Marincat Diana Mergeți la psiholog! Nu trebuia batut copilul. Sunt etape în viața copiilor, de cunoaștere de sine si a corpului lor . Care trec si sunt normale. Încercați să vi-l apropiați din nou, ca in momentul acesta suferă enorm si e posibil sa ii cauzați o trauma care sa il urmărească toata viata.
Discutați cu un psiholog urgent dumneavoastra.
Pentru copil încă nu e necesar. Însă trebuie sa mergeți sa vorbiti cu el, sa va cereti iertare pentru ieșirea avută și sa ii oferiți iubire si atentie.
Încă o dată..Sunt normale în viața copiilor, a fraților. Însă uneori părinții afla, alteori nu. Dacă nu sunt pedepsiti, bătuți, copiii trec peste aceste perioade fara probleme.
Pentru copil încă nu e necesar. Însă trebuie sa mergeți sa vorbiti cu el, sa va cereti iertare pentru ieșirea avută și sa ii oferiți iubire si atentie.
Încă o dată..Sunt normale în viața copiilor, a fraților. Însă uneori părinții afla, alteori nu. Dacă nu sunt pedepsiti, bătuți, copiii trec peste aceste perioade fara probleme.
Vă mulțumesc din suflet pentru atenția acordată… Am aflat de aceste lucruri acum 3 zile și de atunci nu pot să mă liniștesc sub nici o formă. Am fost alături de copii în orice moment, la orice intrebare care mi-a fost adresată am incercat sa le răspund cum am știut mai bine. Băiatul este la un colegiu foarte bun din oraș și învață foarte bine. Accesul la internet este limitat si filtrat în locuință. Am discutat cu el despre sex, ce înseamnă, unde se ajunge ce se intampla cu organismul lui în această perioadă…toate la cererea lui. Cu fetița nu am vorbit niciodată despre asta pt ca am considerat că este încă prea mică. Încă nu imi vine să cred ce s-a întâmplat și va rog sa ma credeti îmi este foarte greu să mă exprim in cuvinte ceea ce simt…dragostea mea a fost în egală măsură pt amândoi…iar acum nu mai știu…o văd pe fetiță afectată de ceea ce s-a întâmplat și ma doare …ma doare când o aud spunându-mi că îi este frică de fratele ei…dar totuși îi mulțumesc Domnului că avut curaj să vorbească despre ce s-a întâmplat. Inteleg de la d-voastra ca pt el a fost o explorare sexuală dar nu inteleg de ce a experimentat cu sora lui ? Si nu, nu sunt de acord și nu mi se pare normal ce s-a întâmplat…am incercat sa ii cresc cu bun simț să devină în viață oameni frumoși și buni…fără frustrări, fără traume…dar din pacate un copil nu vine la pachet cu instructiuni de creștere…învățăm împreună din greșeli și reușite…Imi pare nespus de rau ca l-am lovit când am aflat isprava…dar pur si simplu am fost socata…știu că nu e o scuza. Suntem o familie în care tatăl este plecat cu serviciul și lipsește de acasă câteva zile pe săptămână dar în cele în care este acasă suntem împreună discută cu copiii, nu este violent și își dă și el tot interesul pt ei. Credeti-ma va rog ca mi-a trebuit curaj să vin să vorbesc despre aceste lucruri….nu știu dacă sunt singura în această situație dar caut o soluție cu disperare să încercăm să trecem peste ceea ce s-a întâmplat și să redevenim la fel ca înainte. Nu văd protecția copilului ca pe un bau bau…dar în același timp imi este teamă…nu aș vrea să îi supun altor chestionare, nu știu peste ce fel de om as putea da …As vrea sa putem merge toți 4 la un psiholog să ne învețe și să ne ajute să trecem prin asta…fără prea multe complicatii, fără sesizări…să fie confidențiale ședințele noastre …credeti ca se poate? Dacă totul este confidențial as mege si mâine….ca tare imi este greu și sunt conștientă că singuri nu putem să reușim. Vă mulțumesc încă o dată pt atenția acordată! Sper să nu mai simtă nici o mama ceea ce simt eu…