Mesaj:
Imi face placere ca exista un astfel de blog!!! Problema mea este urmatoare ,implinesc 26 de ani si chiar si la varsta aceasta imi este teama sa o informez pe mama cu deciziile mele,imi este teama de reactia ei,ea este extrem de protectoare,a avut o tinerete cu incercari,tatal meu a parasit-o cand a aflat ca este insarcinata,pe vremea aceea erai aratat cu degetul daca faceai un copil “din flori”,insa cand eu aveam doar 3 ani,mama a cunoscut un minunat barbat pe care eu il numesc TATA,mama mamei mele a fost foarte dura cu ea ,avanad si o mentalitate ancestrala,mama se ferea de ea ,ptr ca nu o intelegea deloc!!Acum mama cu mine din prea multa iubire si teama sa nu patesc ceva,sa nu se repede istoria ei ,este foarte rigida in gandire!Eu am un prieten de 10 ani,cu care parintii mei sunt deacord, insa ,de cate ori merg undeva ,sau fac ceva ,sau ies cu fetele etc mama intreaba da”Florin”??cum iesi fara el?sau pe el l-ai intrebat ,el ce spune….etc
Daca observa mama ca in anturaj sunt barbati care ma complimenteaza,incearca sa ma indeparteze de acel grup,iar acum prietena mea locuieste in Italia,este casatorita de putin timp si insarcinata,fiul nasilori ei,mi -a facut complimente,iar mama de atunci este foarte iritata daca stie ca sunt in preajma lui,problema este ca prietena mea mi-a oferit un cadou de Craciun “un bilet”in Italia ,ptr a petrece timp impreuna “ca fetele”pana naste,prietenul meu nu vine,dar a fost deacord sa merg in vacanta cateva zile ,mai ales ca si el merge cand are ocazia cu prietenii la ski in Austria,incercam sa ne oferim si spatiu de care aveam fiecare nevoie individual,insa mie acum imi este teama si nu stiu cum sa ii spun mamei ca am bilet ptr Italia de sarbatori|!!!va rog sa ma ajutati cu un sfat,cum sa procedez si cum sa scap si de teama de a lua decizii fara sa ma gandesc la parintii si la iubit ,pentru ca eu asta fac intotdeauna!!multumesc!!!de precizat ca de 1 an locuiesc impreuna cu pritenul meu la Bucuresti ,printii sunt la Brasov!

Esti majora. Veze-ti de viata ta si traieste-o cum iti place! Asa cum ai observat istoria se repeta. Mama ta are dreptul sa fie ingrijorata, dar nu te poate proteja la infinit. Si ea a facut propriile alegeri cu toate ca bunica a fost la randul ei “foarte dura”, deci, fa ce doresti si asuma-ti consecintele, rele sau bune.

un sfat ar fi sa incepi o psihoterapie in care sa explorezi toate aceste lucruri. Ceea ce simte mama ta, problemele ei de pe parcursul vietii, etc., sunt ale dansei… nu ale tale. In ceea ce priveste vacanta de sarbatori… ai putea incerca sa iei o alegere A TA si sa te tii tare; esti o persoana diferita de mama ta, nu uita asta . Succes!

Din ceea ce descrii tu, se vede ca deja istoria se repeta: mama ta se ferea de mama ei, iar tu te feresti de mama ta! Pentru a nu perpetua acest model, sa spargi cercul vicios, facand ceva diferit. De exemplu, sa fii sincera cu ea, sa-i spui calm, dar ferm ca intelegi ingrijorarea ei, dar ca esti suficient de matura incat sa-ti porti singura de grija. Ca ai dreptul sa traiesti viata ta, asa cum decizi tu, chiar daca asta inseamna sa gresesti. Ca ai decis sa petreci sarbatorile in Italia, ca ai cumparat biletul si asta vei face, indiferent de parerile celorlalti. Eventual.. ai putea sa-i aduci aminte cum se simtea ea atunci cand isi mintea mama, si sa-i spui ca ai fi foarte recunoscatoare daca ea nu s-ar comporta in asa fel incat sa te simti fortata sa minti la randul tau. Aaa… si nu uita sa-i spui ca o iubesti, chiar daca petreci sarbatorile in Italia. Succes!

la fel ca Oana am gandit si eu in timp ce citeam mesajul tau “istoria se repeta”. Cad ceva se repeta se creaza inconstient si premizele repetarii rezultatului. Gandesc ca poate mama ta fara sa vrea vede in complimentele ce ti se fac posibilitatea repetarea conditiilor ce au dus la destramaraea propriei casatorii. Este teama ce rezulta din propria ei experienta de viata si nu este constienta de asta. De fapt terapeutul nu se lupta doar cu problema celui ce vine in terapie ci si cu familia acestuia, care se opune inconstient schimbrailor . De ex. o mama closca, dupace a distrus independenta de a gandire, simtire si comportament al copilului, vine cu el la terapeut pt al face mai “barbat” caci acum este baiat mare. Il va retrage imediat, ce acesta nu va da ascultare sfaturilor ei incercand sa aiba gusturi, dorinte, experiente de viata proprii considerate neconforme cu principiile ei de viata. Va simti ca terapeutul incearaca sa-i ia sensul propriei existente. Sfatul Oanei mi se pare bun, alege insa momentul cand vezi ca are timp si doreste sa te asculte. Oricum problema ta nu este ca nu poti merge acum in italia ci nici mai tarziu daca nu vei castiga increderea mamei sau dansa nu-si va schimba modul de a vedea viata. Oricum nu vei putea pleca si nici nu te sfatuesc sa pleci fara sa stie unde esti si fara sa poti tine legatura cu ea. Apropos biletul este dus-intors ? Daca nu, ce ai gandi in locul mamei daca ai avea un copil ? .

Mar Dum de ce trebuie istoria sa se repete in cazul multora din comentariile tale ? (nu sunt de specialitate)

pe scurt lucrurile rezulta dn anamneza cazuistici intalnite de-a lungul a 100 si ceva de ani psihoterapie, incepad cu prima nascuta psihanaliza. Asa a aparut nou nascuta psihoterapie transgenerationala. Altfel spus inca dinainte ca un copil sa inceapa a vorbi copiaza inconstient modelul familial de interelationare in sopul rezolvarii diferitelor situatii de viat. Lucrurile sunt ceva mai complicate, rezultatele sunt statistice, adica nu se observa intotdeauna neaparat o copie identica, experientele de viata parcurse punadu-si ele amprenta asupra rezultatului final dar pot fi analizate si explicate cauzele ce au generat comportamente diferite ale membrilor aceleiaisi familii asa cum in cazul celor ce se prezinta la terapeut, se observa mai clar urma transgenerationala de comportament neadaptiv ce duce la disconfortul de a trai. Pe baza acestori modele disfunctionale de relationare copilul incepe sa-si construiasca ceeace in AT se numeste scenariul inconstient de viata. In familiile traumatice in genere acest scenariu se formeaza pana in varsta de 4 ani. adica chiar inainte ca copilul sa invete a vorbi. Intr-un tarziu adultul incepe sa se intrebe: de ce eu nu am incredere in mine, de ce mie nu-i reuseste nimic in viata, de ce aleg numai soti nepotriviti de care ma despart, etc. De exemplu daca nu te poti apropia prea mult de nimeni pentru ati intemeia o familie, s-ar putea ca acelasi scenariu de viata sa-l observi si la unul din parintii tai dar si la unul din bunicii din partea acestui parinte ce a tansmis problema transgenerational la urmasi. Petru informatii suplimentare vis a vis de importanta relatiei mama copil si evolutia sa ulterioara cauta in wilkipedia teoria atasamentului. Despre tipurile de relationale nesecurizante mama-copil si posibilele viitoare devieri clinice exista studii in cartile de psihoterapie inclusiv ca mod de comportament al acestui tip de client fata de terapeut. Este foarte posibil ca un copil nascut intr-o familie traumatica sa nu se lase infrant de violenta tatalui. In genere aici se gaseste o componenta genetica temperamentala de forta, adica nativ copilul are un sistem nervos puternic si foart probabil cand va creste va copia modelul tatalui, ba chiar ii va arata el lui cine este mai puternic la un momnet dat. Un alt exemplu ar fi al fetelor care, vor cauta un model de sot total opus tataului violent, alcoolic, etc. este mai bine evident sa ai un sot ascultator, supus insa si aceasta alegere este o decizie de viata, influentata de modelului comportmental avut in familie. Asadar lucrurile trebuiesc privite prin prisma lor didactica pentru usurinta intelegeri, ralitatea fiind o interelationare dinamica de factori din a caror compunere rezulta o situatie specifica fiecarei fiinte in parte. Atunci cand lucrurile decurg dupa un modelul didactic invatat, iar transferurile si influentele pot fi usor decelate poti spune ca lucrurile se pterec “ca la carte” http://www.therapsi.ro/terapie_transgenerationala.html