Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna! Am o mica-mare problema care de fapt e a mamei mele dar cum impartim totul de cand ma stiu, ma vad in situatia de a asista la suferinta ei si de a nu sti cum sa o ajut. Poate cineva ma face sa privesc problema dintr-un unghi nou. Locuiesc in Spania impreuna cu mama mea. Am venit din tara dintr-o saracie lucie, iar aici pot spune ca… luptam pentru supravietuire de aproape 8 ani.
Problema mea este urmatoarea: mama mea nu reuseste sa gaseasca servici, de cateva ori a gasit dar in conditii inumane unde a rezistat cat a putut .. nu avem contact cu familia ( noi am incercat mereu dar ei nu ne vor pentru ca sintem mai sarace decat ei) .. Are 50 de ani si e o persoana.. minunata dar trece printr-o singuratate oribila care ar parea ca nu se mai termina. Daca a avut curaj sa incerce sa cunoasca pe cineva pentru prietenie, ne-am luat surpriza sa vedem cum e intrebata direct ce averi are prin tara etc si cum nu avem nimic pe nicaieri- sa fie abandonada- desi ea tot ce pretinde e sa aiba cu cine sta de vorba, ma intelegeti – ea cauta prietenii simple dar autentice care in ziua de azi nu prea se mai vad..
Eu momentán muncesc si ma distrag de la problemele prin care trecem dar cateodata raman fara puteri si nu mai stiu ce sa fac pentru a o ajuta.
Credeti-ma ca e o persoana cu multe calitati, e speciala si mi-e mila cand vad toate eforturile pe care le face pentru a-si depasi situatia si trec anii si mereu ajunge la acelasi punct. E oribil sa vrei sa mentii legatura cu familia ta si ei sa te respinga pe motiv ca daca esti sarac nu valorezi nimic desi tu ceri doar o imbratisare sau un dialog. Sau barbati care se tin dupa tine pentru ca esti o femeie ingrijita, frumoasa iar cand decizi sa le dai o sansa , primele lucruri care te intreaba sínt despre veniturile tale economice. Ca sa nu vorbim despre abuzuri phohologice la locul de munca pe motiv ca esti romanca…
Pe scurt, eu o ajut doar prin faptul ca am de munca si pot plati un "acoperis " pe care il impartim , dar nu e un catel-e o persoana. As vrea sa fac mai mult pentru ea si nu stiu cum. Cum pot ajuta o femeie care a ajuns sa la o forma de viata sedentara pentru ca umanitatea din jurul ei o obliga?
Daca cineva are vreo idee despre orice tip de strategie sau activitate sau…orice.. accept sugestii.

Mama ta stie/poate sa croseteze/tricoteze? Sau sa coasa ii?

Soluții există, chiar dacă ele sunt mai greu de găsit. Încercați împreună sa vedeți care sunt acele lucruri pe care le poate face și ulterior orientati-va. Incercati sa mergeti la intalniri cu persoane care se confrunta cu probleme similare, eventual un grup de suport. Îmi imaginez ca Îți este greu sa o vezi așa, mai ales când ești legata de mâini și de picioare și nu îi poți oferi mai mult decât o faci deja..

ma gandesc ca poate gasesti tu o comunitate de romani in mediul online, care eventual se intalneste si in diversele zone in care locuiesc. Mai mai gandesc ca poate Spania nu este tocmai locul potrivit pt voi? Imi trec mult prin cap si imi pare sincer rau ca va aflati de atata timp in suferinta; imi vine foarte greu sa va sugerez ceva fara sa va cunosc mai bine. Curaj si succes!

incearca sa ii oferi mai mult timp, sa o distragi de la viata ei sedentara . incearca sa o faci sa privesca altfel lucrurile . pana la urma daca familia nu va vrea e problema lor . poti incerca cu munca la domiciliu daca ea nu vrea sa iasa din casa .fa in asa fel si dai o ocupatie zilnica. iesiti la plimbare impreuna in limita timpului disponibil, distragio dela lucrurile zilnice si cum cineva mai sus intreba , daca stie sa corseteze sa coasa e un bun punct de inceput … trec printro rel similara cu mama mea si stiu cum te simti , doar ca ca la mine prob e din cauza unui individ care profita de bunatatea ei… mult succes…

Cateodata, noi oamenii uitam sa multumim pentru ce avem. Si pentru ca esti cunoscatoare de limba spaniola iti trimit un cantec care o poate reanima pe mama ta si a intelege ca viata poate fi privita si din un alt unghi de vedere. Viata in Spania este frumoasa , daca sti sa o traiesti . https://www.youtube.com/watch?v=VF-qH0aTTFc

probabil ca va putea sa aiba grija de niste batrani cu succes, poate romani aclimatizati pe acolo. Atentie insa nu acceptati orice fel ce contract doar pentru a avea o ocupatie. Munca multa pe bani putini nu aduce satisfactie. In ce priveste relatia cu mama tot ce trebuie sa faci este doar sa o asculti si sa o intelegi, adica sa-i oferi exact ceeace cauta, nu trebuie sa te inhami la a cauta solutii la problemele ei decat tangential, altfel tinzi sa devii codependenta de problemele ei si ai sansa de a-ti rata propria viata prin mecanisme psihologice cunoscute de cei ce lucreaza in terapie.

In primul rand poti sa o incurajezi pe mama ta sa-si foloseasca calitatile ( de care spuneai), sa faca ceea ce stie si ii place , dar nu poti sa-i rezolvi problemele, poti sa o sustii sa-si asume rezolvarea lor! Cu cat vei face ceva in locul ei( ce ar putea si ea sa faca) o vei descuraja si nu va evolua.Cu cat vei incerca sa faci ,, mai mult pt ea ", o vei ,, tine pe loc".Gaseste modalitati de a o mobiliza fara sa o faci dependenta de tine.Tu o cunosti cel mai bine , discuta si cu ea sa vezi ce i-ar place sa faca! Succes!

Interesanta prezentarea mamei.Eu cred ca ai putea sa o intrebi, si sa ne spui, ce schimbari isi doreste sa faca in relatia cu profesia, prietenii, viata personala, activitati ce ii plac. Poate descoperiti impreuna, prin dialog, scopul util mamei pentru avea placerea de a face. Succes!

Nu stiu ce gandeste mama ta, dar crezi ca atitudinea asta a ta ”nu valoram nimic pentru ca suntem saraci” o ajuta? Eu cred ca tu ai renuntat la ideea ca mamei tale ii va fi ”bine” si ai venit aici sa intrebi care e alternativa la ”bine”. Or alternativa la bine stii care este; este cam ce i se intampla acum.

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Buna din nou!Multumesc pentru recomandarile primite, adevarul e ca ma ajuta sa-mi dau seama ca nu am pierdut simtul realitatii. Nu stiu daca e necesar sa raspund, dar pana ma lamuresc, vreau sa mai adaug unele lucruri:In mesajul anterior am specificat ca familia nu ne baga in seama pentru ca sintem sarace- era doar o forma directa de a ilustra cum sta treaba la noi in familie (ar fi o istorie lunga sa descriu ambientul familiei noastre cu tot ce imi amintesc cam de cand eram mica..ca sa scoateti dvs.concluziile; asa ca am definit totul intr-o fraza pe intelesul tuturor).
Da, mama are tot tipul de indeletniciri sanatoase si isi ocupa timpul cu ele, dar a inceput sa ii slabeasca vederea de la atata lucru manual; iar cu nervii inca sta bine.
Sa stiti ca viata sedentara o duce pentru ca nu are cu cine se relationa,de altfel,caracterul ei e .. sociabil. Admir la ea ca nu a " cazut " in vicii, e amabila, nu poarta ura.. E adevarat ca poarta o suferinta in suflet si e trista ,dar niciodata nu se vaicareste. E o femeie cu mult bun-simt , sincer, ar fi mai fericita de n-ar fi asa sensibila.
Romanii aici nu sint prea prietenosi- intr-un raspuns mi se sugera sa gasesc poate o comunitate de romani-am sa..continui sa investighez, sigur exista si oameni mai speciali.
In alt raspuns mi se sugera sa aflu scopul útil al mamei mele etc. – eu il stiu-adica, noi comunicam foarte bine. Ea,aparte ca are o deficienta afectiva din copilarie si regretul de a nu fi facut ce II place in viata, pe viitor isi doreste ceva teoretic simplu: sa se simta utila , in siguranta si stapana pe viata ei, sa gaseasca cu cine comunica, sa se simta apreciata, un loc de munca,un stil de viata linistit etc. Ea stie foarte bine cum o cheama, de ce schimbari are nevoie, are ideile destul de clare. Dar nici ea nu intelege de ce i se pun atatea piedici,cand se straduieste din toata inima.
In incheiere, parerile primite m-au ajutat sa ma gandesc la unele lucruri si.. cum nu sínt obisnuita sa imi impartasesc framantarile..ma simt ciudat sa povestesc doar nenorociri. Vroiam sa raspund la fiecare persoana in parte dar nu stiu cum se face. Data viitoare cand ne mai citim, sper sa fiu eu cea care da o indrumare sau incurajare. ".