Mesaj:
Buna ziua! Ma aflu intr-o situatie de cumpana. Am 33 de ani, sunt casatorita de 7 ani dar in relatie de 15 ani, practic din perioada liceului. Avem 2 copii mici, din care unul de doar cateva luni. Recent am descoperit un adevar crud: de cel putin 2 ani (atat am putut verifica) sotul meu suna la servicii de "escorte". La inceput a negat ca ar fi sunat dar ulterior, pus in fata dovezilor, a recunoscut dar a spus ca doar a sunat si nu s-a intalnit cu nici una dintre fetele respective. S-a jurat pe tot ce are mai sfant ca e asa. Are un stil extrem de convingator (cred ca aproape crede si el ce spune) incat aproape ma face pe mine sa ma simt vinovata ca il banuiesc. De-a lungul anilor am mai avut banuieli de infidelitate dar mereu am ales sa il cred pe el care spunea ca eu sunt "nebuna daca pot crede asa ceva". Nu am avut niciodata timp sa cercetez in amanunt si cred ca am considerat ca e si el ca mine si isi respecta pactul de sinceritate pe care l-am facut la inceputul relatiei noastre: "orice ar fi ne spunem spunem si vedem de acolo ce facem". Acum simt ca viata mea se prabuseste ca un castel din carti de joc. Nimic din ce am crezut nu mai pare real. Am incercat sa il cred si de data asta, insa imi este extrem de greu cand toti mei neuronii striga sa nu il cred. In plus, in ultima vreme, are si un comportament extrem de agresiv – verbal. Este foarte nervos si intotdeauna cand ceva nu merge bine da vina pe mine (sau pe copii, dar mai rar) – desi de cele mai multe ori nu am nici o vina pt situatiile respective (daca ii dovedesc asta cu argumente spune ca sunt "piaza rea"). De-a lungul relatiei noastre am avut suisuri si coborasuri dar relatia a fost in general buna (privita din perspectiva mea). Inca un aspect: sotul meu are ceva probleme cu adictiile (nu e nimic diagnosticat, asa cred eu) si anume: a fost mare dependent de nicotina – s-a lasat acum cateva luni dupa un program inspre care l-am indrumat eu; atunci cand bea alcool (destul de rar in ultimii ani) nu se poate stapani si bea pana nu mai poate – nu se poate opri niciodata la un pahar; cafea daca bea, nu se multumeste cu una pe zi, trebuie sa bea minim 3-4; in general, orice ii place sa faca, face in exces o perioada buna; ma gandesc poate si la o dependenta de sex, sau cel putin de pornografie. Tatal lui a fost alcoolic. Pe langa toate astea, cred ca eu sufar de un pic de depresie postpartum, accentuata de comportamentul lui. Stiu ca am o problema extrem de complexa si poate sunt naiva daca imi inchipui ca o pot rezolva si merge mai departe impreuna cu acest om. Singurul motiv pentru care sunt dispusa sa incerc sunt cei doi copii minunati pe care ii avem impreuna. Intrebarea mea este: exista sanse de vindecare prin terapie?? Cunoaste cineva vre-un caz de acest in care s-a mers mai departe (cu succes) ca o o familie. Ma refer la vindecare pentru el si pentru noi, ca si cuplu. Multumesc!