Mesaj:

Buna! Sunt un baiat in varsta de 19 ani, student, si am avut o relatie cu o fata mai mare cu un an, timp de 6 luni, cu care am avut si relatii sexuale. Dupa ce m-am despartit de ea, m-am mai intalinit cu ea si am vazut ca parca imi ascunde ceva. Acum doua zile am fost sunat de mama ei , si mi-a spus ca este insarcinata cu mine si nu mai poate face avort, iar in doua zile a nascut. Nu stiu ce sa fac, am presiuni de la parintii ei sa il recunosc si sa o iau de nevasta, ceea ce eu nu vreau. CUM POT FACE SA UIT SI SA TREC PRIN ACEASTA PROBLEMA, DEOARECE ORICE FAC IMI VINE IN GAND ACEST LUCRU SI NU MA POT CONCENTRA LA ALTCEVA. Va rog urgent sa imi raspundeti!

Solicita un test de paternitate si daca copilul este al tau iti asumi responsabilitatea de tata. Nu este obligatoriu sa te si insori. Ramai doar tata, nu devii si sot.

Daca intradevar copilul este facut cu tine, nu cred ca uitarea este cea mai buna solutie, nici pt tine nici pt copil. Totusi ar fi util sa aflii cu siguranta daca este copilul tau! Apoi vezi ce simti in legatura cu asta!

Din cite ne dam seama, nu doar tu nu vrei sa te insori cu ea. Nici ea nu vrea sa se marite cu tine – slava Domnului ca aici n-aveti nici o problema! Sigur ca mama ei si-ar dori altceva; si e de inteles, date fiind atit mentalitatea persoanelor din generatia sa, cit si rolul de mama… Iti recomand sa eviti, pe cit posibil, sa privesti situatia prin perspectiva lui "Ce TREBUIE sa fac?" Daca n-ar TREBUI sa faci ceva anume, pentru ca spune X sau Y – atunci ce-ai face? Fiind un copil la mijloc, nu poti chiar sa uiti de tot. In locul tau, doar in locul lui as incerca eu sa ma pun; si sa ma intreb: daca mie mi s-ar fi intimplat asta, cum mi-ar fi placut sa actioneze sau sa se poarte cu mine tatal meu, asa incit sa ne fie bine amindurora?

Dacă nu ar fi copilul tău, sunt şanse să aibă o cu totul altă combinaţie grupă de sânge – RH şi orice incertitudine să fie exclusă de la bun început. Unde mai pui că ar costa mult mai puţin decât un test de paternitate reall.

Nu stiu care e treaba cu voi, dar copilul nu e o pacoste, e o bucurie si cred ca ar trebui sa fii curios in privinta acestui fenomen care a aparut in viata ta Adica sa te implici.

A fi partenerul fetei este un lucru, iar a fi tatal unui copil este un alt lucru. In privinta copilului, ar fi bine sa fii curios- dupa cum a spus si Catalin Lazar. Indiferent cum vor decurge lucrurile intre tine si prietena ta, el va ramane copilul tau si depinde foarte mult de tine ce fel de relatie vei dezvolta cu el, cat de mult te vei implica in cresterea si viata lui.

Uneori suntem nevoiti sa luam viata in piept si sa ne acceptam responsabilitati inca din adolescenta. E si cazul tau. Preia problemele in mainile tale si incearca sa le confrunti. A fugi de ele iti va aduce numai suferinta, mult mai mare decat daca ai invata sa iti asumi. Incearca sa contactezi un psiholog.

Mesaj:

Imi vreau parintii inapoi.

Buna. Ma numesc Ana, si imi vreau parintii inapoi.
Vara asta a fost inceputul tuturor necazurilor pentru mine. Mama a fost diagnosticata in urma cu multi ani cu virusul hepatic B. Virus cu care a trait in corp o mare parte din viata si despre care nu s-a informat, pentru ca, ei bine, nici despre hepatita nu se stia foarte multe. Tot ce i-a spus medicul de atunci a fost ca la fiecare analiza facuta va avea antigenul prezent. Nu ca va fi si activ. Si astfel, vara trecuta dupa ce a ajuns la spital din cauza unei infectii alimentare, a descoperit nu numai ca are virusul B activ in corp, ci si o radacina a acestuia, denumita "D".
Si asa mi-au inceput problemele. A urmat o trauma imensa pentru mine si parintii mei. Eram in soc. Eu personal am slabit aproape 6 kg in nici doua luni. Eram preocupata doar sa am grija de ea, sa facem drumuri la Bucuresti pentru analize, sa ma ocup de dosarul ei pentru tratament(interferon) si sa sustin si intreaga casa. Locuim la tara si asta presupune ceva mai multe responsabilitati. Iar in timp ce tatal meu se afla la serviciu si mama nu se ridica din pat, eu ma ingrijeam de tot ceea ce presupune intretinerea unei case.
Intre timp, relatia ce o aveam de la 14 ani(acum am 21) incepuse sa se raceasca in urma cu mult timp. Acela a fost un alt factor de stres pentru mine, fiindca el nu voia sa contribuie activ la relatie, si de fiecare data cand incercam sa discut cu el despre faptul ca ne indepartam, imi spunea ca sunt prea rasfatata de parintii mei, si ca sufar de nevoie de atentie. Am luat lucrurile ca atare, si am incercat sa aduc subiectul in discutie cat mai rar, pana cand, la un moment dat, cand am fost stresata si in plina desfasurare cu boala mamei, am decis sa renunt la relatie, fiindca el a ales sa nu imi fie de nici un ajutor in aceasta perioada. Si ne raciseram deja prea tare pentru ca eu sa imi mai doresc sa duc aceasta relatie pentru amandoi, asa cum imi ceruse el mie cu luni in urma.
Stirea i-a socat se pare pe ai mei, si nu au putut sub nici un chip sa inteleaga ca eu nu mai eram fericita alaturi de el. Mi-au adus tot felul de acuzatii, si au dat de inteles ca nu ar avea nimic impotriva sa plec de acasa, si ca acum nu sunt decat o dezamagire pentru ei. A urmat o perioada neagra pentru mine, cu certuri zilnice, acuzatii, si vorbe grele. Nu le-am vorbit urat niciodata, desi cuvintele stateau sa iasa. Am preferat sa plang in fiecare noapte inainte de somn ca sa ma linistesc si m-am afundat in scris. Lucru pe care fostul meu prieten il gasea o pierdere de timp, si care intre timp si-a dat seama de fapt cat de mult ma iubeste si ca ma vrea inapoi, cu pretul de a o suna pe mama zilnic si de a i se plange in telefon despre cat de grea este pentru el aceasta perioada. L-am rugat sa nu o mai sune fiindca nu facea decat sa o indeparteze pe mama de mine si sa strice si delicata relatie care o mai aveam cu ea. Relatie care odata stralucea.
Si am ales sa ma impac cu el,dupa indelungate rugaminti si promisiuni ca totul va fi diferit de data asta. Si evident, nu a fost.
Iar acum, cand m-am despartit din nou de el, si simt in sufletul meu ca am facut un lucru bun pentru propriul meu bine interior, mama ma trateaza cu rautate, se rasteste tot timpul la mine, si nu ma lasa sa ma apropii de ea, iar tata ma trateaza cu indiferenta. Iar pana vara trecuta eram lumina ochilor lor. Si ii vreau inapoi. Stiu ca mama sufera de efectele adverse ale tratamentului cu interferon, dar nu mai pot face fata de una singura acestei situatii. Si imi vreau parintii inapoi, fiindca nu am pe nimeni altcineva.

aveti la indemana un psiholog? daca va ganditi la pretul sedintei acesta se poate negocia… merita efortul

Nimic din ceea ce avem nu-i pentru totdeauna – nici macar parintii Ai dumneavoastra vor cu tot dinadinsul sa va vaduveasca de prezenta lor inainte de vreme. E si asta o lectie de viata, din care probabil ca sinteti pregatita sa invatati citeva lucruri – caci, altminteri, nu vi s-ar fi intimplat . Printre care, de exemplu, sa constientizati ca marea noastra majoritate facem copii "pentru noi", in loc sa-i aducem pe lume dindu-le sansa de a deveni ceea ce EI isi doresc. Probabil ca ati ajuns intr-o situatie "ori – ori". Ori alegeti sa fiti dumneavoastra, cu sacrificarea lor, ori alegeti sa va ingenuncheati si sa va negati fiinta, si sa-i pastrati. Cu aceasta alegere, sinteti "chemata" sa dati unul dintre examenele evolutive ale vietii, sa stiti…

