Sunt in Germania, am o fetita de 10 ani si am fost diagnosticata cu cancer la san. Fetita mea este singura care imi este alaturi. In timpul chimioterapiei aratam oribil si ea ma vedea foarte frumoasa. Mi-a dat putere. Partenerul meu… plimbari, nepasare, nici macar bunul-simt sa intretina curatenia care o faceam singura in casa, faptul ca faceam mancare proaspata zilnic… la el nimic nu e bine…
Mesaj anonim, prin secțiunea Psihoterapeut online:
44 ani, feminin
Ma consider o persoana puternica….dar simt ca nu mai pot. Poate imi puteti da un sfat.
Sunt divortata de 8 ani, am o fetita de 10 ani, este sufletul meu. Foarte cuminte, invata foarte bine. Am incercat sa-mi refac viata, din pacate un esec total. Pentru mine, personal, nu s-a numit relatie. Degeaba stam impreuna, in casa fac totul singura, nu am sprijin de nici un fel din partea lui. Problema cea mai grava a aparut in urma cu un an jumate, cand am fost diagnosticata cu cancer la san. Am trecut peste chimioterapie, chiar nu aveam alta alternativa. Tot ce imi doream era liniste. Fetita mea a fost singura care mi-a fost alaturi. Aratam oribil si ea ma vedea foarte frumoasa. Mi-a dat putere. El….plimbari, nepasare, nici macar bunul simt sa intretina curatenia care o faceam singura in casa,faptul ca faceam mancare proaspata zilnic, la el nimic nu e bine…
Problema este ca sunt in Germania, este foarte greu sa gasesc o chirie, ma chinui de ceva timp si nu gasesc nimic. Am ajuns sa nu-l mai suport, nu am liniste, imi provoaca doar stres, comenteaza mereu….am ajuns sa-mi ies din fire la orice chestie minora, am ajuns sa ridic vocea la fiica mea, care chiar este un copil deosebit si cuminte.
Poate ma puteti sfatui ce as putea face pentru a ignora toate rautatile, sa nu mai pun la suflet….ma simt neputincioasa.
Va multumesc pentru sfaturi, anticipat!
Lasa un comentariu
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.