Lucrez in asistenta medicala in strainatate. Am vazut o pacienta care murea, am incercat tot ce se putea. Nu pot sterge momentul cand murea si ma privea in ochi…

Lucrez in asistenta medicala in strainatate. Am vazut o pacienta care murea, am incercat tot ce se putea. Nu pot sterge momentul cand murea si ma privea in ochi…

70 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Bună ziua, va scriu în legătură cu o problema care o am deși e a 3 zi de cât sa întâmplat cele ce voi va spune…… Lucrez în asistenta medicala de mai bine de 1 an nu sunt în România ci în alt stat european….. Sa întâmplat ca în data de 11 mai să fiu de dimineața pe secție singura asa deci am plecat sa dau medicamentele de ora 6 dimineața în momentul în care am auzit pe cineva zbierand foarte tare nu îmi dădeam seama de unde se aude zgomotul atunci am hotărât sa ma duc către toate camerele sa vad dacă sa întâmplat ceva deci am întrat în 3 camere unde era totul în ordine…. În a 4 camera am văzut ca pacienta deceda fix în acel moment fiind foarte tânăr am încercat sa o resuscitez timp de jumate de ora ( este un azil de bătrâni iar eu fac școală de asistenta de doar 5 luni) am sunat la șefa de pe secție am încercat tot ce see putea și am reușit însă din păcate a decedat la spital….. Problema este ca mia rămas în gând momentul acela și nu îl pot șterge momentul când deceda în care eu priveam în ochi și ei nu știu ce se întâmplă dar de atunci nu mi sunt eu am accea imagine în gând și când fac dragoste cu soțul meu și când mănânc și când dorm. NU AM PLÂNS DELOC însă la locul de munca a trebuit sa fiu tare imediat după ma luat aceasta ” imagine” bună în același timp momentul când a venit salvarea și au continuat ei sa o resusciteze iar eu priveam prin ușa….. Etc NU LE POT SCOOATE DIN CAP. AM SPUS LA ÎNCEPUT CĂ ERA TANARA DAR AVEA PROBLEME DE SAANATATE MARI….. ÎNSĂ NU MA AȘTEPTĂM SĂ SE ÎNTÂMPLE ASA CEVA CHEAR EA SA MOARA….! NU MA INTELLEGEAM FF BINE CU EA….. și de 3 zile acele imagini sunt în capul meu ori ce as face din păcate ce ma dururt cel maai mult a fost ochi ei……. Aia nu îmi iese din cap spunețimi ce saa fac va rog, ma rog la Dumnezeu și sa uit tot și din păcate nu pot…. Va
mulțumesc și va doresc numai bine

Botezat-Antonescu Radu contactul cu moartea sub orice forma ne poate traumatiza sau soca foarte puternic si nu toata lumea se impaca devreme in viata cu ideea ca moartea exista, la fel ca viata. Sunteti inca la inceput de cariera, lucrati intr-un loc in care asemenea lucruri se poate intampla oricand – este o meserie grea! Incercati sa discutati cu alte colege/colegi, poate chiar si medici; trebuie ca si altcineva sa fi trecut printr-o experienta similara… ei cum au trecut peste. Curaj!
Psihoterapeut Diana Amza Buna ziua! Dumneavoastră ati facut tot ceea ce ati putut pentru a-i acorda ajutorul, ati reacționat responsabil! Este posibil sa va simțiți vinovata si pentru faptul ca, asa cum scrieti, nu va intelegeati ff bine cu ea. Insa acesta nu a fost un criteriu pentru acordarea ajutorului, ati acționat uman si profesionist. In general, pe fondul experientelor cu impact emotional, oamenii prezintă simptome firesti chiar daca deranjante, simptome care scad ca intensitate in timp (imagini intruzive, reamintiri, tresariri, incordare). In plus, se mai poate întâmpla sa existe factori declanșatori ai acestor reactii – mici lucruri pe care le conectam la evenimentul initial (un anumit tip de miscare poate reaminti de miscarile resuscitarii, un tip de zgomot de acasa poate reaminti de zgomotele din timpul evenimentului, samd, aceste asocieri sunt variate de la persoana la persoana). Exista anumite tehnici de a face față punctual acestor momente – de ex tehnici de ancorare in prezent, discutii cu prietenii, angrenarea in activitatile care iti fac placere, sau in activități meditative de relaxare. Dincolo de aceste lucruri , ati ales un domeniu in care contactul cu moartea este inevitabil, si este nevoie sa dezvoltați niste moduri de a va proteja psihic – poate fi vorba de o schimbare a perspectivei asupra modului in care va percepeți rolul profesional. Ma puteti contacta daca doriti. Aveti tot respectul meu pentru ceea ce faceti!
Raluca Neagu Bună ziua! Înțeleg că acesta este primul pacient pe care îl pierdeți, iar acest lucru v-a impactat puternic. Este firească, umană această reacție și aveți nevoie de ajutor. Fie să discutați cu un mentor, coleg pe secție, să vă povestească din experiențele acestora și să vă îmbărbăteze, fie chiar cu un psiholog, dacă aveți la locul de muncă, pentru că pe moment ați acționat profesional, concentrându-vă pe menținerea funcțiilor vitale ale persoanei și emoțiile din acele momente nu au putut fi trăite în intensitatea lor.
Terapeuti.ro RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: “Bună ziua din păcate am greșit sa scriu fiind seara târziu și parca aveam acele imagini în cap….. Eu cu ea ma înțelegeam bine chear o duceam mâncare ( deoarece ei nu i plăcea cea ce se dădea de spital) i duceam plicurile la posta și am fost unica care a mai vorbit cu ea și care a văzuto ultima oara în viata….. Știu ca meseria asta este foarte grea și îmi asum cea ce fac am mai văzut persoane care au decedat însă cea ce ma marcase a fost chinurile și chear momentul când sa stins din viata……… Mi se pare un film Horror….. Eu pana atunci nu aveam contract fix însă în acea zi ma chemat directorul pentru a îmi face contract nedeterminat deoarece au fost mulțumit de cum am reacționat……… Dar nu ma pot bucura și știu ca ca voi mai vedea asa ceva însă sper sa nu rămân la fel de marcata….. După ce am scris a fost pentru prima oara în care am plâns”