Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am nascut de curand o fetita si mai am o alta, de 9 ani. Am surprins-o de multe ori ca o ciupeste foarte, foarte tare pe cea mica, se razbuna, e geloasa, desi eu incerc pe cat posibil sa nu o ignor, sa nu simta ca cineva i-a luat locul.

  91 vizite

Actualizat: 03 noiembrie 2016 | 6 raspunsuri
Terapeuti.ro 8:18am Nov 1
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:buna seara.
ma confrunt cu urmatoarea problema. am nascut de curand.mai am o fetita de 9 ani. cand eram insarcinata ma pupa pe burta,vorbea cu viitoarea ei surioara etc…cand a aparut o iubea, o giugiulea etc…bebele are 4 luni.de ceva timp o iubeste.dar am surpris o de multe ori ca o ciupeste ff tare…se razbuna.e geloasa.i am explicat de multe ori cum sa se poarte, ca gresteste etc..nu a functionat.am pedepsit o.pedepse constand in: interzicerea la tv, interzis la trotineta etc.
eu pe fata mare o iubesc, incerc pe cat posibil sa nu o ignor, sa nu simta ca cineva i a luat locul….citim seara, o pupacesc, iesim afara….doar ca ea simte ca o iubim mai mult pe cea mica.
va rog sa ma sfatuiti daca gresesc si cum sa o dezvat de acest obicei.
va multumesc
Tiberiu See 8:21am Nov 1
Bună ziua. Este normal. Până să se nască cea mică, cea mare era singura iubită de părinți. Acum are un concurent la dragostea mamei.
Cu stimă,
psih Tiberiu Seeberger
Alexandra Andreea Ferariu 8:33am Nov 1
Eu nu sunt psiholog ci doar o “sora cu 8 ani mai mare”. Cred ca faptul ca o pedepsești “din cauza celei mici” adâncește prăpastia si dintre voi doua si dintre surori. Mai multa comunicare, mai multa empatie față de sentimentele ei, mai multe momente petrecute doar voi doua (ca in vremurile cand erați voi doua) ar ajuta mai mult decat pedepsele. Daca acest comentariu nu este oportun, il pot sterge.
Mihaela Vasut Luncasu 9:49am Nov 1
As spune ca e de dorit sa separati ce simte de cum se comporta. Puneti limite comportamentului dar lasati libera comunicarea sentimentelor. Daca va simti ca ii sunt acceptate sentimentele, vor scadea in intensitate su frecventa manifestarea in act a acestor sentimente.
Alexandra Andreea Ferariu 10:59am Nov 1
Ce mi-as fi dorit eu de la parintii mei, in calitate de sora mai mare: sa nu aud mereu “tu esti mai mare, trebuie sa cedezi, ea e mica, nu intelege”, sa nu o trimita pe cea mica, in grija mea, afară sau la întâlnirile cu prietenii mei, sa nu faca diferente intre mine si ea, sa imi inteleaga sentimentele (schimbarea e majoră in viata tuturor, o data cu apariția celui mic). Sfatul meu este ca in loc de pedeapsa sa discuti cu ea, calm, atunci cand are un comportament inadecvat: de ce te -ai comportat asa, ce ai simțit cand ai ales sa faci asta, cum ai fi vrut sa se intample, ce ar trebui sa facem cu toții pt ca tu sa nu mai faci asta…etc. in spatele unui comportament negativ se ascund niste sentimente, frustrari la care tu trebuie sa ajungi si sa le intelegi. Pedeapsa doar inraieste si instituie frica.
Little Djini 11:13am Nov 1
Din perspectiva de sora mai mare cu 7 ani va pot spune ce a făcut mama iar din perspectiva de mama cu doi copii (11 ani respectiv 6 luni) va pot spune ce fac eu ca mama ca sa combat gelozia dintre frați. Primul lucru în acest scop l-am făcut exact ca mama mea: i-am luat celui mare cadou de Big Brother (in cazul nostru a fost un skateboard). Apoi când am venit cu cea mica acasă i-am spus ca el are cel mai important rol în educația și creșterea fetitei pentru ca el va fi modelul ei. De asemenea l-am rugat sa ma ajute ocazional cu cea mica (sa ii citească o poveste, sa îmi dea un scutec sau șervețelele umede). Alt lucru important a fost sa le iau la amândoi cate ceva (dacă ei i-am luat o rochiță i-am luat și lui un tricou). El fiind la școală îl ascult mereu când îmi povestește ce a mai făcut în timpul zilei, îl ajut la teme și la nevoie ii cert pe amândoi nu doar pe el ca e mai mare.
Doina Zamfirescu 2:05pm Nov 1
Explicati copilului pe intelesul sau situatia. Vedeti ce anume o deranjeaza si rezolvati aceste lucruri. Copiii spun ce ii “doare” dar pe limba lor. Incercati sa intelegeti mesajul.
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita