost alaturi de tine,a avut un impact major negativ asupra ta. Trebuia sa existe autoeducare,sa te ridici singura, cum am facut si eu. Mama mea la fel era, eram jignita, blestemata,batuta, jignita de fata cu copilul meu pana si iubitul meu si fata au fost blestemati de aceasta femeie nebuna.
Iesi din zona ta de confort,sigur ai un hobby, ceva ce iti place sa faci, integreaza.te in grupul mamicilor de la scoala unde e fetita ta.
Te ai focusat mai mult pe copii si pe tine te ai pus pe locul 2 ceea ce nu e bine pt sanatatea ta psihica si fizica. Du te la sala, plimba.te , fa shopping. Deschide bine ochii,nu crede orice barbat, tine i putin la distanta,iesiti ca prieteni la o cafea,un suc,o distractie.
Fetita mea la 5 ani mi a zis ca daca eu sunt fericita si ea e fericita. Asa gandeste si fetita ta, sunt sigura. Fa lucruri care te fac fericita, care te implinesc ca femeie si fa pasi mici dar siguri catre evolutia ta ca persoana a acestei societati, citeste sau asculta carti motivationale si citeste despre cum sa evoluezi si cum sa iesi din zona ta de confort si ce comportament sa adopti intr.un anturaj, ce subiecte de conversatie ai putea aborda. E greu la inceput dar trebuie doar sa ai vointa! Iti spune cineva care e trecuta prin asta…bafta
 10
Copiii nu vin pe lume cu un manual pentru comportamentul parintilor!Daca parintii tai nu au stiut sa se comporte cu tine,nu inseamna ca esti proasta,inseamna ca te-au marginalizat sau ei sperau sa te ambitioneze facand comparatie intre voi fiicele lor!Starea aceea de “pustiu” in suflet cred ca vine din comportamentul parintilor care nu au reusit sa iti arate iubirea si sprijinul lor.Eu te rog sa mergi la un preot la care sa te spovedesti si sa ceri indrumare pentru suflet!Crede-ma ca toti suntem iubiti de D-zeu si chiar de oameni cunoscuti dar care nu ne spun!Cand te simti cu sufletul neampacat,gandeste-te cate obstacole ai depasit in viata cu ajutorul lui D-zeu!Gandeste-te ce femeie puternica esti,cum ai depasit zi de zi greutatile.Vorbesti de casatoria de zeci de ani,dar te-ai intrebat cate dintre aceste casatorii sunt bazate pe iubire si intelegere si cate doar o obisnuinta,pe principiul ca:Rau cu rau dar mai rau e fara rau??Esti o femeie tanara inca si cred ca daca ai incredere si iubire pentru tine,poti avea o viata frumoasa !Acorda-ti si tie atentie,iubeste-te,fa -ti si ite bucurii!Fiecare dintre noi suntem raspunzatori de viata noastra,pentru ca noi luam decizii!Nu orice femeie poate sa creasca singura copii.Fi sigura ca esti o femeie puternica!Iti doresc sa-ti fie bine,sa ajungi sa iti ierti greselile,sa ajungi sa te iubesti,sa te respecti!
Atât timp cât ai vazut în copilărie acele imagini cu certuri între mama si tata ti s-au întipărit în subconștient convingeri că așa e normala relația dintre bărbați și femei, și ati atras un bărbat pe tiparul tatălui. Dacă l-ați judecat că și copil pentru ce se intampla între el și mama ,de asemenea va predispune la un soț asemănător lui. În plus genetic ai moștenit supărarea mamei pe tata ceea ce vă face predispusă la maturitate să aveti o relatie care la fel să vă supere si prin asta manifești agresivitate pe subconștient ceea ce l-a făcut pe primul soț să plece(deși avea si bagajul lui genetic). Prin plecarea lui fără prea multe explicații a ramas o trauma la nivel de suflet care trebuie vindecată, și de acolo a ramas si durerea , tristetea si sentimentul de dezamăgire pe termen lung care poate genera boli. E important sa iertati primul soț pentru a descoperi pacea si linistea – si pentru că fetele să aibă o viață diferită de a dumneavoastra . Puteti face o terapie si online pentru a vindeca aceste stari. De asemenea socializati cu alte persoane, faceti miscare, sport dacă puteți și citiți cărți care să vă ajute sa va dezvoltați.

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita