Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua,
Am gasit site-ul dvs, pe net si citind atent mi-a placut mult modul de prezentare si profesionalismul,prin prezentarearaspunsurilor trimise catre cititori.
Va scriu din punctul de vedere al unui tata,putin disperat
in legatura cu fiul meu.
Eu, de profesie sunt Ing.electromecanic si sunt plecat din tara de vreo 8 ani. Lucrez cu o firma romanesca, si la 3 luni vin acasa o saptamana in concediu, asa este contractul.
Problema o reprezinta fiul meu ,care cand am plecat avea 12 ani, si peste putin timp im martie face 20 ani.
Fiind plecat de acasa, sotia mea si soacra mea au stat cu el.
Sotia lucreaza , vine dupa ora 17.00 de la servici.
De vreo 2 ani au inceput problemele , cand nu a mai vrut sa invete, si-a facut tot felul de prieteni cu care venea acasa pe la 2-3 dimineata , incepuse sa stea prin baruri.
L-am meditat la materiile pentru bacalaureat. Si eu si sotia aveam frica ca nu ia bacalaureatul, dar l-a luat cu nota 8.35, demostrandu-mi ca il duce mintea , dar era lenes si nu vroia sa invete.
In urma mediei de la bacalaureat, a luat la buget la facultatea de agronomie , dar in sesiunea de iarna nu s-a prezentat, pentru ca a stat in baruri cu tot felul de prieteni.Ne-a spus ca vrea sa renunte , si sa dea in vara la Facultatea de kinetoterapie.
Ne cere bani tot timpul, are comportament agresiv fata de sotie si soacra mea, iar cand este intrebat nu vrea sa ne spuna ce face , unde se duce, cu cine se duce
In casa nu face nimic , sau sa il intereseze ceva, deci un comportament parazit si de golan
Mi-a reprosat de atatea ori ca nu am stat langa el.
Avea dreptate, dar ce puteam face serviciul e servici.
Dvs. ca specialist imi puteti va rog frumos spune ce sa fac .Am considerat ca e o maturizare intarziata.
Sotia se consuma pe zi ce trece cand il vede in situatia asta. Adevarul e ca nu am apelat la nici un psiholog sau psihiatru in orasul meu, dar sigur nu ar fi vrut sa faca vreun control.
Va rog din suflet daca ma puteti ajuta sa imi spuneti ce ar trebui sa facem ca parinti, ce medicamentatie sa ia
Astept raspunsul dvs.
Va multumesc anticipat!
LIVIU

nu cred, din ce ne-ati spus, ca este cazul medicamentelor. Pare, ca orice adolescente/tanar adult, sa se razvrateasca, sa ataraga atentia (chiar si cea negativa), foarte probabil din motivul exprimat chiar de el: a crescut practic fara tata in cea mai importanta faza a vietii sale! Va inteleg ca ‘serviciul este serviciu’ insa faptul ca ati si sacrificat relatia cu fiul Dvs. ramane o realitate. Sugestia mea ar fi sa va reintregiti familia… faceti orice efort posibil sa va intoarceti macar pt o perioada in care reparati relatia cu fiul Dvs., altfel riscati sa il indepartati si fortati sa o ia pe cai gresite. Exista si psihoterapie de familie la care puteti apela cand se regleaza situatia absentei Dvs. Succes!

Argumentele logice privind plecarea dvs. nu pot fi procesate de el, durerea e prea mare. Nu e cazul sa va culpabilizati, însă. Comportamentul sau e întreținut de atenția și beneficiile pe care le obține atunci când îl realizează (bani, poate și altceva). În opinia mea, data fiind reticenta lui fata de psihoterapie (așa cum a menționat colegul, nu e cazul unui consult psihiatric), cel mai indicat ar fi sa reduceți și înlocuiți acest comportament prin eliminarea factorilor care îl întrețin. Puteti recompensa comportamentele dezirabile (de exemplu, sa primească atenție, căldură atunci când e acasă și e liniște). Ar fi de dorit, da, sa va implicați activ în acest proces și poate sa apelați la psihoterapie de familie, însă doar dacă și el e dispus sa facă acest pas. Mai întâi, căutați sa va apropiați de el, sa vadă ca îi sunteți alături și de la distanta și nu doar financiar, sa îl apreciați pentru aspectele sale pozitive și sa evitați sa îl judecați, global..

Subscriu celor comentate de colegii mei. In plus, puteti incepe prin a intelege ca este o persoana "intreaga" cu ganduri si dorinte proprii. Poate daca discutati cu el despre facultatea de kinetoterapie (care mi se pare oricum o optiune mult mai de actualitate decat cea de agronomie, dar ma rog, este o parere strict personala) ati putea sa ii intelegeti o parte din motive si ganduri. Daca il veti sustine in demersul lui de schimbare a directiei profesionale, ar fi un prim pas in reglarea relatiei cu dvs. In plus, gandurile dvs. despre el "este lenes" nu sunt corelate cu realitatea. El nu este lenes. Doar ca are alte idei despre viata. Iar daca dvs. vreti sa se "maturizeze" trebuie sa acceptati ca poate avea ganduri diferite de ale dvs. si ale familiei. Mult succes in reintregirea familiei!

Respect pentru sacrifciul pe care il faceti dar fiul dumneavoastra s-a simtit si inca se simte abandonat!Chiar daca va vedeti rar incercati sa petreceti cat mai mult timp cu el , sa il cunoasteti…inainte de psihoterapie incercati sa va apropiati unul de celalalt

Acest proces de indepartare de familie s-a produs mult mai devreme, nu la 18 ani. Insa nu disperati, e un fenomen normal; s-ar fi produs si daca nu l-ati fi privat de prezenta paterna. este varsta explorarii dincolo de "ograda". Aceasta explorare se va finaliza in jurul varstei de 27 de ani, dupa cum arata cercetarile in domeniul dezvoltarii umane. Caracteristic acestei etape de dezvoltare, tinerii pastreaza doar valorile mari ale familiei (cum ar fi religia, de exemplu), in rest… pun la indoiala tot. Este varsta la care isi formeaza si isi definitiveaza individualitatea in sanul grupului de congeneri. Solutia pentru o conduita cat de cat dezirabia este sa apartina unor grupuri de congeneri disciplinate. Dar daca a luat examenul de bacalaureat si a intrat la facultate de stat… asta spune ca in astfel de grupuri se invarte, ceea ce nu e rau. Faptul ca sta in baruri cu prietenii, nu e pierdere de timp, acolo interactioneaza. Problema ar fi legata de consumul de alcool, dar acest aspect nu l-ati mentionat. Daca se intampla acest lucru, cu frecventa crescuta, inseamna ca obtine anumite beneficii care intretin consumul. Faptul ca vrea sa-si schimbe cariera, imi spune ca are simtul responsabilitatii; de ce sa persiste intr-o greseala, mai ales daca a identificat-o. Acum este momentul sa schimbe ceva! poate ca ar avea nevoie de putina orientare, totusi, printr-o consiliere vocationala. exista psihologi din domeniul educatiei care au aceasta specializare in psihologie vocationala (asta ca sa nu faca inca o greseala, sau sa aleaga in cunostinta de cauza). Faptul ca cere bani in permanenta de la parinti, arata ca nu e desprins total de familie; insa ar fi recomandat sa inveteca daca nu face nimic in privinta scolii, pentru distractie trebuie sa obtina bani pe propriile puteri, ca sa si-o poata intretine (relatiile se intretin chiar si cu bani). Dumneavoastra, ca si parinti aveti obligatia si placerea de a-i da bani pentru scoala. Acest moment de "respiro" intre liceu si facultate, nu este neaparat un lucru rau, poate fi de bun augur; important este sa nu abandoneze educatia, chiar daca o amana. Sugerati-i ca adevarata distractie este aceea din perioda studentiei, pentru ca studentii invata pe branci 2 luni din an, in rest se distreaza. Daca nu e student, atunci trebuie sa munceasca 11 luni din an si o luna sa se odihneasca sau sa se distreze. In ce priveste medicatia… nu este cazul. E nevoie doar de niste reguli, iar in interiorul lor – libertate absoluta.