pe parinti nu i pierzi ,chiar daca relatiile se schimba …

Fii tu insati si ai mai mult incredere in alegerile tale. Nu stiu ce inseamna pentru mama ta, pentru familia ta ca tu sa ai o relatie cu omul respectiv… Dar fiecare isi face propriile alegeri pentru viata sa. Nu traiesc parintii tai cu prietenul respectiv si nu e cazul sa administreseze iubirea conditionat de subordonarea ta fata de alegerile sau preferintele lor.

Toate momentele dificile prin care ai trecut, te-au maturizat probabil foarte mult, iar parintii nu sunt inca pregatiti sa te accepte ca fiind adult, capabila sa iei si sa-ti asumi propriile decizii. Pentru a-ti gasi linistea si echilibrul interior, ar fi bine sa cauti un psiholog cu care sa stai de vorba. Multa rabdare:)

Mesaj:
in fiecare dimineata ma trezesc cu o amorteala in bratul stang si aceasta continua jumatate de zi.

Poate fi de la pozitia in timpul somnului … pot fi mai multe. Anameza prin intermediul internetului este mai greu de facut

Incercati sa schimbati pozitia in care dormiti, perna si vedeti cum decurg lucrurile.

Mesaj:
buna, ma numesc mircea am 24 de ani am fost cu o femeie de 33 de ani timp de 3 ani. a venit la mine in strainatate ea are un copil in romania timp de 3 ani cat am stat impreuna ne-am dorit sa facem ceva sa realizam un rost in viata aici dar nu a mai fost de lucru tot rau a fost am stat 1 an impreuna singurii ne-am mutat cand am avut de lucru si a fost foarte bine dar apoi sa terminat si ne-am mutat inapoi la parintii mei si am inceput sa cautam de lucru din nou ne-am chinuit am gasit am lucrat cateva zile si nu am fost platiti tot rau ne-a mers si tensiune mare in casa cu parintii mei foarte rau a fost pentru amandoi mai ales pentru ea ca era singura aici nu avea pe nimeni si fata in romania si tot asa am ramas impreuna amandoi nu ne-am despartit si nici ea nu ma lasat pe mine am simtit ca ma iubeste si tine la mine simt si acuma foarte puternic in suflet, intr-un final mama ei a zis sa venim in romania daca nu gasim nimic de lucru ca ne aranjeaza servici si ne ajuta cu una alta
pana ne revenim si am decis luna trecuta sa plecam in romania am vandut tot de aveam aici si avem bani pentru drum si in romania cat sa ne descurcam 1 luna 2 maxim am plecat de aici fericiti amandoi am ajuns saptamana trecut miercuri seara a fost totul bine am cunoscuto pe mama ei pe fratele ei tata ei a decedat Dumnezeu Sa-l Ierte apoi a 2 zi ea a fost sa o duca pe fata ei la scoala si mama ei a chemato la lucru sa vorbeasca cu ea si seara ea a inceput sa planga si mi-a zis ca a zis mama ei ca nu ma vrea acolo si sa plec si daca ea pleaca cu mine ii taie toate drepturile la copil spune ca si-a parasit copilul si a plecat in strainatate 3 ani si am mai stat cu ea 5 zile inainte sa plec si asa de bine ne-am inteles si ne-am iubit asa de mult numai in brate ne.am tinut tot timpul sincer pot sa zic ca o iubesc si mi-a zis poate tu nu ma crezi dar eu te iubesc adevarat si orice s-ar intampla te voi iubi, a fost grea despartirea eu am plecat inapoi in strainatate ne-am promis ca tinem legatura am vorbit si pe autocar cu ea la telefon a fost totul bine am ajuns inapoi in strainatate si a 2 zi am vorbit cu ea pe internet ma intrebat daca sunt bine daca am ajuns cu bine a zis ca ma iubeste mult de tot si eu pe ea ma intrebat ce au zis ai mei ai mei au zis ca este pacat ca am fost plimbat colo , colo si am fost batjocorit si la mama ei sa ii fie rusine ca a bagat copilul la mijloc si apoi de asta ea na mai vorbit cu mine mia zis ca ce mai vrei sincer? stai tu acolo cu familia ta de faimosi , ai tai s-au purtat foarte urat cu minenam suferit destul ? numai vreau sa sufar m-am saturat vreau sa fiu femeia care am fost inainte puternica pentru fata mea inchei citatul si apoi na mai vorbit cu mine am incercat si putin timp dupa am vazut ca sa impacat cu fostul ei sot si eu sufar de numai acuma numai cand ma gandesc de ce oare am meritat asa de in halul asta cat rau am facut eu sa merit asa ceva imi este rau si sufar nu imi vine sa cred ca sa intamplat chiar asa nu pot accepta asta am nevoie de ajutor si consolare daca ma puteti ajuta sa trec cat de cat prin asta

