Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!Ma numesc Ionut,am 22 de ani si o problema destul de ciudata care nu ma lasa sa progresez,sa am prieteni samd.Cand merg in locuri publice unde sunt multi oameni.parca simt tot felul de energii care trec prin mine.Problema nu ar fi asta ci ca atunci cand trec pe langa oameni care se uita la mine si nu numai muschii de la picioare se tensioneaza foarte tare in special de la piciorul drept incat nu mai pot sa merg corect si nu ma simt bine in pielea mea.si problema o am de la 10 ani dar acum sa agravat destul de rau.Doar foarte rar nu stiu cum printr o minune merg foarte bine nu am nicio problema in locurile publice crezand ca mi am reveni dar a doua zi sau a treia revin iara la problema.Asta e prioritatea nr unu pentru mine acum sa pot sa merg ca un om normal oriunde si oricand.Am mai cautat problema asta asemanatoare cu a mea dar nu am gasit nicio rezolvare.

Este posibil sa fie o stare de anxietate, acest disconfort pe care il simtiti atunci cand cineva va priveste. Ce anume declanseaza aceste stari in anumite situatii veti descoperi explorand aceasta problema cu ajutorul unui terapeut.

Cu o mai buna autocunoastere, cu putin curaj si mai multa incredere in sine vei reusi sa depasesti acest disconfort.Poti sa te regasesti asa cum ti-ai dori alaturi de un psihotetapeut.Mult curaj si succes!

cea mai scurta metoda ar fi o hipnoterapie

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am un sot depres am plecat de la iel si ma convins sa iau bilet sa ma duc in italia la iel ieu asi renunta la bilet ca sa nu mai ma duc dar nustiu cum sai spun pt.ca batui un apropo si imi zisa ca se omoara,va rog frumos sa imi scrieti pt.ca biletu ieste pt.joi dimineata.multumesc anticipat

Si care este nedumerirea d-voastra?Ce va doriti de la d-voastra, de la sot, de la relatia d-voastra? Sunteti cea mai in masura sa decideti daca plecati sau nu.

nu cred ca putem decide noi in locul dvs…

Puteti incerca sa il convingeti sa mearga la psihiatru, daca asta va face sa va simtiti bine.

Clar ca nu va putem oferi raspunsul in legatura cu plecarea dvs de joi dimineata, dar eu as adauga ca poate amenintarea cu suicidul e doar o forma de santaj emotional spre a va face tocmai sa ajungeti la el. Acest diagnostic a fost dat de catre un psihiatru/psiholog? A mai avut si alte tentative de suicid?

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Fiul meu in urma unei psihoze datorata consumului de “legale” si marihuana , a fost internat o luna si o saptamana la spitalul de psihiatrie Jebel jud. Timis. Acolo s-a procedat dupa parerea mea la un tratament cu diazepam in exces , chiar si dekapine s-a prescris in exces si nu vedeam o evolutie buna …l-am externat la cererea mea si dupa nici o luna refuzat sa mai ia tratamentul , sa mai mearga la psihiatru si psiholog. S-a angajat intr-un loc fara motivatii financiare sau profesionale….a continuat sa fumeze marihuana , dar f. rar. Starea lui s-a inbunatatit (cel putin aparent) pana acum o saptamana (la 1 an si 4 luni de la externare) are impresia ca toti sunt impotriva lui , refuza ajutor psihiatric . Ce pot sa fac ? Are si accese de furie/agresivitate , pe care nu le recunoaste . Va rog dati-mi un sfat sunt o mama singura care a crescut 2 baieti…

daca refuza ajutor si este major, nu aveti ce sa faceti… poate fi internet fortat doar daca prezinta un pericol pt sine sau cei din jur, dpdv legal. Nu avem cum sa ne dam seama daca tratamentul aplicat cu diazepam si depakine a fost in exces sau nu, mai ales ca vorbim de consum de ‘legale’ care au generat o psihoza (care este diagnosticul?). Sugestia mea ar fi sa incercati sa il convingeti sa apeleze la un centru de detoxifiere pt a-si scoate din sistem ‘legalele’ (marijuana nu ar fi o problema daca nu este consumata in exces si in niciun caz nu genereaza psihoze) si eventual sa discute cu un psihoterapeut specializat pe consum de acest gen. Succes!

asta nu e vina la marijuana .. cautati alte motive … am impresia ca stiti dimneavoastra doar de marijuana … dar am impresia ca consuma altele mai periculoase…

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua !
Am o problema legata de educație și am nevoie de ajutorul dumneavoastră să îmi spuneți cum sa procedez conform bunelor maniere cu politețe în câteva cazuri .

