De fiecare data cand incep sa mananc sanatos, ma simt bine, parca prind viata, dar daca apare o problema sau orice forma de stres, recurg la junk food si zahar in orice forma. Problema e ca in momentul acela parca nu as fi eu. Ma trezesc ca am terminat mancarea pe trei zile. Simt ca ceva se activeaza in gandirea mea si ma obliga sa fac asta, ca o alta persoana.

De fiecare data cand incep sa mananc sanatos, ma simt bine, parca prind viata, dar daca apare o problema sau orice forma de stres, recurg la junk food si zahar in orice forma. Problema e ca in momentul acela parca nu as fi eu. Ma trezesc ca am terminat mancarea pe trei zile. Simt ca ceva se activeaza in gandirea mea si ma obliga sa fac asta, ca o alta persoana.

146 vizite

Mesaj anonim, prin secțiunea Psiholog online

Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online

Salut,
Sunt o fata de 21 de ani, lucrez la birou si am o problema foarte mare in ceea ce priveste alimentatia.
De fiecare data cand incep sa mananc sanatos, ma simt bine, parca prind viata, dar daca apare o problema sau orice forma de stres, recurg la junk food si zahar in orice forma il gasesc. Problema e ca in momentul acela parca nu as fi eu. Ma trezesc ca am terminat mancarea pe trei zile, desi nu am vrut asta. Simt ca ceva se activeaza in gandirea mea si ma obliga sa fac asta, ca o alta persoane. Nu aud voci si nimic de genul acesta, dar parca nu fac eu lucrul acesta. Doar ma trezesc ca l-am facut.
Vreau sa mentionez ca in copilarie nu m-am inteles bine cu parintii mei, desi acum relatia noastra este mult mai buna. Am fost supraponderala aproape toata viata, dar dupa am ajuns in cealalta extrema, iar ai mei voiau sa ma bage in spital din cauza anorexiei (datorata relatiei mele cu parintii si moartea unei persoane foarte drage). Nu stiam ca asta era atunci si mi-a luat 2 ani sa-mi recunosc mie ca trecusem prin asta. Pana atunci ma mintisem ca doar voiam sa fiu slaba.
Dupa ce am trecut de asta (am reusit cumva printr-o schimbare brusca de gandire), am inceput iar sa ma ingras din cauza modului meu de a manca. Vreau sa mentionez ca familia mea isi arata afectiunea prin mancare. Tata a inteles ca nu e okay pentru mine chestia aceasta, dar mama continua sa se jigneasca daca nu accept mancarea care mi-o face.
Mi-ar placea sa stiu daca aveti ceva solutii pentru mancatul compulsiv. Nu mai stiu ce sa fac.
Multumesc si imi pare rau pentru postarea asta lunga, dar sper sa ajute si pe altii.

Botezat-Antonescu Radu exista psihoterapeuti care lucreaza in mod deosebit cu persoanele care au tulburari de acest gen. Incepeti un proces terapeutic pt ca nu este usor sa trecem printr-o viata de om; este nevoie de timp si efort emotional, de multa vointa, de introspectie si multe altele. Curaj, se poate!
Lucia Pojar Psihoterapia comportamentului alimentar vă va fi de folos. Eu am lucrat cu clienti pe aceasta pb, atat fata in fata, cat si online, si au avut succes. Deci se poate. Va pot da detalii. Succes
Raluca Neagu Bună ziua! Din ce povestiți, mâncarea a fost pe primul plan ca hrană emoțională în familia dumneavoastră, probabil că mama și în copilărie își exprima afecțiunea tot prin mâncarea pe care vi-o gătea, așa s-a creat relația emoțională mâncare=liniștire, înăbușirea emoțiilor, uitare, confort, de aceea, pare că sunteți altă persoană când mâncați pe fond de stres, sunteți copilul flămând de iubire. Apelați la un terapeut, vă va ajuta, mai ales că ați avut și tulburări alimentare în trecut.