Mesaj:
Buna ziua! Am 26 de ani si am zilnic stari de anxietate, atacuri de panica, ma sperii foarte usor, mi-e frica ca celor dragi sa nu li se intample ceva rau, am palpitatii, stari de sufocare cu gol in stomac, ma simt mereu obosita, trista iar datorita palpitatiilor am mereu senzatia ca o sa-mi cedeze inima si am sa mor. In urma cu 2 ani mi-am pierdut tatal persoana cea mai importanta din viata mea. Parintii mei erau despartiti de 10 ani, eu locuiam cu mama, iar tatal meu locuia la tara. In tot acest timp eu i-am ramas alaturi si am incercat sa-l ajut in problema pe care o avea cu bautura, era alcoolic si avea perioade in care bea foarte mult insa de fiecare data eu am mers la el pentru al scoate din starea aceea si pentru al ajuta sa isi revina. Acesta este si motivul pt care acesta a murit: avea o luna de cand bea iar eu nu puteam pleca de la servici, pt ca munceam in acea perioada si pe lanaga asta aveam si examenele de finalizare a unei scoli postliceale pe care o urmam. L-am gasit dupa 3 zile de cand decedase intr-o stare pe care n-am sa o uit niciodata. Pe tot parcursul acestor 10 ani de cand el a plecat de acasa mi-a fost alaturi doar sora lui care ma ajuta sa-l punem pe picioare, mama nevrand sa mai auda de el. Dupa moartea lui au urmat foarte multe discutii atat cu matusa mea care nu mai era langa mine si intr-un fel tacit m-a acuzat pe mine pt moartea lui,ca l-am abandonat pentru ca nu reusisem sa ajung la el, comportament care m-a marcat foarte tare pt ca eu o consideram pe aceasta ca pe o mama, iar pe lanaga aceste discutii au urmat altele acasa cu sora mea care doarea mostenire si avere iar mama intr-un fel ii tinea partea. Astfel tot fundamentul meu legat de familie s-a zguduit. Dupa un an de la moartea tatalui m-am mutat in alt oras acasa la prietenul meu incercad sa nu ma mai las afectata de situatia de acasa si sa ma desprind de tot. Insa si aici situatia este dificila deoarece stam cu parintii lui care sunt mai in varsta si mereu exista probleme de convietuire. O alta problema este ca nu-mi gasesc de munca de 1 an si acest lucru ma afecteaza si mai mult. Sunt foarte multe lucruri de spus, am incercat sa povestesc cat mai pe scurt incat sa se inteleaga situatia mea. Cred ca in urma acestor lucruri au izbucnit aceste stari cu palpitatie si teama sa nu mor, depresie, m-am inchis in mine foarte mult si nu mai am incredere in oricine pentru ca am suferit si inca sufar. Eu incerc sa fiu cat mai rationala, sa gandesc logic si sa ma calmez pentru a nu-mi mai bate inima atat de repede sau de incet si pentru a ma linisti pentru ca stiu ca sunt cauzate de stress si suparare insa nu intotdeauna reusesc. Va rog daca ma puteti ajuta cu un sfat pentru a diminua aceste stari pe care le am. Daca exista metode prin care sa reusesc sa ma relaxez si sa nu ma mai gandesc mereu la tot ce s-a intamplat sau un tratament naturist. Va rog sa-mi spuneti ce as putea sa fac.

Buna! Daca esti in Bucuresti imi poti telefona la 0723.293.773 pentru a stabili o programare. Cu atacurile de panica problema se poate rezolva destul de repede.

Recomandarea mea ar fi sa luati legatura cu un psihoterapeut. Ati trecut printr-o serie de evenimente care v-au marcat si care genereaza starile de care povestiti.

mergeti la medicul de familie care sa va indrume catre un psihiatru (daca nu sunteti asigurata merge si coasigurare) care sa va dea un tratament adecvat. NU se poate rezolva pe cale natursita nivelul asta de anxietate! Mergeti cu incredere. Ideal ar fi sa puteti merge si la psihoterapeut pt a discuta trauma prin care ati trecut, si altele. Se poate! Succes!

Unde locuiti ?

Draga mea, tu fie esti salvator, fie de vina. Daca nu iesi din tiparul asta mental pe care ti l-ai creat, punandu-ti pe umeri poveri prea mari, nu vei scapa de aceste stari. Tehnicile EFT sunt cele care te pot scapa de stresul amintirilor ce te coplesesc. In acelasi timp, te ajuta sa te echilibrezi emotional si cu privire la problemele actuale, iar o discutie cu terapeutul te va ajuta sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Fa primul pas si pune-ti viata in ordine. Meriti! Numai bine!

Draga mea, ai fugit de niste lucruri, lasandu-le in urma, in speranta ca vor dispare si vei scapa de ele. Ai schimbat locul… dar problemele au ramas si s-au si inmultit parca. E firesc, in general oamenii oamenii au tendinta sa fuga, crezand ca schimband locul, schima si norocul. Te sfatuiesc sa mergi la terapeut si la medic pt o medicatie adecvata, ai nevoie sa rezolvi traumele si sa te vindeci, nu vei putea altfel sa-ti gasesti echilibrul si sa scapi de aceasta anxietate de care vorbesti. Cat despre vina pe care o resimti… nu vad care ar fi vina ta, unde este vina ta? In viata, fiecare din noi face niste alegeri si in functie de asta isi traieste viata asa cum considera, nimeni in lumea asta nu este raspunzator pt altul, pt viata altuia. Din cate spui, tu chiar ai facut mult mai mult decat altii si decat ar fi fost firesc pt varsta ta si pt forta ta, faptul ca asa s-a intamplat cu tatal tau nu este vina nimanui, asa a fost sa fie. Asa a ales el sa-si traiasca viata, n-a dorit sa faca ceva in sensul in care sa scape de aceasta boala si sa se redreseze, nu putea avea alt sfarsit… din pacate. Cei mai multi care sufera de alcoolism isi sfarsesc zilele in acest fel, din pacate. Crezi cumva, ca daca i-ai fi fost alaturi zi de zi situatia ar fi fost alta? Ai viata ta, ai un serviciu, ai scoala, esti mereu pe drumuri si ocupata cu viata ta, se putea intampla chiar si asa, daca ai fi trait cu el intr-o casa. Fiecare are viata si destinul lui si pe langa asta, repet, face niste alegeri de care este strict raspunzator! Tu fa tot ce poti pt tine si pt viata ta, pt sanatatea ta si pt evolutia ta! Asta este singura ta responsabilitate reala, de care trebuie sa tii cont. Mergi la psihoterapeut cumva, si la medic, asa cum am spus, pt un tratament care sa te ajute sa iti revii. Esti tanara, ai toata viata inainte, ai dreptul la fericire! Nu mai lasa pe nimeni sa te faca sa crezi lucruri care nu au nici o legatura cu tine, sa te traga inapoi si sa te ingroape cu reprosuri, umilinte, vina.