Am fost invitat de către unchiul și mătușa mea la ei în Franța în vacanță. Deși am ajuns aici nu mi s-a spus nici ce am de făcut nici ce nu am voie sa fac și mă simt cumva foarte aiurea. Ei m-au invitat sa stau la ei gratuit cât ma sîmt bine și va dați seama ca nu pot sa le cer sau sa le reproșez nimic dar spre exemplu: eu nu sunt o persoana fumătoare , de fapt chiar abia am reușit sa scap de acest viciu și stand intr-un mediu în care se fumează îmi dăunează și fizic și psihic .
Ei fumează foarte mult în casa… Va rog frumos sa mă ajutați cum sa le spun sau cum sa procedez când ei își aprind țigara în camera ? De multe ori ne punem la masa și avem chiar conversații plăcute și nu pot pur și simplu sa mă ridic și sa plec când ei aprind țigară , nu?
O alta problema e , eu am fost dependent de țigări și alcool și fac eforturi încă pe zi ce trece sa nu revin la vechiurile obiceiuri . Dar nici nu îmi face placere sa vorbesc cu persoane sub influenta lor. ASa ca va rog sa îmi spuneți cum sa le spun ca nu îmi face plăcere sa vorbesc cu ei când ei beau deși sunt foarte lucizi de multe ori vorbesC niște chestii și se scuza ca au băut . Nu îmi convine acest lucru . Pot sa mă ridic pur și simplu sa plec și sa le spun ca nu vorbesc cu bețivii sau cum sa o fac în mod politicos în așa fel ca EI sa se simtă și sa nu mai bea sau sa nu mai fumeze în prezenta mea și sa mă respecte dacă m-au invitat la ei .
Și ultima problema e , deoarece nu mi s-au spus regulile casei și ce am de făcut și ce nu , înseamnă ca mici ei nu știu. Va rog sa mă ajutați sa aflu care sunt regulile casei lor sau dacă nu știu sa îi fac conștienți ca trebuie sa aibă niște reguli care sa se aplice tuturor pentru o ambianta plăcută …

eu inteleg ca esti foarte deranjat de aceasta situatie si iti recomand sa le zici direct… fa-ti o lista de intrebari cat mai simple… asa cum ne-ai scris noua… si discuta cu ei pe cat de normal si politicios posibil. Nu avem cum sa vorbim noi in locul tau… deci tot tu trebuie sa iti gasesti cuvinte. Curaj… o sa fie ok!

In primul rand felicitari pt tarie si pt faptul ca reusesti sa te mentii ferm pe pozitie in legatura cu viciile tale trecute care par ca indiferent de tentatii, nu revin in prezent. Indicat este sa le spui deschis ce te deranjeaza pt ca ducand o lupta cu tine insuti si clarificandu-le situatia in care te afli, poate te vor intelege si vor schimba tabieturile. Daca nu, chiar tu spuneai ca vei sta cat te vei simti bine. Daca nu mai esti confortabil, scurteaza vacanta

Vorbind despre bun simt: TU ai fost invitat in casa lor si nu invers, deci ei au dreptul sa se comporte cum vor in propria casa. Reguli poate sunt la tine si nu la ei, ei luand totul asa cum vine. Despre dependenta ta ar trebui sa incerci sa discuti, pur si simplu, fara a interveni urma de repros la adresa lor, normal, trebuie cautat momentul optim in asa fel incat sa nu jignesti chiar fara sa vrei. Daca nu, esti liber sa te intorci acasa. Parerea mea

Da, ideal ar fi fost sa fii intrebat daca te deranjeaza sau nu ca ei fumeaza in spatiu inchis si ca gazda sa se preocupe de confortul musafirului, dar idealul nu se intampla intotdeauna. Poti bate saua si sa speri ca intelege iapa, dar e posibil sa iasa altceva: lumea de obicei cam stie ca nu e ok ce fac, totusi asta nu ne impiedica sa traim in negare marea parte a timpului si sa nu apreciem “interventii” in stilul nostru de viata. Poti sugera alt loc de socializare, undeva in spatiu deschis daca e posibil, dar daca nivelul tau de disconfort cu privire la consumul lor de alcool, mai mult sau mai putin moderat, nu poate fi tolerat, atunci e timpul sa scurtezi vacanta, ca sa nu ajungeti la conflict deschis (momentan e conflict latent).

Sorry dar eu una nu vad problema. Daca stii ca vrei sa scapi de dependenta si nu te poti abtine nu trebuia sa pleci de acasa. Nu cred ca ai fost fortat sa mergi in vizita in franta. Ori iti controlezi dependentele ori pleci acasa. Problema e a ta nu a rudelor tale. Iar in casa lor fac cam ce isi doresc. Daca nu ai chef sa stai de vorba cu cineva scuza cea mai simpla cand esti la el acasa e ca esti obosit si trebuie sa te retragi.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua. Sunt o femeie de 39 ani cu studii medii casatorita cu 2 copii. Sotul meu este violent verbal (foarte des) si uneori si fizic. Intotdeauna eu sunt vinovata pentru ca il provoc : mancarea nu este gata la timp si nu este pe placul lui (are diabet), nu este curatenie perfecta in casa (tot timpul sunt jucarii pe jos , haine pe sarma, haine pregatite pentru calcat etc). Lucreaza la paza cate 24 ore iar a doua zi doreste sa fie liniste perfecta in casa : copilul de 2 ani adeseori tipa (doar pentru a-si testa vocea ) in timp ce cea mare de 12 ani sta pe tableta sau pe telefon pentru a nu-l deranja pe tata. Din cauza certurilor frecvente de acasa + aparitia unei surori + colegi care o jigneau fata cea mare a facut depresie acuta cu atacuri de panica initial In februarie 2016.Esta sub tratament cu antidepresive si a fost internata de 3 ori la Obregia. Mi-a spus ca nu-l va ierta in viata ei pe tatal ei pt traumele emotionale si nu intelege cum mai pot sta langa el. Provin dintr-o
familie cu tata alcoolic , o mama casnica care la randul ei a suferit dar nu a facut nimic pentru a ne ajuta pe noi copiii ei desi de multe ori muream de foame in casa. Nici eu si nici sotul meu nu avem prieteni si nu tinem legatura cu nimeni in mod constant in afara parintilor mei si ai lui si a surorilor mele. Tatal sotului meu a fost la randul lui alcoolic si si-a batut soia cu bestialitate in repetate randuri. Sotul meu nu bea , nu fumeaza si nici nu ma inseala. Spune ca isi uraste tatal pentru traumele pe care le-a avut in copilarie dar afirma ca el nu este la fel. L-am amenintat cu despartirea dar adevarul este ca nu am unde sa ma duc. Nu stiu incotr-o sa o mai i-au. Sunt somera , nu am gasit loc la cresa pentru cea mica, si trebuie sa am mereu grija sa nu o supar pe cea mare care la randul ei plange ca nu poate pleca din oras sa se relaxeze. Mentionez ca atat parintii mei cat si ai sotului sunt din Bucuresti, si nu avem rude la tara si nici bani de vacanta. Noaptea plang pe ascuns pentru ca simt ca nu ma sprijina nimeni. Copilul cel mare isi doreste o vacanta/tabara undeva sa nu stea cu noi si problemele noastre ci doar copii de varsta ei. Mie teama ca si cea mica va constientiza in curand toate certurile si nu imi doresc sa impartaseasca experientele negative ale surorii ei. Dupa fiecare certa a doua zi sotul meu vine si nu intelege/vrea de ce sunt suparata pe el. Considera ca nevestele trebuie sa spele, calce, sa aiba grija de copii indiferent in ce stare sunt. in plus eu sunt mai tanara cu 11 ani si nu am voie sa ma plang ca ma doare ceva (ma prefac doar pentru a scapa de treburi-in mintea lui). Nu a foast asa la inceput, doar de cand au aparut copiii. Copilul cel mare imi spune de cand avea 5 ani sa-l parasesc dar mereu am crezut ca il voi schimba. Mam saturat sa ne injure la ora mesei, sa ne faca praf toate visele si gandurile, si apoi sa spuna ca e vina mea. Nu inteleg de ce face asa desi nu bea. Cred ca din cauza glicemiei, si oboselii.Medicul i-a recomandat un stil de viata mai linistit si sa nu mai lucreze de noapte dar el nu are speranta ca va gasi asa ca nici nu cauta. Nu stiu care ar fi intrebarea.Probabil stiu ca ar fi mai bine sa il parasesc dar unde sa ma duc cu copii. Cu copilul cel mare cat timp va mai lua pastile? uneori este foarte bine apoi o ia de la inceput. Dintr-un copil de 10 pe linie a devenit unul care nu isi doreste sa mai invete. Ea este pe moment cea mai importanta de recuperat dar sotul desi a fost avertizat nu se poate abtine sa nu ii spuna ei sau mie vreo doua vorbe urite.

