Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt mamica unui baietel cu autism. Ma consider vinovata de boala sa si nu ma pot relaxa deloc si nu ma pot bucura de viata. Sa accept ca este un copil special sau sa il privesc ca pe un copil sanatos?

304 vizite

Actualizat: 03 mai 2014 | 3 raspunsuri

Terapeuti RO

11:56am May 3

Mesaj:
Buna ziua. Sunt mamica unui baietel diagnosticat cu autism. deja de trei ani lucram intensiv cu el zilnic patru ore de terapie care sa-l ajute sa dezvolte abilitatile necesare pentru viata cit si lucrul pentru insusirea notiunilor teoretice si practice precum copii de virsta lui. La moment are 7 ani. Avem rezultate destul de bune, care ma bucura, dar a aparut la mine o problema acea ca ma consider vinovata ca boala sa si permanent caut materiale chiar daca are suficiente pentru lucrul iar noptile mi le petrec la calculator cautind informatii si moduri de a-l ajuta. Daca nu o fac consider ca nu fac suficient pentru el. Specialistii imi zic sa incerc sa ma uit la el ca la un copil obisnuit si sa nu pun accentul pe faptul ca e un copil special, dar simt ca deja ca ma depaseste si il privesc mereu ca pe un copil care are mereu nevoie de ajutor, desi de multe ori ma conving ca se descurca bine si fara de ajutor. Ce sa fac sa accept lucrurile ca copilul meu e special sau sa il privesc ca un copil sanatos? Cum sa ma detasez de boala lui si sa nu pun accentul pe ea in orice context? Nu ma pot relaxa deloc nu ma pot bucura de viata.

Botezat Radu

12:15pm May 3

incercati sa faceti niste sedinte cu un terapeut specializat pe autism care sa va ajute si invete cum se poate face fata ca parinte in aceasta situatie. Poate o sa dureze inca ceva timp dar sigur merita. Succes!

Dana Falchidi

12:21pm May 3

Buna ziua. Ce se intampla cu dmnv se intampla cu aproape toti parintii copiilor cu probleme. Va recomand sa mergeti la un terapeut, dar de data aceasta nu pt autismul copilului ci pt dmnv. Modul in care se simte si traieste ce se intampla in viata ei o mama, detemina multe schimbari in familie. Va recomand sa apelati a serviciile unui terapeut de familie si cuplu.

Carmen Caramlau

9:15pm May 3

Draga doamna, aveti toata admiratia mea. Din ce ne spuneti, copilul a progresat, e destul de bine. Dumneavoastra, insa, nu. Dumneavoastra sunteti dependenta de copil acum. Nicio relatie de dependenta nu e benefica. O relatie de intr-ajutorare, insa, oricand. La nivelul de stres in care va aflati, e explicabila reactia dvs, chiar si invinuirea pe care v-o aduceti (dealtfel ilogica). Persoana autista nu e singura victima, intreaga familie este, atunci cand se implica. Durerea resimtita, neputinta, intrebarile ramase fara raspuns, socul episoadelor, nerabdarea… pe toate le simtiti si aveti nevoie de ajutor. Banuiesc ca ati apelat la terapia cognitiva pentru copil, e cea mai cunoscuta, chiar daca nu si cea mai eficienta. Lasati copilul sa continue, iar dvs. mergeti la terapia de eliberare emotionala. Veti invata cum sa va ajutati pe dvs. mai intai, iar apoi cum sa va ajutati copilul. Declicul episoadelor previzibile este stresul. Intelegeti, atunci, cat de valoroasa va fi experienta dvs. in aceste tehnici de eliberare emotionala (de stres) intr-un astfel de moment. Aceasta terapie functioneaza in oglinda. Daca copilul nu suporta sa-l atingeti sau are dificultati mari de vorbire, puteti dvs sa efectuati procedura, atunci cand copilul doarme. Exista tehnici extraordinare pe care merita sa le cunoasca mai multi parinti cu copii autisti, tehnici care functioneaza in procentaj impresionant in strainatate, aplicate cu regularitate. Aveti curaj si interesati-va pe net despre ce inseamna aceasta, intrebati sau mergeti la un terapeut EFT (de eliberare emotionala). Numai bine!