Tatal meu s-a stins de un an, iar rutina mamei mele consta in serviciu, acasa si atat. Nimic nu cred ca ii mai aduce fericire. Nu vreau sa intre in depresie sau sa o pierd, e singura care mi-a mai ramas… In afara de tata, in decursul a 3 ani, am mai pierdut alte 3 persoane, printre care si mama ei.

Tatal meu s-a stins de un an, iar rutina mamei mele consta in serviciu, acasa si atat. Nimic nu cred ca ii mai aduce fericire. Nu vreau sa intre in depresie sau sa o pierd, e singura care mi-a mai ramas… In afara de tata, in decursul a 3 ani, am mai pierdut alte 3 persoane, printre care si mama ei.

44 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online:

Buna ziua. Sunt putin îngrijorată pentru mama mea. Recent, (1 an) tatal meu s a stins. Treaba sta in felul urmator: rutina ei este serviciu, acasa si atat. Adica nimic interesant. Daca mie una mi se pare destul de groaznica rutina ei, chiar nu stiu ce e in sufletul ei… Desi nu arata… In mini vacante nu vrea sa meargă… Adica nimic nu cred ca ii mai aduce fericire, pentru ca si noi, copiii, mai facem prostii si o supărăm…. Ajutati ma… Nu vreau sa intre in depresie sau sa o pierd, e singura care mi a mai ramas… In afara de tata, in decursul a 3 ani, am mai pierdut alte 3 persoane printre care si mama ei… Tatal sau si fratii sai au probleme materiale… Unul dintre fratii sai nu are serviciu si nu a avut niciodată si nu știu ce o sa se întâmple… Tatal ei este bratran…. Chiar nu știu… Eu una sunt cu moralul la pământ, dar eu vad ce fac, mai rau imi e de ea… Cum pot sa o scot din starea asta? Va mulțumesc

Botezat-Antonescu Radu in primul rand condoleante! Sunt sigur ca toata familia trece printr-o perioada de doliu care se pare ca apasa mult mai puternic asupra mamei. Aceasta perioada este din pacate foarte propice instalarii dipresiei si ar fi bine sa o vada un medic psihiatru pt a confirma sau infirma un diagnostic de acest gen. De aici se poate face un plan terapeutic in contininuare in functie de nevoile ei. Succes!
Bety Anghel Da, o evaluare minimală la psiholog .Acesta va intocmi un raport de evaluare psihologica si cu acesta va merge la un psihiatru ptr. medicatie, daca este cazul( depresie severa, anxietate ridicata etc.), urmata de psihoterapie. Preventiv, nu ar fi rau daca ati face si dv. o evaluare. Numai bine va doresc !
Psih.clinician Betty Anghel
Olimpia Ciocea Bună. Vorbește cu mama ta despre aceasta îngrijorare și poate reușești sa o convingi sa meargă la un psiholog
Maria Pleșca Bună. Ti-ai expus aici pe larg temerile tale. Înțeleg că nu ști ce este în sufletul mamei tale. Vorbește deschis cu mama ta despre spaimele tale. Spune-i de ce îți este teamă. S-ar putea să ai surpriza să afli că mama ta isi dorește puțină liniște și se simte foarte bine așa. Este nevoia ta să meargă în minivacanțe, nu a ei. Încearcă să despărți nevoile tale de nevoile ei și încearcă să nu presupui cum se simte și de ce ar avea nevoie. În loc de supoziții ar fi extrem de util să o întrebi pe mama ta ce simte și ce vrea. Succes
Monica Enescu Imi pare rau pentru pierderea suferita, inteleg ca acest lucru a afectat intreaga familie si pe mama ta in special. Nu ne-ai spus ce varsta ai si eventual ce varsta are mama ta, daca locuiti impreuna sau nu, daca ea a ramas singura. Ar fi benefic ca easa discute cu un psiholog, sa isi poata exterioriza durerea, ceea ce inteleg ca acum nu face, concentrandu-se mai mult pe activitatile de zi cu zi, pe ce are de facut. Nu este nefireasca starea ei dupa pierderea cuiva apropiat, si inteleg ca au existat mai multe pierderi semnificative intr-un timp destul de scurt. Doliu, durerea resimtita, trebuie sa fie procesata mai intai pentru a fi depasita si chiar daca vacantele sunt un semn de sanatate emotionala, de interes, de placere si motivatie, o persoana care sufera, cu siguranta ca nu poate resimti placerea pe care o simte o persoana care nu sufera. A vorbi despre ce simti, a-i arata mamei tale ca esti alaturi de ea si ca poate si tu esti indurerata, ma gandesc ca ar diminua din zidurile ridicate pentru a nu arata nimic in afara. Si poate ca asa cum mama ta are nevoie de sustinere pentru a procesa aceasta durere, poate ca si tu ai avea nevoie sa discuti despre asta si sa procesezi ceea ce simti si ai in suflet, “desi nu arati”, asa cum nici mama ta “nu arata”…