Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Acum 2 ani am hotarat sa nu mai sun pe nimeni, am zis sa vad cine ma cauta si cine ma iubește. Ghinion. Am ajuns acum o persoana foarte singura, fara prieteni.

  204 vizite

Actualizat: 22 octombrie 2014 | 7 raspunsuri
Terapeuti RO 8:32am Oct 22
Mesaj:
Ma numesc Nicoleta, am 42 ani, sunt contabila, și sunt o mama singura de 10 ani. Am ajuns într-un moment al vierii mele pe care nu-l știu cum sa-l depășesc.
De 10 ani am divorțat. Căsnicia s-a terminat destul de violent. Am ajuns acum, după 10 ani, sa nu mai vorbesc deloc cu fostul meu soț.
De aproximativ 2ani, am hotărât sa nu mai sun pe nimeni, am zis sa vad cine ma cauta și cine ma iubește. Ghinion. Am ajuns acum o persoana foarte singura, fără prieteni.Am uitat sa spun ca fac parte din o familie numeroasa: 6 copii. Părinții mi-au murit.
Si asta nu ar fi foarte grav. Cel mai grav este ca nu mai ma înțeleg deloc cu fiica mea, are 19 ani.Am zis la început ca este de vina perioada adolescentei, dar acum nu știu ce sa mai zic.Ea zice într-una ca vina este a mea și trebuie sa merg la psiholog. Eu nu cred asta, ma simt o persoana destul de cerebrala, dar certurile sunt foarte dese, iar ea repeta același lucru.Eu nu vreau de la ea decât puțin respect.
Ma gândesc ca am probleme de comunicare dacă m-a părăsit toată lumea.Daca îmi spun părerea lumea se supară și de aceea am hotărât sa nu mai vorbesc. Am sa-mi fac numai datoria, și acasă și la serviciu, nu-mi mai exprim părerea și opiniile mele și am sa vad dacă este mai bine asa.
Crede-ti ca este mai corect asa?
Mihaela Comisel 8:38am Oct 22
Este evident ca pe parcursul vietii dvs. s-au produs evenimente carora ati crezut ca le faceti fata, dar care au lasat urme pe care probabil nu le constientizati. Stiti, uneori este bine sa ascultam si de copiii, in fond ei ne doresc pentru ei si suntem cele mai importante persoane din viata lor, deci nu este nici o problema daca am asculta de ei, adica de a se inversa un pic rolurile! Luati deci in consideratie sfatul fiicei dvs. va fi in castigul propriu si al vostru ca familie singura care ati ramas. Alegerea va apartine!
Alex Glazy 8:59am Oct 22
Si oamenii "cerebrali" merg la psiholog,ba mai mult,acestia constituie majoritatea care apeleaza la terapie.Asta pt. ca persoanele cerebrale constientizeaza cand ceva nu e in regula si cauta un ajutor consistent,de regula specializat.
Pisiologul De Serviciu 9:05am Oct 22
Spuneti ca sunteti foarte "cerebrala". Inteleg ca defapt spuneti ca sunteti foarte logica, realista, si corecta. Corect? Ei bine, aveti nevoie sa fiti si "emotionala" iar emotionalul nu are legatura cu logica, de multe ori este opozabil logici. Daca sunteti si emotionala veti putea intelege realitatea celuilalt, care difera de realitatea dvs, la fel si "corectul"; ce e corect pentru mine, poate sa nu fie corect pentru dvs. Ati ales sa blocati accesul la relatii si probabil ca ati blocat si accesul la emotiile dvs si ale celorlalti. Aici aveti nevoie sa lucrati. Aici aveti nevoie de psihoterapie. Nu sunteti "dusa cu capul ". Probabil ca v-ati activat un mecanism de aparare(ma refer la blocarea emotiilor si la blocarea stimulilor emotionali exteriori)pentru a nu fi nevoita sa le faceti fata.
Gabriela Iftode 9:38am Oct 22
Eu cred ca aveti niste convingeri false despre ce inseamna a merge la psiholog (sau la terapie). Daca ati considera psihologul (terapeutul) ca pe cineva de incredere la care i-ati spune tot ce va nemultumeste in viata, iar el ar avea si solutii ca aceste nemultumiri sa se rezolve, ati avea aceleasi retineri in a merge la terapie? Eu cred ca terapia v-ar ajuta sa va castigati respectul de sine, iubirea de sine….fiica dumneavoastra si cei din jur va arata doar faptul ca nu va iubiti si respectati pe dvs.
Ivan Pavel 9:43am Oct 22
Cel mai corect, ar fi sa ascultati si sfatul fiicei dvstr pentru ca aveti o mare problema de comunicare si aceasta datorita unei tulburari de personalitate dar,psihoterapeutul va identifica mai precis starea si va actiona in consecinta.
Succes !
Georgiana Voinea 1:31pm Oct 22
Nu dramatizati ! Sunteti o femeie puternica care si-a crescut singura fiica. Daca ea nu va este recunascatoare acum, nu conteaza, intr-o zi isi va da seama de efortul si iubirea dvs. Pana una alta,daca nu-si cunoaste limitele,aratati-i-le fara ezitare ! Nu va pierdeti increderea in puterea ce o aveti, ganditi-va sa va refaceti viata, nu pierdeti timpul, nu va izolati, nu va limitati. Meritati sa fiti fericita ! Curaj !
Botezat-Antonescu Radu Andrei 2:27pm Oct 22
cum ar fi sa mergeti impreuna cu fiica la psihoterapeut si sa discutati acolo ce se intampla intre Dvs. si fiica, in Dvs., etc.?
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Diverse | Alte probleme, Relatia cu parintii / Familia, Sfatul terapeutului
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita