Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Buna,am intrat pe acest site pentru ca pur si simplu am ajuns la capatul puterilor. Sa o luam cu inceputul… decand am implinit varsta de de 14 ani vad incontinu in casa cearta injuraturi si batai de la nimicuri…tatal meu este foarte agresiv verbal si cauta cearta din nimicuri… odata cand era beat a amenintat-o pe mama si cu cutitul… dar eu m-am bagat intre ei iam aruncat cutitul din mana si m-am batut pot sa spun chiar cot la cot cu el sa nu se mai aproprie de mama mea,a meritat eforul chiar daca am primit palme incontinu de nu le mai simteam…a doua zi am avut febra musculara in tot corpu pentru ca nu e tocmai usor sa inpingi un ditamai barbatul eu avand varsta de 17 ani…Chestile astea m-au marcat pe viata, am vorbit cu mama sa se desparta de el sa nu mai induram atat toate apucaturile lui dar ea chiar daca ar vrea ii este greu sa se desparta doarece mai am o sora mai mica de 6 ani care nu se poate dellipi de tata… cu ea se conporta frumos si pe mine ma trateaza ca pe o sclava, nu sunt un copil dstrabalat nu merg in oras seara in cluburi sau puburi cum ar face majoritatea copiilor de 18 ani… in casa mereu fac curatenie, spal vasele chiar mai gatesc atunci cand mama e la servici, si la scola invat bine anu acesta mi-a iesit media 9.77…si el tot ma trateaza foarte urat pentru ca ii mai raspund ..cateodata chiar nu pot sa mai tin in mine cand vad atatea nedreptati. Am un prieten de 6 luni imi merge relatia perfect ,nu ne-am certat niciodata,ma treateaza cu mult respect si ne iubim enorm unul pe celalalt,tatal meu nu este deloc de acoord cu relatia asta si a spus ca daca ne mai vede impreuna o sa ne bata pe amandoi . Toata ziua il face in toate felurile si si face glume pe seama lui si ma enerveaza ,baiatul e cu un an mai mare ca mine , invata foarte bine,are o familie unita, si este foarte calm si mereu ma linisteste si ma intelege,a spus chiar ca vrea sa ne mutam impreuna sa ma scape de suferinta de acasa, in el gasesc toata
alinarea, daca el nu ar fi eu as fi intrat la nebuni… nu stiu ce sa fac… parinti nu sunt de acord sa ies cu el,ne vedem acum in vacanta din ce in ce mai rar pentru ca m-a pedepsit tata din cauza ca intr-o seara m-a condus pana acasa si ne-a vazut impreuna.La 18 ani altele nu mai au nici o problema de genu si parintii le lase mai libere, si imi este foarte ciuda, ou in fiecare vacanta stau acasa si muncesc,am grija de soramea si afara ies odata pe saptamana cate 2 ore maxim… tot ce imi doresc este libertateaa. Am incercat de foarte multe ori sa vorbesc cu tata sa il fac sa inteleaga care e dorinta mea sa ajungem la un comun acord,dar defiecare data m-a injurat si tot pe a lui o tine “ca eu cat stau in casa la el nu am dreptul sa ii reprosez lui nimic ,si trebuie sa fac asa cum spune el si sa tac.)Am impresia ca este foarte posesiv cu noi si are probleme de personalitate,pentru ca atunci cand iese afara cu vecini se conporta foarte fruumos si e diplomat si calm si cand intra in casa tipa si injura si ne face sa plangem. Intrebarea mea ar fi:Cum as putea sa il conving pe tata ca prietenul meu este bun pentru mine si ma merita ,daca el nici nu vrea sa il vada in fata ochilor? SI Cum as putea sa am mai multa libertate…pentru ca ma simt la la puscarie in propria casa… De la atata plans si suparare in fiecare zi, am propleme si cu inima,si ma doare capul,simt ca nu mai pot trai asa, cateodata am si ganduri negre,simt ca inebunesc,stiu ca uni copii sufera mai mult ca nu au ce manca sau nu au familie dar eu fiind o fire mai sensibila absorb toate necazurile care le vad in jur .Pote am conditii de trai mai bune dar lucrurile materiale sunt prea putin inportante pentru mine…imi fac multe planuri de viitor si el mi le distruge, nici sa am un job nu ma lasa pentru ca el crede ca joburile se obtin daca voi fi …imi e si rusine sa scriu..”curva lui sefu “.Si asta nu este adevarat orice situatie de genu poate fi evitata.Imi pare rau ca m-am lungit cu scrisul,va multumesc ca mi-ati citit si povestea mea, si m-as bucura enorm sa imi dati un sfat pentru ca nu mai stiu ce sa fac… Va multumesc …

sa stii ca impresia mea este ca tu esti o fata extrem de matura, inteligenta si puternica, lucru pe care il admir foarte mult, mai ales pt varsta ta! Bravo si sa stii ca toate aceste calitati sunt ale TALE si iti amintesc sa ai incredere in ele si in tine in general. Ce cred ca ai putea ar fi sa deschizi o ancheta sociala (poate exista alti membri ai familiei care pot fi langa tine) sau poti discuta direct cu politia. Vorbesc intai despre acest aspect pt ca sunteti 2 minore si o mama abuzata si acest lucru este caz penal! In rest tine-te bine pt ca ai o atitudine si gandire foarte sanatoasa. Daca ai un sprijin in prietenul tau este excelent si ma gandesc ca mai poti avea rabdare pana te inscri la facultate si pleci din acea casa? Pe scurt: vezi ce optiuni legala ai mai intai dupa care revenim asupra discutiei. Succes!

Ai nevoie de un psiholog! Nu tu ai o problema,dar maig tîrziu ai sa simti repercusiunile traumelor trăite! Sa nu-ti fie teama sa consulți un psiholog, mai tar

Draga mea, eu cred ca ti-ai asumat un rol , in familie , care nu-ti apartine . Tu esti o persoana curajoasa si puternica, si e normal sa-ti aperi mama, dar la fel de normal este ca ea, mama, sa-si asume rolul de parinte, si sa ia deciziile cele mai bune pentru voi toate. Tu ai 18 ani, si in curand iti vei pleca din acea casa , ca sa-ti faci propria familie. Atunci cine o va mai apara? Pentru ca, observ ca cel care o apara devine automat dusmanul tatalui tau. Si sora ta ar putea avea aceleasi probleme pe care le ai tu acum. Sfatul meu este sa-ti sustii mama sa gaseasca in ea puterea de a schimba ceva in aceasta situatie. Ea este cea care trebuie sa actioneze cumva : sa divorteze, sa discute cu un psiholog, avocat, politist ….functie de ce crede ea ca vrea sa faca. Tu vei putea , atunci cand se vor linisti lucrurile , sa faci cateva sedinte de terapie , pentru a sterge traumele pe care le-ai cumulat in acesti ani.

Ok, la asta ma pricep. Chiar mi-ai trezit amintiri. N-are nicio importanta ca ai note bune si ca speli vasele. Nu face nimeni nicio tranzactie. Stai deoparte. Observa si invata. Te vor intari toate intamplarile astea si le poti transforma chiar intr-o ambitie care sa te ajute pe tine.