Mai Mircea (numele proprii se scriu cu litera mare la inceput), asta este un inceput de roman de dragoste cu tenta tragi-comica? Dupa spusele tale nu ti-a spus chiar tot ce ar fi vrut sa-ti spuna, tu nu ai putut asculta daca ea nu ti-a spus, mai era ceva

de spus dar ea nu a reusit s-o faca din cauze independente de tine, mama ei i-a spus, tatal i-a spus, copilul sigur a zis si el ceva, sotul a spus credintele sale, ma vrei nu ma vrei, ma iubesti nu ma iubesti, ma placi nu ma placi…spune si tu…

Mesaj:

Buna seara. Am si eu o problema care ma nelinisteste. Am avut o relatie de 2 ani cu un baiat si acum ne-am despartit, iar el vorbeste urat despre mine, spune amanunte din viata noastra de cuplu, ceea ce nu ma face decat sa ma simt rusinata. Ce sa fac, ca sa trec peste acest moment stanjenitor si cum pot sa imi reabilitez imaginea?

prin confruntare directa…

In general oamenii nu au o parere buna despre barbatii care isi vorbesc de rau fostele iubite, sau se lauda cu lucruri sexuale. Prin urmare isi strica singur imaginea, nu o strica pe a ta. Important e sa ramai tu insati si oamenii vor vedea ceea ce esti, nu ceea ce spune el!

Mesaj:

Buna ziua….m`am despartit de sotia mea acum 7 luni, am divortat acum 4luni, avem un copil impreuna de 3 ani, nu stiu ce se intampla cu mine, am fost plecat 2 luni in Anglia, am 3 sapt de cand am venit, nu ma mai cunosc pe mine, am incercat sa am alta relatie, nu mai pot sa ma atasez de o persoana, nu mai pot sa mai iubesc, gandul meu este numai la copil, nu mai gandesc bine, nu imi gasesc linistea, nu mai simt absolut nimic pentru ea, nu o mai iubesc….nu stiu ce sa fac sa ma linistesc! Va multumesc!

Despartirea dupa orice relatie semnificativa presupune o perioada de "doliu" pentru refacerea emotionala dupa pierderea suferita. Durata variaza in functie de personaliate, durata relatiei si insemnatatea ei. Nu va faceti probleme, veti putea iubi din nou dupa ce va refaceti emotional! Intre timp incercati sa mentineti o legatura stransa cu copilul dvs., pentru ca si el are nevoie de dvs.

Mesaj:
Buna ziua. Traiesc de 5 ani, cu sora fostei sotii de care am divortat,cu care am o fetita care implineste 18 ani. Pot sa merg la Majorat, singur sau impreuna cu cea care traiesc?

punetzi-va in locul fetei ce implineste majoratul…atzi vrea ca toata petrecerea sa fie confiscata de tatal tau care tine mortis sa prezinte noua sa relatie cu matusa?

Ce tare sa vina tatal cu actuala sotie care de fapt e matusa. Din respect pt fosta sotie si pt fata mai bine o lasati acasa.

auzi grozavie de intrebare.

dvs. chiar aveti aceasta dilema sau intentionati sa va convingeti actuala concubina sa ramana acasa cu ajutorul parerilor exprimate aici de specialisti?

Eu chiar cred ca are dilema asta.

posibil, mai depinde si in ce relatii sunt cele 3 fete si el cu ele, dar se intampla destul de rar sa fie toata lumea ok cu toata lumea intr-o situatie de genul!

daca relatiile sunt ok de ce nu?

eu vad 2-3 probleme, una pe care o dezbat colegii de topic si gasesc ca le este indreptatita stupefactia si a doua, acest “pot sa?” care este specifica copilului care cere voie parintilor, ceea ce ne duce cu gandul si la o posibila postura de a se afla sub papucul/autoritatea sorei fostei sotii careia ar putea sa ii starneasca nemultumirea…

Oricat de bune ar fi relatia cu tata si matusa,nu cred ca fiica va uita ca familia ei s-a destramat din cauza lor si matusica nu are ce cauta acolo. Presupun ca vine si mama fetei. De ce dl. tata sa le puna intr-o situatie penibila si umilitoare?

OMG, cat de penibil. ((((

O puteti lua si pe soacra d-voastra, bunica tinerei domnisoare, dar la un gratar facut cat mai departe de locul unde are loc majoratul fetei. La majoratul d-voastra tata a venit cu concubina? Bine, erau si alte vremuri…

Domnule, indiferent de motivele pentru care v-ati adresat acestui site, va rog sa nu luati in seama criticile sau judecatile de valoare, daca e penibil sau nu, pentru ca ele NU sunt deloc specifice consilierii psihologice sau psihoterapiei. Cred ca important pentru dumneavoastra este sa clarificati ce doriti cu adevarat pentru dvs, ce efecte ar produce pentru cei apropiati si sa actionati in consecinta, asumandu-va alegerea!

=)))))))))))))))))))))))))))))) terapie prin ras

avand in vedere ca este vorba despre majoratul fetei… si nu al altei persoane… cel mai corect ar fi sa discutati cu ea despre ce isi doreste ea in acest caz… daca este de acord… puteti incerca a va purta cat de discret posibil, eventual sa nu stati prea mult… sau cum stit ca este mai bine… daca nu este de acord… se pot face si 2 petreceri… sau macar inca o masa cu dvs

Baieti, ca sa evitati astfel de neclaritati in gandurile voastre, insurati-va cu fete singure la parinti!
Domnule, suntem prizonierii si suportam consecintele propriilor decizii. Ne-ati intrebat daca e bine sa divortati si sa va cuplati cu cumnata?

hai ca in curand ne transformam in caterinca.ro. Deci oamenii astia chiar au probleme gen sau fac misto de noi?

ce va complicati viata !

Loredana, daca solutiile gasite la caterinca sunt de ajutor si au eficienta maxima, facem si caterinca daca e nevoie.:p

Fiica dvs v-a invitat la majoratul ei in calitate de TATA. Daca dorea s-o invite pe doamna cu care traiti, o putea invita in calitate de matusa (doar asta e relatia de rudenie intre ele) A invitat-o??? Daca nu, raspunsul este evident, nu are ce cauta acolo, si singura dvs grija si preocupare ar trebui sa fie cu privire la fiica dvs si faptul ca ea trece intr-o alta etapa a vietii.

Denissa stai, nu stim daca l-a invitat caci nu a scris asa ceva. Dilema este daca sa mearga singur sau cu noua nevasta, transformata din matusa in mama-vitrega. Paradoxurile vietii, ce sa-i faci.

Presupun ca fata este singura la parinti si daca nu, ceilati sunt baieti.

Mesaj:

Buna seara,va rog sa ma ajutati si pe mine.Am un baietel de 11,6 ani este in clasa 5a,de cand a intrat la scoala nu il mai recunosc nu invata,nu isi face temele,are un comportament violent este ignorant,injura,minte.Ultimele gafe pe care le-a facut in momentul cand cineva il deranjeaza sau il enerveaza il ameninta si din cate am inteles de la diriginta a vrut sa-si dea pantalonii jos.Il atrag lucrurile legate de sex si asociaza tot felul de lucruri cu sani sau alte lucruri de genul.Sincera sa fiu de fiecare data am luat masuri,l-am batut,l-am pedepsit dar nu stiu ce sai mai fac sa inteleaga de ce se duce la scoala,va rog ajutati-ma su disperata.Va multumesc.

Copilul dumneavoastra are nevoie de dragoste, atentie si intelegere nu de bataie! Bataia nu rezolva niciodata nimic.Incercati sa va faceti timp pentru el si sa-l cunoasteti!Meseria de parinte este foarte grea ,si din pacate multi nici macar nu se straduiesc sa o invete.Eu cred ca problema pleaca din familie.

Zic în felul următor! Suntem cu toţii de acord că cineva care consumă în mod constant droguri, până la urmă va deveni un păduche nenorocit, un obsedat, mincinos şi orice păcate s-ar mai putea înşira. Iar lucrul ăsta ar provoca nişte conflicte cu cei din jur. Neurologic, din ce cauză se întâmplă asta ? Heroina de ex activează nişte receptori de opioizi. Exact aceeaşi receptori pot fi activaţi de peptidele opioide generate chiar în organismul individului pe fond de stres, consum de alcool, sau excitaţie sexuală. Funcţionarea mecanismului poate fi alterată şi indirect, prea mult testosteron, iar cei care suplimentează cu androgeni se pot transforma în nişte ‘băieţi răi’.

Iar copilul dvs ar putea avea ca problemă de fond un ‘sistem opioid hiperactiv’, favorizat de unul dintre factorii menţionaţi mai înainte. Sau întreţinut de o dietă necorespunzătoare http://www.cristianmargarit.ro/2010/06/biz/produse-alimentare-de-baza Dacă doriţi mai multe amănunte lăsaţi un mesaj privat şi vă explic mai pe larg ce şi cum referitor la dietă. ** Sau dincolo de orice sentimente de revoltă şi disperare, situaţia poate fi abordată într-o manieră pur tehnică şi puteţi încerca nişte analize pentru paraziţi intestinali, infecţioşi, intoleranţe alimentare, candida, sindrom de malabsorbţie şi diverse carenţe nutritive.

Copilul invata de la parinti cum sa-si desfasoare relatiile cu cei din jur. Daca dvs folositi pedeapsa corporala pentru a-l face sa asculte, la fel va proceda si el cu ceilalti pentru a se face ascultat. Nu va folosi vorbele si argumentele logice, ci bataia. In privinta comportamentului indecent pe care il afiseaza in scoala: ati discutat dvs sau tatal lui cu copilul despre sex? Este la varsta curiozitatii in privinta asta si e important sa afle de la dvs ce presupune viata sexuala. Si e foarte important : sa incercati sa-l cunoasteti, sa vorbiti cu el, sa aflati ce-l intereseaza si ce nu, ce-i place ce nu. Sentimentul ca este acceptat si iubit de dvs va ajuta mai mult decat bataia si pedepsele. Multa rabdare, urmeaza adolescenta!!:)

Nu am înţeles dacă lucrurile s-au schimbat de la intrarea la şcoala din clasa I sau de-abia acum, în clasa a V-a. Dar oricare dintre cele două situaţii presupune schimbări majore în viaţa lui. Mă întreb dacă schimbarea este doar faptul că a intrat la şcoală sau a mai fost şi altceva ce s-a schimbat în familia dumneavoastră.
Şi având în vedere că problema pare să fie legată în special de şcoală, care este atitudinea dumneavoastră şi a lui faţă de şcoală. S-ar putea ca problema să fie acolo sau s-ar putea să ia informaţii despre sex din surse inadecvate. Este foarte recomandabil să mergeţi împreună la psiholog pentru terapie de familie.

Cum procedati cu sistemul de recompense atunci cand copilul face ceva bine? Si sigur ceva tot face bine. Daca acel ceva nu este luat in calcul si "aplaudat", intarit, recompensat, laudat… atunci copilul intelege ca atrage atentia asupra lui doar cand face traznai, deci – va continua sa faca traznai atata vreme cat in felul asta afectiunea vine la pachet. Invata din asta ca afectiunea se primeste si cu o doza de pedeapsa. Atentie mare la recompense.

