Login

Cursuri de balneofizioterapie | Kinetoterapie | Masaj terapeutic

Cursuri gratuite

Sfatul terapeutului

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

Aceasta postare nu este una cu caracter rasist! De unde provin sau cum isi construiesc persoanele de etnie rroma aceea siguranta, nonsalanta cu care vorbesc, atitudinea care ii caracterizeaza, curajul. Intalnesc tot mai des copii cu extrem de mult curaj, care par ca stiu ce vor, mici fiind. Am 2 copii si nu as vrea sa aiba aceeasi personalitate ca mine.

Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/

In primul rand as vrea sa specific faptul ca aceasta postare nu este una cu caracter rasist! In al doilea rand, as aprecia daca mi-ar raspunde terapeutii din grup. Nedumerirea mea este urmatoarea: de unde provine sau cum isi construiesc persoanele de etnie rroma aceea siguranta, nonsalanta cu care vorbesc, dar mai mult atitudinea care ii caracterizeaza, curajul. In trecut am vazut cu cata siguranta , incredere de sine actionau in spe ial femeile de etnie rroma, acum avand copiiintalnesc tot mai des copii cu extrem de mult curaj, care par ca stiuce vor, mici fiind. Ca si terapeuti magandesc ca poate ati studiat tipologii de caractere in functie de etnie, nici nu stiu daca exista asa ceva. Ma intereseaza si recomandari de carti sau articole in acest sens, daca puteti recomanda. Am 2copii mici, nu as vrea sa aiba aceeasi personalitate ca si mine, tupeul este un lucru bun, siguranta, curajul, mi-au lipsit de multe ori in viata, prea mult bun simt, timiditate , caracteristici care uneori nu ajuta. Vamultumesc!

Botezat-Antonescu Radu
Botezat-Antonescu Radu Sfatul meu ca parinte este sa incercati sa nu va modelati copiii ‘intr-un anumit fel’ ci sa fiti in contact si atenta cu/la ei si structurile lor innascute. Ce va surprinde pe dvs la rromi pare sa fie ceva ce v-a lipsit si va doriti sa obtineti, ba mai mult, sa transmiteti mai departe copiilor. Este foarte posibil ca ceea ce vreti sa le transmiteti sa nu li se potriveasca. Cultural ni se transmit foarte multe trasaturi, la fel si in cazul etniei rrome. Este ceva particular lor si dezvolta doar in conjunctura lor. Va recomand sa explorati aceasta lipsa pe care o resimtiti si sa o integrati armonios (poate cu ajutorul unui terapeut?) inainte de a o imprima asupra copiilor. Ar fi multe de discutat insa sper sa va fi oferit macar o particica din raspunsuri. Succes!
Il Leticia
Il Leticia Se invata. De cele mai multe ori prin exemplu. Copiii nu fac ce le spunem noi sa faca, ci fac ce vad ca facem noi.. poate un prim pas ar fi dezvoltare personal pt dvs, pt a avea acele caracteristici/aptitudini pe care le doriti pt copiii dvs. Deoarece aici se mai ramifica o discutie: daca va doriti pt ei ceva ce dvs nu aveti/nu ati avut, iar ar fi de luat in considerare sa va doriti si pt dvs aceste lucruri pe care le considerati utile, importante in viata.
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Pentru mine nu imi mai doresc, am ajuns unde mi-am dorit, prin multa munca, perseverenta, insa sunt sigura ca daca as fi avut aceste aptitiudini, mi-ar fi fost mult mai usor, poate uneori nu as fi suferit atat de tare ca nu reuseam sa ma integrez intr-un grup, situatie sau munceam mai mult decat oricine, iar munca nu imi era apreciata, etc. Va scriu un exemplu concret, zilele trecute un baietel de 5 ani a venit langa baietelul meu si i-a dat tarcoale cateva secunde, efectiv se vedea cum il sfideaza, apoi i-a luat jucaria din mana ca sa o vada si el…totul fara violenta, pur si simplu era o calitate a copilului ( asa o vad eu). Al meu in schimb, se plimba pe langa cate un copil care are pufuleti de exemplu, si nu indrazneste nici macar sa intinda mana, pentru un pufulete…La fel am fost si eu, copil fiind, apoi adult…si desi mereu mi s-a spus ca am bun simt, etc., undeva in sinea mea simteam ca totusi e prea mult. Indrazneala , la ea ma refer, ma gandesc ca se poate invata, altfel ei, la fel ca mine vor ajunge, ceea ce nu e rau, insa as vrea sa le fie usor in viata, mai usor decat mie.

Botezat-Antonescu Radu
Psiholog Iuliana Doroftei
Psiholog Iuliana Doroftei Ce postare interesantă! Înțeleg că ați ales să admirați in loc să judecați niște trăsături/comportamente pe care le-ați observat cu precădere la persoanele de etnie romă?
RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Admir da, niste calitati. Probabil nu ati intelesul rostul postarii. Din punctul meu de vedere la vad ca pe niste caracteristici care ii ajuta sa obtina usor in viata ceea ce isi doresc. Am observat cu precadere la ei aceste caracteristici, insa exista si la noi, ceilalti, insa la ei chiar toti au in cultura ( probabil) aceste tipologii de personalitate.
Dana Popoviciu
Dana Popoviciu Puteti incerca sa studiati scenariul de viata transgenerational, analiza tranzactionala. Mult succes!
Monica EnescuMonica Enescu Subscriu la cele scrise mai sus. Cred ca pentru a fi un exemplu bun pentru copiii dvs, e bine sa va insusiti si dvs mai mult acele trasaturi care simtiti ca va lipsesc, si asta se poate face intr-o terapie. Sigur, unele trasaturi se transmit genetic, insa chiar si asa mediul le poate intari, incuraja sa se exprime sau nu, le poate inhiba. Am putea spune deci ca si in cazul comunitatii rrome, partial trasaturile de personalitate se transmit prin gene, de la parinti, insa acestea sunt modelate si de educatia primita si de mediul in care ei traiesc.E usor de vazut de ce tupeul, curajul si siguranta de sine, sunt utile in comunitatea rroma si sunt promovate: permite membrilor sa se descurce in viata, sa supravietuiasca, sa se impuna intr-o comunitate mai mare, in mijlocul careia traiesc. Apoi, din observatia mea personala, curajul, siguranta de sine se datoreaza si faptului ca parintii rromi nu isi protejaza asa de mult copiii: ii lasa sa se bata, sa se injure, chiar sa isi injure parintii, sa se joace liberi, sa cada, sa fie murdari si ii lauda din orice, oricat de artificial ar parea (esti cel mai bun, cel mai frumos, cel mai destept).

Acum ganditi-va la majoritatea parintilor (romani sa zicem) din ziua de azi care le ofera tot ce e mai bun copiilor lor, le spun “nu face aia” la orice, ii supravegheaza cand se joaca, nu ii lasa sa se murdareasca, sa se apere in fata altor copii (de multe ori intervine parintele si rezolva conflictele), nu lasa copilul sa planga sau sa fie frustrat, si exemplele pot continua. (sigur ca nu toti parintii se comporta asa, dar din ce in ce mai multi dintre cei care simt nevoia sa fie parinti perfecti).

Daca am face o simpla comparatie pe baza acestor observatii, e usor sa ne dam seama de ce unii copii au curaj, stima de sine crescuta si se descurca mai usor, iar altii nu si-au dezvoltat acea stabilitate si incredere care vine din experimentarea si gestionarea cu succes a unor situatii stresante care ii provoaca sa se adapteze, sa fie flexibili sau creativi sau rezilienti.

RĂSPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS ÎNTREBAREA: Va multumesc din suflet pentru raspunsul detaliat! Apreciez foarte mult felul in care ati simplificat lucrurile si le-ati clarificat, chiar si in mintea mea, pentru ca din postare poate unele persoane nu inteleg ceea ce am vrut sa spun. In acest sens imi puteti recomanda carti sau articole pe care le-as putea citi pentru dezvoltarea personala a copiilor?
Alina Cobzariu
Alina Cobzariu Eu cred ca ei au un atașament sigur din copilărie, majoritatea, pt ca nu trăiesc izolați ca noi ,ci in familii extinse.Eu ii admir si ii invidiez din acest pct de vedere.
Pentru ei familia este f importanta,de aceea ei f f rar divorțează .
Cred ca de acolo provine siguranta lor ,pt ca au mereu un sprijin.
Știi cum se spune :” e nevoie de un sat întreg ca sa crești un copil”.

Cu toții avem si parti pozitive si negative .Ma bucur ca alegeți sa învățați .Copilul dvstra va creste frumos.
Daca înțelegeți engleza va recomand cartea “The good enough mother”,si daca îmi permiteți un sfat : perfectul si mai mult ca perfectul există doar in gramatică, nu in viață. Veți greși cu siguranță, dar sunteți una din putinele mame care caută sa crească si sa se dezvolte si pt asta va felicit!

Monica Enescu
Monica Enescu As adauga la cele spuse de dna Alina Cobzariu ca tatii nu isi parasesc familiile si copiii. Tind sa cred ca o mare parte din curaj si incredere vine nu atat din relatia cu mama, cat relatia cu tatal, de multe ori subestimata. Sigur mama ofera iubire, afectiune, intelegere si e acolo pentru copil dar tatal este cel care da increderea in sine si puterea de a lua viata in piept, de a face fata obstacolelor. Copiii care cresc fara tata din varii motive, lucru trist dar atat de intalnit in societatea noastra, sunt afectati si se confrunta cu tot felul de probleme ce tin de adaptare, desi au avut mame care au facut si fac tot posibilul sa ii creasca cat mai bine.
Alina Cobzariu
Alina Cobzariu Așa e.Plus ca se pot baza pe bunici ,rude,prieteni.Nu trebuie sa își facă griji ca nu au cu cine sa lase copiii.
Iar copilul pana la varsta de 2-3 ani e mereu ținut in brațe de către cineva,lucru foarte foarte important pt a își crea o bază sigură de atașament .
Psiholog Iuliana Doroftei
Psiholog Iuliana Doroftei Cred că in principal ei își pregătesc copiii diferit pentru lume. În timp ce noi îi pregătim să nu “deranjeze”, ei îi încurajează să răzbată.


Lasa un comentariu

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19362 raspunsuri primite pentru 4123 intrebari
Vezi toate intrebarile

implant dentar fast and fixed