Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Sunt mamica unui baietel cu autism. Ma consider vinovata de boala sa si nu ma pot relaxa deloc si nu ma pot bucura de viata.

  431 vizite

Actualizat: 20 mai 2014 | 3 raspunsuri
Terapeuti RO 11:59am May 3
Mesaj:
Buna ziua. Sunt mamica unui baietel diagnosticat cu autism. deja de trei ani lucram intensiv cu el zilnic patru ore de terapie care sa-l ajute sa dezvolte abilitatile necesare pentru viata cit si lucrul pentru insusirea notiunilor teoretice si practice precum copii de virsta lui. La moment are 7 ani. Avem rezultate destul de bune, care ma bucura, dar a aparut la mine o problema acea ca ma consider vinovata ca boala sa si permanent caut materiale chiar daca are suficiente pentru lucrul iar noptile mi le petrec la calculator cautind informatii si moduri de a-l ajuta. Daca nu o fac consider ca nu fac suficient pentru el. Specialistii imi zic sa incerc sa ma uit la el ca la un copil obisnuit si sa nu pun accentul pe faptul ca e un copil special, dar simt ca deja ca ma depaseste si il privesc mereu ca pe un copil care are mereu nevoie de ajutor, desi de multe ori ma conving ca se descurca bine si fara de ajutor. Ce sa fac sa accept lucrurile ca copilul meu e special sau sa il privesc ca un copil sanatos? Cum sa ma detasez de boala lui si sa nu pun accentul pe ea in orice context? Nu ma pot relaxa deloc nu ma pot bucura de viata.
Nourescu Roxana 1:40pm May 3
Ati pomenit de vinovatie, cand au aparut la dvs aceste sentimente? Sunt legate de un moment anume sau le-ati avut tot timpul? E posibil ca ajutorul pe care i-l oferiti, desi baietelul nu are nevoie , sa va linisteasca propriile sentimente de vinovatie? Cum este viata dvs in afara de partea legata de rolul de mama( relatii, serviciu, activitati care sa va aduca multumire) ? Spuneti ca fiul dvs se descurca bine in prezent si chiar specialistii va spun ca il puteti privi ca pe un copil normal, e important ca ati ajuns la rezultatele dorite. V-ar ajuta sa faceti ceva si pentru dvs,cred ca aveti nevoie sa vorbiti despre ceea ce va framanta cu un psiholog. Multa sanatate va doresc!
Psiholog Oproiu Teodora 8:55pm May 3
Cu ajutorul psihoterapiei veti reusi sa depasiti problema,important este sa incepeti sedintele de terapie.
Psiholog Manuela Angelescu 7:14am May 5
Sunt de acord cu doamna Oproiu. Nu se poate da un raspuns simplu la o asemenea intrebare. Chiar si in cateva sedinte de terapie, va puteti gasi raspuns la ceea ce va framanta. Dar mai intai trebuie sa stiti de ce?
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , , , , , , , , , , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita