Divortez acum de un sot abuziv cu care am un copil de 4 ani. A pornit o campanie de denigrare impotriva mea si joaca asa de bine teatru incat e posibil sa fie crezut chiar si neavand dovezi ale afirmatiilor lui. Pot cere o expertiza psihiatrica pentru proces? Sau un test poligraf?

Fac un rezumat al povestii mele si la final vin cu cateva intrebari.

Ma numesc A, am 33 de ani si sunt contabila. Acum divortez de un sot abuziv cu care am un copil de 4 ani. Casnicia noastra frumoasa de la inceput s-a transformat intr-un cosmar pt mine. Dupa nasterea baiatului, sotul meu a inceput sa se transforme, sa ma insulte, sa ma critice fara motiv, sa ma manipuleze si usor au aparut in peisaj si violentele fizice. Dupa pripa agresiune seioasa am plecat cu copilul de acasa, dar scurt timp m-am intors deoarece parea ca regreta faptele. Cu urmatoarea ocazie m-a dat el afara din casa cu cel mic. M-am intors iar pt plangea pe la usile noastre. A treia plecare a foat definitiva deoarece copilul crestea cu un prost exemplu de viata de familie (asa cum avusese sotul in copilarie – familie graditionala de la sat cu barbatul stapan si femeia sluga lui obedienta). Acum in timpul procesului e groaznic. A pornit o campanie de denigrare impotriva mea si nu mai stiu cum sa ma apar si sa fac lumina in aceasta situatie deoarece el joaca asa de bine teatru incat e posibil sa fie crezut chiar si neavand dovezi ale afirmatiilor lui. El are o tulburare de personalitate (narcisica sau borderline) nediagnosticata inca deoarece “el nu are nimic, doar cei din jurul lui sunt niste nebuni”. Ca manifestari sunt incluse: are iesirile violente nemotivate, raspunde cu atac la persoana la orice critica constructiva minora, sufera de minciuna patologica, acum spune ceva si face ceva si in secunda 2 nu mai recunoaste nimic, ma face pe mine sa cred ca sunt nebuna si imi imaginez chestii nereale, m-a lovit de mai multe ori si nu mai recunoaste, daca nu fac ce isi doreste el atunci simte nevoie sa ma atace direct sau prin copil, este foarte teatral si in instanta plange de iubire pt copil iar intre 4 ochi nu da 2 bani pe baietel, minte, minte si iar minte ca sa prezinte povestea in favoarea lui, pozeaza in rolul de victima si cel mai grav e ca alieneaza copilul cu fiecare ocazie cat e singur cu el si este un tata neglijent si un pericol pt copil deoarece ii pune viata in pericol celui mic (ex: acum cateva zile l-a lasat sa manance bobite negre de iedera canadiana otravitoare). Vreau sa ma pregatesc corect pt proces, vreau binele copilului, nu ii interzic accesul la copil insa vreau sa siguranta celui mic si un program corect de legaturi. Cum il pot face sa recunoasca tulburarea de care sufera? Psihologul care m-a ajutat pe mine sa depasesc situatia mi-a insiflat ca are o tulburare bazandu-se pe relatarile mele si pe faptul ca il cunoaste si pe el. Il poate obliga instanta sa faca niste teste de stabilire a diagnosticului? Pot cere o expertiza psihiatrica pt proces? Sau un test poligraf? Daca el e un mincinos patologic desavarsit poate sa il pacateasca si pe psiholog/psihiatru in stabilirea unui diagnostic corect? Poate sa fie un psihopat si sa treaca cu bine testele psihologice? Poate sa pacaleasca poligraful daca stie sa isi stapaneasca perfect emotiile sau mai exact prin lipsa oricaror emotii? Se poate trata? Judecatorii nu au stat cu noi in casa si nu au vazut cu ochii lor ce am trait, deci la proces este adevarul meu contra minciunilor, falselor lacrimi si teatrului lui. Doresc sa fac ce e mai bine pt copil, sa fie stabilit un program corect, sa evit alienarea si manipularea copilului pe care acum il mituieste cu orice si ii spala creierul. Cum pot eu sa ma apar de atacurile si abuzurile lui chiar si acum?