Apelati in masura posibilitatilor la o terapie de familie. E necesar sa comunicati, sa va stabiliti niste reguli si sa tineti cont de nevoile fiecaruia. Ca varianta alternativa, sunt si centre pt femei cu copii unde puteti merge pt a fi ajutati. Nu va complaceti intr-o situatie daunatoare pt copii. Nu vreti sa procedati ca mama dvs

Poti sa incerci sa iei in calcul plecarea ta si a copiilor din tara. In Anglia ai putea obtine ajutor in acest sens deoarece drepturilor femeilor sunt respectate si cu atat mai mult mamelor singure si agresate.

Exista terapeuti de familie si cuplu care va pot sustine in depasirea tuturor acestor dificultati. Am identificat in descrierea dvs. cateva aspecte legate de familia extinsă care ii vor fi de folos unui terapeut pentru a va ajuta. Mult curaj si daca aveti nevoie de contactele catorva specialisti din Bucuresti va rog sa ma contactati in privat. Succes!

Centru pentru femei si copii. Sigur sunt in Bucuresti. Puteti cere informatii si probabil puteti si vedea , concret , alternativele pe care le aveti prin intermediul unui asemenea centru, pentru a proteja copiii si nu in ultimul rand pe dvs.

Am o vecina care a trait ani de zile drama pe care o traiti dv.Rezultatul ? Doi copii (azi adulti) traumatizati cu sechele de lunga durata.Desi foarte inteligenti atmosfera din casa i -a afectat la scoala.Au avut un singur gind -cum sa scape de acasa.Fata,premianta la scoala a fugit de acasa, s-a cuplat cu un golan care i-a sucit mintile i-a facut un copil ,ea a renuntat sa invete mai departe.Si totul din cauza unui tata betiv,violent si scandalagiu.Pina la urma el a murit de infarct-bautura si asa au scapat.Astazi sunt oameni normali dar trecutul le-a marcat vietile.Sfatul meu este sa nu disperati.Solutii exista ,nu renuntati sa va faceti alta viata .Nu cred ca sotul dv se va schimba ,dimpotriva.Va trateaza ca pe o sluga nu ca pe tovarasa lui de viata iar de iubit nici nu poate fii vorba.Aveti o singura viata.Cum o traiti ? Inca o odata nu disperati solutii exista.Am fost traumatizat toata viata de diferite situatii dar am invatat sa lupt pentru a ma ridica si sa-mi fac viata frumoasa.De aceea va spun -intariti-va singura pentru ca nimeni n-o poate face in locul dv.Aveti curajul de a infrunta situatia in care va aflati si luati hotariri care sa va aduca sorele in suflet.Va spune un om care a fost puternic lovit de viata inca de la 12 ani.Dupa fiecare lovitura am fost aruncat la pamint dar m-am ridicat mereu si mareu,mai incet ,mai greu dar m-am ridicat.Asa am invatat sa lupt pentru ca soarele sa stralucesca si pentru mine.Astazi am o situatie buna sunt respectat si apreciat in societate pot spune ca am o viata normala.Dar a trebuit sa lupt pentru asta.Si inca ceva :dupa ce scapati din infernul in care traiti -NICIODATA SA NU MAI PERMITETI CUIVA SA INTRE CU BOCANCII IN SUFLETUL SI VIATA DV.Chiar daca sunteti darimata acum cu curaj si perseverenta veti scapa din infernul de acasa.Si nu va puneti mari sperante in psihologi si medicanente pentru ca multi nu-si pot rezolva propriile pribleme daramite sa le rezolve pe ale altora .Va spun tot din experienta.Va doresc numai bine si CURAJ.VIATA POATE FII FRUMOASA DEPINDE NUMAI DE NOI SA O FACEM FRUMOASA.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Fetita mea in varsta de 8 ani a suferit un abuz .a fost molestata de un vecin bagata in curtea acestuia cu forta .i.a pus mana in zona genitala si a atins.o deasemenea cu zona lui de a ei totul s.a petrecut fara sa se dezbrace ..intr.un final l.a lovit si a reusit sa scape.fiind un om cu retard familia m.a rugat sa nu chem politia ..Cum procedez cu fata mea .mi.e teama ca va ramane cu trauma cum.sa.i vorbesc ce sa.i spun cum o ajut sa treaca peste .ea nu pare afectata dar eu nu pot dormi noaptea ..

mergeti cu ea la un psihoterapeut specializat pe categoria ei de varsta… este neparat nevoie sa inteleaga ce a patit… mai ales ca din fericire nu a patit fizic nimic, iar persoana in cauza este bolnava (ceea ce ea trebuuie sa inteleaga). Greu de discutat online… consultati un specialist. Succes!

Cheamă politia. Familia are obligația sa își supravegheze persoanele cu dizabilități. Pentru fetita e bine sa vadă ca dumneavoastră luați atitudine, ca o apărați. Dacă nu faceți nimic în sensul asta va înțelege ca o persoana cu retard poate face orice fără sa sufere consecințele faptelor sale. Concomitent mergeți cu fetita la psihoterapie.

Familia nu vrea sa chemati politia, dar pe fetita dvs cine a aparat-o? Sau pe alte fetite? Copilul va ramane cu impresia ca unii scapa doar pentru ca nu ,,au vrut,,. Ca ea nu a meritat sa fie aparata. Urgent la psihoterapeut. Unul bun, dedicat.

Mergeti la un psihoterapeut si reclamati cazul la politie. Acest vecin poate molesta sau chiar viola si alti copii . Daca familia nu poate sa il supravegheze, il poate interna intr-un centru pentru persoane cu dizabilitati psihice.

Reclamati abuzul la politie si cautati un psihoterapeut specializat in lucrul cu adolescentii. Nu va lasati pacalita de calmul fetitei…

Aparati.va fetita, fiind alaturi de ea impotriva celui care i.a facut rau. Acum si peste ani, acest lucru va conta: daca ati luat atitudine impotriva celui care i.a produs suferinta, si daca ati participat la procesul ei de recuperare/vindecare. In plan secund, ii oferiti un model a rolului de mama si ii aratati cum se pot "indrepta" situatiile problemaice/grave in viata. Succes!

Daca este retardat familia este raspunzatoare de ce face el.Cred ca puteti purta o discutie cu ei si daca nu ajungeti la nici o intelegere cu ei apelati la politie.Mie mi se pare foarte grav ce a facut iar daca nu are discernamint intr-o zi va puteti trezi cu el in casa.

Daca fetita nu intelege ce i s-a intamplat, daca crede ca a fost o agresiune fizica, se poate rezolva daca o duceti la un psihoterapeut. Va fi mai traumatizant pentru ea in cazul in care va trebui sa dea declaratii/ marturii la politie sau intr-un eventual proces. Ea s-a aparat foarte bine, cred ca merita apreciata prezenta ei de spirit.

Ceeee??? Si n.ati chemat politia?/Dumnezeule!!! Politie si terapeut. Da’ nu va interesează pe voi ca aia nu.si supraveghează copilul. El n.o avea vina, ca.i bolnav. Dar ei au o obligație legala! Iar dvs o datorie morala fata de propriul copil

Recomand o evaluare a fetitei si apoi vedeti ce recomandari primiti. Eu consider ca e bine ca cineva sa lucreze terapeutic cu copilul sau macar sa-l vada din timp in timp pentru a vedea cum merge. Copilul a inteles pericolul si a ripostat bine…dar terapia e binevenita. Copilul trebuie peotejat de aceea persoana! E protejat acum? Sunt alti copii/tineri/familii in pericol?