Mesaj:
ma atasez foarte repede de persoane pe care le intalnesc pe internet (desi am un servici si urmez niste cursuri el ocupa tot timpul meu.), devin vulnerabila, si uneori dependenta in a comunica cu cel care imi da atentie, cred de multe ori vorbele acestor persoane, dar imi dau seama ca de fapt eu ma ranesc foarte mult, ma intreb deseori de ce acest tipar al personalitatii mele se repeta? de ce mereu devin disperata agatandu-ma de iluzii? unde gresesc? Persoanele de pe net sunt barbati, totul este la nivel virtual, in scopul de a ne creea un viitor impreuna,ma atrage tipologia barbatilor care de cele mai multe ori ma ignora,imi creez iluzii si ma las purtata de vorbe miribolante, iar apoi devin foarte insistenta cand nu primesc suficienta atentie, telefonez des, trimit mesaje multe, si simt o durere sufleteasca, accept minciuni, si ma supun unor reguli de acesta(web cam, si alte lucruri posibile virtual) consider ca imi calc stima de sine, dar ca sa nu simt aceea durere ma complac in aceasta situatie.
ma numesc Elena si am 28 de ani. sunt casatorita de 8 ani, nu am copii, dar in subconstientul meu niciodata nu am acceptat aceasta casatorie, uneori consider ca este bine sa raman asa datorita religiei. nu l-am iubit suficient pe sotul meu, mereu am sperat la altceva dar,am zis ca lucrurile se vor aseza,inca de la inceput am ascuns vergheta de pe deget, in timp mi-am dat seama ca am un sot bun, dar eu nu imi gasesc locul langa el,este prea rece , poate si departarea ne-a distantat, el fiind mereu plecat cate 5 luni pe an, si vb foarte putin,el fiind mai retras iar eu foarte comunicativa.
ma-m casatorit in ideea ca asa trebuie, sa fiu si eu in rand cu lumea,(ma-m nascut cu un defect fizic, torticolis congenital,parintii, nu au facut nici o interventie in acest sens iar in copilarie aveam o pozitie vicioasa,ca mai apoi in adolescenta sa ma urmareasca tot timpul defectul acesta, toti baietii cu care voiam sa vb ma ignorau).
Copilaria mea as putea sa o caracterizez ca fiind o perioada trista a vietii mele,tatal meu a decedat cand eu aveam 7 ani si mama desi a ramas vaduva la 29 de ani nu s-a recasatorit, a inceput o casa si am luat-o “de jos” fara sprijinul nimanui. bunicul de pe mama alcoolic fiind de multe ori ne insulta, de multe ori eu si sora mea il aduceam de prin bar,devenind mai apoi un instinct de a merge dupa el, chiar daca nu primeam directive de la mama.
Cand am inceput sa intru pe internet eram atrasa de persoanele din strainatata India,Egypt,(barbati) conversam foarte mult si ma indragosteam in mintea mea dorind sa dezvolt o relatie de durata si sa plec acolo,de multe ori eram atrasa de ce-i care ma ignorau, ajungand sa fac orice imi spune-au aceste persoane,(in special unul din Egypt),sufeream si ma simteam murdara, deveneam insistenta,disperata si posedata. Astazi la fel sunt atrasa de cineva din Romania-Bucuresti, ajungand de astfel in acest stadiu de disperata, suferind continu,si facand ceea ce imi spune persoana aceasta fiindu-mi frica sa nu il pierd (mentionez toate lucrurile sunt virtuale,nu ma-m intalnit cu nimeni pana acum) , dar foarte mult cu pers.,aceasta din Bucuresti (desi nu am vazut-o niciodata, in ideea unui viitor impreuna),mi-e frica sa ii spun sotului meu ce simt, (mi-e frica de ce vor zice ce-i din jur, ca e pacat) nu sunt sigura deloc pe mine si uneori nu stiu ce vreau, ma las manipulata de acest om, nu ma inteleg.(in 2009 de asemeni au inceput atacurile de panica,fiind sub tratament, dar in momentul in care vb si simt atentie din partea celuilalt sunt bine. ma intreb deseori de ce imi este frica sa raman singura? dar imi raspund ca nu as putea sa supravetuiesc fara ajutorul financiar al sotului meu,stiu ca sunt egoista dar e atat de dificil,mai adaug ca in 2009 am avut atacuri de panica,si am urmat tratament,dar ele tot se mai repeta si acum.va multumesc mult. Ce atitudine ar trebui sa ia-u? Barbatul acesta de pe internet spune sa renunt la tot si sa merg la el, nu stiu ce sa fac. Va multumesc foarte mult.

daca spuneti ca aveti sustinere financiara… gasiti un psihoterapeut si incepeti o analiza personala. V-as recomanda pe cineva specializat in psihoterapie psihanalitica… merita. Succes!

Aveti un mare avantaj:Deja cam stiti de unde vine aceasta nevoie de atentie. Nu este in neregula sa cautati atentie, este, din pacate, dezamagitor pentru dvs. finalul.
Pe langa psihanaliza recomandata de Radu, eu v-as recomanda analiza tranzactionala care are fundament psihanalitic si da rezultate mai repede decat psihanaliza. Mai adaug si ideea ca, daca va doriti un viitor langa sotul dvs., sa mergeti impreuna in terapie.Trebuie insa sa stiti ca orice interventie psihoterapeutica cu rezultate pe termen lung, dureaza ani de zile. Asa ca, incepeti cat mai curand. Cat despre relatiile online…sunt doar un mijloc al dumneavoastra de a primi atentia de care nu ati avut parte.. Atat, nimic real.

Ca sa va raspundeti tuturor intrebarilor, pe care se pare ca vi le-ati pus deja, pt a face schimbarile dorite, e nevoie sa apelati la un consilier psihologic/psihoterapeut. Tiparele acestea de care vorbiti au la baza niste nevoi legitime, nesatisfacute in cazul d-voastra. Acordati-va sansa la o viata reala, la o iubire reala (nu virtuala). Numai bine va doresc!

Cineva ne-a aruncat obligatia ca o saptamana sa nu ne uitam la antene. Eu va sugerez si va las libertatea de a decide sa nu mai deschideti calculatorul si accesa internetul tot o saptamana, inclusiv de pe telefon. Ofera-ti curiozitatea sa vezi ce se intampla, la cum te simti si ce anume simti. Fa doar notite cu toate astea si astept surpriza concluziilor.

Suflet de copil in trup de adult ! Copilarie amputata, netraita pana la capat !
Acorda-ti timp, totul va trece, varsta nu iarta pe nimeni.
Gaseste un terapeut care sa poata sustine nevoia ta imensa de tandrete, cu siguranta nu va fi usor nici pentru tine nici pentru acela !…:-)

RASPUNS: Consider de asemeni ca deseori viata trebuie traita si dupa instincte interioare, de cele mai multe ori stiu ca trebuie sa fac o schimbare, dar in fata dorintei mele sta mereu o putere negativa,
un mare: “daca “-ex. (pierzi si regreti,daca nu e bine,daca o sa pierzi tot, mai bine nu risti, mai bine te complaci asa) valorile mele si bagajul meu de cunostinte de-a lungul timpului m-a facut asa, va multumesc din suflet pt ajutor, de asemeni vreau sa spun ca am facut cateva sedinte de psihoterapie, desi imi inteleg ambivalenta consider ca e foarte greu sa ma vindec, de unde as putea sa incep? Va multumesc inca odata si va doresc toate cele bune.