Exista un plan de modificare a comportamentului facandu-se apel la pedepse vs recompense/intariri. Ceea ce dvs descrieti, in cazul copilului dvs – pedeapsa are efect de crestere a comportamentului dovedindu-se a fi o pedeapsa inutila. Pe baza mai multor relatari se pot gasi acele intariri ce fac sa descreasca frecventa unui anumit comportament. Va astept sa imi scrieti pe office@atelierecumaniere.ro – consiliere online gratuita, protejata de anonimat si vom incerca sa gasim impreuna un plan structurat de implementat in vederea descresterii comportamentului.

fac pariu ca dupa ce termina orele iese afara cu gasca e clar , a intrat intr-un anturaj periculos cu smecheri , tzigani si altii viitori puscariabili scoateti-l urgent din anturajul asta si reduceti timpul liber acordat copilului prin alte activitati chiar un sport organizat intr-un club doar sa-si disipe energia pt ceva mai folositor el acum imita pe vre-un "lider" din gasca asta rau famata

Incercati sa il duceti la un sport (box, kickbox) . Sigur o sa ii placa si il va disciplina va asigur.

din pacate si in sua 60% din elevi iau droguri si se implica in anturaje nedorite (violente) in timpul orelor ( din studii )asa dar sunt de acord cu toate comentarile de sus, trebuie sa urmati toate sfaturile de sus si sa fiti tare si dura cu el altfel il puteti scapa din mana si o sa va para rau mai tarziu dar mai tarziu poate nu mai puteti face prea multe ca sa l ajutati

Mesaj:
Am avut o relație cu un bărbat care a fost căsătorit, cu un băiețel de 4 ani din relatia anterioară. Deși am locuit împreuna 6 luni, el nu a a adus niciodata copilul sa stea la noi, nici in vacante, nici in weekend-uri, niciodata. Mi-a replicat ca el trebuie sa ma cunoască treptat, nu trebuie sa intru cu bocancii in viata lui. Deși revunosc ca nu am inteles pe deplin de ce, dupa ce a plecat din casa fostei sotii de 1 an jumatate, e nevoie de atâtea precauții. Adică l-a adus un singura data in orașul in care locuim împreuna (copilul si mama sa stau in alt oras) si am stat cateva ore cu ei in parc, eu fiind o colega de-ale lui tati, de la serviciu. In rest, ei au locuit împreuna intr-un alt apartament. Au fost discuții între noi pe tema asta, dar niciodata nu am fost ferma impotrivindu-ma metodelor lui. Am inteles ca asta este calea pe care vrea sa o urmeze si atunci am mers mai departe. Problema era ca, de exemplu, daca ma intristam cateodata cand știam ca pleacă de vineri pana duminica, el nu o punea pe seama nevoii mele de a fi cu el, asa cum ii explicam foarte clar, ci pe aceea ca eu nu accept ca are un copil etc. Repet, niciodata nu am spus lucrul acesta, nu am sugerat măcar indirect. Mai mult, il sfătuiam sa ii ia cadouri, sa stea mai mult cu el. Nici la nivel de declarații, nici in interiorul meu nu am avut vreodata o problema cu asta. Mi-am asumat de la început cine este el si faptul ca baiatul este parte din ceea ce este si l-am iubit cu totul. De multe ori, m-am gandit chiar ca il iubesc mai mult pt dragostea lui paterna, m-am gândit si ca daca avem noi doi un copil, as vrea sa ii iubeasca la fel. Săptămana trecută mi-a spus ca nu își dorește ca fosta soție sa știe ca are pe altcineva pt ca ii va face probleme cu copilul. Acum ii permite sa aibă o relație buna cu baiatul si asa ar vrea sa rămână lucrurile. Eu i-am replicat ca daca relatia noastra va evolua si vom avea noi doi un copil (lucru cu care a fost de acord de la începutul relației noastre), ea va afla pt ca va trebui sa ii spună de ce nu va putea, cel putin la inceput, in primele luni de la naștere, de ce nu mai vine la baiat atat de des. Acum merge de vineri pana duminica, o data la doua saptamâni. A rămas contrariat si a inceput sa ma întrebe ce inseamna pt mine ca nu va merge atat de des. I-am răspuns ca nu stiu, doar ca la inceput va avea copilul celălalt alte nevoi si posibil probleme inerente unui sugar si ca probabil va fi nevoit sa ma ajute cumva, eu neavând alt ajutor din partea familiei. A insistat si atunci am spus ca poate va trebui sa se ducă 2 zile in loc de 3 sau sa meargă o data la 3 saptamâni, dar am insistat din nou ca nu stiu, ca va depinde foarte mult de ce se va întâmpla. A luat foc si mi-a zis ca ii mediez relatia cu copilul lui, ca pt mine el va fi mereu un obstacol in calea fericirii mele etc. Am incercat sa neg, cateva zile am incercat sa explic ca nu e nimic deplasat in ce am spus si a daca el considera ca poate sa meargă tot atat de des, asa sa facă, ca eu i-am spus doar ce credeam eu ca se va întâmpla etc. A repetat si mi-a zis ca nu accept faptul ca are un copil si ca toate faptele mele anterioară se coroboreaza in acest sens. Ne-am despărțit si deși nu ma simt vinovata in cea mai mare parte a timpului, pentru ca m-am trezit deodată sigura ma gandesc ca poate am greșit si eu. De aceea ma adresez dumneavoastră, vreau sa trec mai departe si am nevoie sa imi cunosc greșelile. Credeți ca trebuia sa fac altfel anumite lucruri? Credeți ca daca erau probleme astea, dragostea si comunicarea nu le-ar fi rezolvat? Credeți ca a fugit de teama de noi responsabilitati, tema de a începe o noua familie? Multumesc.

V-ati gandit ca isi iubea sotia si copilul si poate a considerat "o ratacire" relatia cu dvs? Faptul ca nu voia sa afle sotia si copilul de dvs.spun multe. Nu voia sa fuga de noi responsabilitati,voia sa fie din nou langa familia lui.
Luati o pauza in relatii ca sa va vindecati inima si apoi nu mai daruiti inima oricui. Nu oricine merita.

este mai mult decat evident ca acest barbat nu a incetat niciodata relatia cu fosta sotie si nici nu doreste sa-i puna punct.Cat a fost cu dvs el era in relatie si cu sotia , de aceea se ferea de ea.De ce va legati la cap fara sa va doara? Foarte bine ati facut ca v-ati despartit, uitati de acest barbat neserios si infidel si orientati-va catre un barbat disponibil si fara copii, care sa va acorde numai dvs si viitorului dvs copil toata atentia meritata.Meritati sa fiti fericita.Nu mai culegeti ce arunca altele la gunoi.Nu degeaba acest barbat este divortat.Credeti ca este divortat de bun ce era? Nici o femeie nu divorteaza de un barbat bun loial, fidel, tata responsabil etc, nici o femeie nu cauta cearta cu un barbat bun, este evident ca acest barbat este o pacoste.

Buna ziua. Timp de un an si ceva am fost prietena foarte buna cu un baiat pe care il cunosc inca de la gradinita si de fiecare data cand vroia sa fie impreuna cu cineva se comporta foarte urat cu mine ma facea sa ma simt folosita. A fost impreuna cu o fata si m-a lovit si desi s-au intamplat toate alea, cand s-au despartit eu tot am fost alaturi de el, insa toate erau foarte bune si frumoase pana cand a cunoscut o colega de servici si a inceput pur si simplu sa ma minta si sa se comporte ca un nemernic cu mine si acum ea zici ca-i controleaza fiecare miscare. Habar nu am ce ar trebui sa fac, pentru ca ma simt foarte prost, deoarece am impresia ca doar si-a urmarit binele lui si s-a folosit de mine dupa despartirea aia, iar acum nu mai vorbim si eram foarte propiati chiar foarte apropiati. Da pur si simplu nu stiu ce sa fac sa nu ma mai simt atat de prost si sa nu mai simt golu ala in mine sau sa simt ca mi-e dor de el cel care era candva… nu prea stiu cum sa explic, da as avea nevoie de un sfat. ps: suntem in aceeasi clasa la faculta. Multumesc.

Eu zic sa il lasi balta, nu inteleg de ce trebuie sa te lasi folosita si calcata in picioare doar sa se simta el “barbat”, pun pariu ca in jurul tau sunt multe alte persoane care merita atentia si sustinerea ta. Fii indiferenta fata de el, ignora-l efectiv si indreapta-ti atentia catre persoanele care merita

ce ati putea face dvs pt dvs ar fi sa intelegeti de ce va expuneti unui asemenea individ abuziv… toata lumea intelege dragostea dar poate ca el nu este suficient de matur pt a o intelege