Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Băiatul meu de 10 ani plânge des, din motive absurde. Noi, părinții, suntem plecați din țară de vreo 3 ani, iar el a rămas să stea cu bunicii, sora mea și familia ei, într-un mediu de familie unita. A plâns odată că un copil a speriat o pisică de pe stradă.

  211 vizite

Actualizat: 31 martie 2017 | 9 raspunsuri
Terapeuti.ro 8:22am Mar 29
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna, băiatul meu de 10 ani plânge des din motive absurde(ex: a plâns odată ca a văzut o pisica pe strada și un alt copil a speriat-o și pisica a fugit) și plânge și când e criticat pentru chestii mărunte,de către adulti sau alți copii. Cred ca nu are încredere in el și nu știe cum sa gestioneze critica.In rest e un copil normal, învață destul de bine, face fotbal, are prieteni. Noi, părinții suntem plecați din țara, de vreo 3 ani, el a rămas sa stea cu bunicii și cu sora mea și fam ei, intr-un mediu normal de familie unita. Ne vedem doar de sărbători și câteodată in vacante dar vorbim mereu, la 2-3 zile. As dori sa-mi dați niște sfaturi cum sa-l fac sa nu mai plângă din orice si sa fie mai nepăsător la vorbele altora. Nu as vrea sa las lucrurile așa in ideea ca o sa crească și o sa realizeze ca nu are de ce sa plângă, de frica sa nu se agraveze și sa se închidă in el cu timpul. Este un copil sensibil și nu știu ce sa-i spun sa-l
motivez in bine. Mulțumesc

Remus Costache 8:37am Mar 29
Am văzut o imagine pe internet la un momentdat, în care un copil spune părinților plecați în afara…. Mama, acum ca ai bani din cât ai muncit în străinătate pt un viitor mai bun, îmi cumperi și mie alta copilărie? Din nefericire aceasta situație este foarte stresanta pentru orice copil, lipsa părinților este marcanta și traumatizanta.
Botezat-Antonescu Radu 8:47am Mar 29
deocamdata plange dupa parinti… ma gandesc ca o sa inceapa adolescenta, moment in care tristetea/abandonul se poate transforma in ura si razvratire. Nu judec motivul pt care ati plecat, fiecare cu greutatile lui, insa realitatea lui este ca a fost lasat in urma, abandonat de parintii sai. Poate este momentul sa schimbati ceva?
Marincat Diana 10:28am Mar 29
Cred ca sunt pretexte inventate. Adevaratul motiv pt care plange este cu totul altul si nu cred ca mai e nevoie sa il spun si eu. :(
Marincat Diana 10:42am Mar 29
De ce nu il luati si pe el? Scolile sunt mult mai bune, activitatile mai variate si educative, invata limba f usor, fata de situatia cd ar studia-o la scoala. Copilul sufera cu adevarat si nu merita..
Marcela Guleran 11:01am Mar 29
Eu am luat in Italia si copilul,catelul si pisica.Astazi santem cetateni italiani
Luminita Anglade Tabacu 11:57am Mar 29
Buna ziua .. dacă mi permiteți..o părere..nimeni nu poate înlocui părinții..cea care a purtat acel suflet 9 luni in burtica legată fiind prin acel cordon ombilical este mama … copilul nu poate exprima emoția și nici nu i se da dreptul sa decidă intr un astfel de caz…eu l as lua cu mine ..el drăguțul arată clar suferința … e nevoie sa l Asculți cu sufletul nu cu mintea acolo este răspunsul și totodata nevoia..
Maria Pleșca Psiholog 10:52am Mar 30
M-a mahnit eticheta pusa de Dvs "plage din motive absurde".
Ali Ade 6:33pm Mar 30
Da, exprimarea dvs " plânge din motive absurde" îmi sugerează că nu aveți răbdare cu copilul si ați dori să rezolvați problema rapid, mecanic. Adică el nu reprezintă o prioritate. Teoretic, ați avut grijă să nu aibă lipsuri- trăiește cu familia surorii dvs , care să presupunem că îl trateaza bine, dar nici asta nu știm și nici dvs nu cred că știți sigur. Practic, el este afectat. Știți cum se spune " când o floare nu înflorește, schimbi mediul în care creste, nu floarea".
Liliana Popa 7:23pm Mar 31
Un copil nu plange niciodata, dar NICIODATA din motive absurde. Va sfatuiesc sa-l intrebati care este dorinta lui cea mai mare. Cu siguranta, ve-ti gasi raspunsul nefericirii lui.
Postat în Copii | Relatia cu copiii | Sarcina, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita