Mesaj:
Buna ziua!Sunt asistenta medicala si am 49 de ani.Am lucrat 23 de ani ca moasa la sala de nasteri,iar de 3 ani lucrez la Blocul Operator al unui mare institut din tara.Am plecat din maternitate,deoarece nu mai faceam fata stresului, responsabilitatilor si volumului foarte mare de munca.Acolo m-am imbolnavit,fiind diagnosticata cu depresie majora cu afectare organica.Urmez tratament psihiatric de 5 ani,fiindu-mi bine timp de 2 ani. Faptul ca mi-am schimbat locul de munca nu m-a ajutat deloc,pot spune ca “am cazut din lac,in put”.Incet,incet simptomele au reaparut ,chiar daca urmez cu sfintenie tratamentul.Medicul meu a incercat diferite scheme de tratament,mi-e bine o perioada,apoi clachez;dezvolt toleranta la medicamente.Violenta psihica si umilinta la care sunt supusa la serviciu(la fel ca si colegii mei),intretine starea mea de rau.Aceasta ,din cauza unora dintre chirurgi care ,pe langa faptul ca nu au “cei sapte ani de-acasa”, sunt ei insisi dezechilibrati psihic, dovedind grandomanie ,cultul propriei persoane,ostilitate manifestata fata de asistentii medicali si medicii rezidenti.In Romania,relatia medic-asistent medical nu este una de colaborare ,ci doar de subordonare,ca la armata.Ei uita ca unii fara altii, nu se poate.Revenind asupra bolii mele,aceasta a debutat in urma cu, aproximativ, 10 ani ,cand am inceput sa-mi fac diferite si multe investigatii.Rezultatul:eram sanatoasa.Despre simptome,ce sa spun?Erau atat de multe,incat ar trebui sa scriu foarte mult.Ameteli,dureri de cap,tremor(maini,genunchi),palpitatii ,tahicardie,tranzit intestinal accelerat,iritabilitate,lipsa libidoului,oboseala cronica,dureri musculare si articulare,tulburari de vedere(acum o saptamana),rezistenta scazuta la emotii de orice fel,pierderea increderii in capacitatile mele profesionale,etc. Probil ca soutia ar fi sa demisionez din sistem,dar ce-as putea sa fac la varsta mea,ca sa-mi castig existenta?Ajutati-ma cu un sfat!Multumesc.

Pe langa tratamentul medicamentos ar trebuie sa incercati si o forma de psihoterapie. Cautati la dvs in oras un psihoterapeut si urmati cateva sedinte

Poate este suficient sa va schimbati perspectiva asupra serviciului si vietii in general. Cred ca v-ar ajuta putina terapie. Pana la terapie, eu as proceda asa : m-as intreba daca in cei 20 de ani de servici am avut vreodata comportament similar cum au acum chirurgii cu mine (fata de pacienti, fata de infirmieri etc.). Daca am avut, m-as intreba de ce m-am purtat asa. Si usor, din intrebare in intrebare, as ajunge la concluzia ca nu e neaparat necesar sa dispretuiesti oamenii ca sa te porti urat cu ei. In sala de nasteri se intampla lucruri minunate cel mai des. La chirurgie, lucrurile nu stau chiar asa (nu cred ca trebuie sa va povestesc eu despre asta). Oare ar fi posibil ca acei medici care va trateaza urat, sa nu stie alt mod in care sa se elibereze de fricile lor, de frustrarile lor, de poverile lor?

Nu fac parte din sistemul sanitar, si nu iau apararea medicilor. Dar stiu sigur ca atunci cand privesc o situatie din alt punct de vedere, situatia se schimba ca prin minune. Mult succes!

orice violenta psihica orice lupta se da pt energie asta faceti dv cedati energie celor care se poarta urat la locul de munca depresia apare cand pierdem o cantitate mare de suflet adica energie asa ca recuperativa sufletul prin rugaciune si eventual tratamente energetice

Scumpa mea doamna,vi sa adunat multe “gunoaie” in acest timp si nu ati golit cosul demult si aici ma refer ca ati cam adunat multa suferinta inutila si nu ati reusit pe plan psihic sa le prelucrati si le-ati stocat bine in subconstient din cauza careia aveti probleme de sanatate.Ce va poate ajuta este psihoterapia iar medicamentele uitatile incet ca nu va vor scoate din aceasta stare!Veti reusi sunt sigura daca va doriti si dvs acest lucru.Va salut si numai bine va doresc!

Si eu va recomand psihoterapie!

poate sa vb cu cineva care sa va asculte ,cineva care a trecut prin asa ceva si stie cum este,eu am trecut cu bine fara psihoterapie din probleme de sanatate grave,nu sant psiholog dar poate va ajuta daca vb,contactati-ma pe mesaj privat,.

cred cu tarie :rugaciunea este cel mai bun remediu;de stres sufera milioane de oameni fara sa constientizeze;ori stresul continuu duce inevitabil la depresie.Nu mai facem fata,obosim,cerintele sint din zi in zi mai mari,deceptiile pe masura ce investim sentimente,energie,si ele ne adincesc in angoasa.Devenim angoasati,depresivi,nevrotici.Ne indopam cu medicamente care oricum nu vor schimba situatiile de stres,ba mai mult,ne distrug imunitatea complicindu-ne existenta.Apoi.cind vedem ca nimic nu ajuta ne indreptam-inca o data,-NE INDREPTAM facind ceea ce trebuia sa facem de la inceput:sa ne rugam sa ni se ia povara de pe ,,umeri”.DUMNEZEU exista.Miliarde de oameni se roaga,si nu din naivitate,ci,pentru ca au experienta relatiei cu DIVINITATEA ;prin rugaciuni au obtinut o viata mai usoara.Incercati

psihoterapie intial in paralel cu tratamentul, apoi reducerea dozei de tratament progresiv, daca evolutia este buna si daca si psihiatrul recomanda. aveti incredere in puterea dumneavoastra de a va reveni. s-ar putea sa fie mai mult decat depresie sindromul burn-out. este o supozitie pe care o va verifica psihoterapeutul. numai bine!

Nici eu nu sunt bine de f mult timp insa eu nu am luat nici un fel de medicament psihiatric ,ca nu am incredre in asa ceva(stiu ca aceste pastile luate timp indelungat v-ar afecta mai mult,te pot ingrasa de la ele).Caut alte metode de a-mi reveni.sa discut cu persoane care m-ar intelege ,f mult,dumnezeu,eu nu ma rog asa de mult dar cred in el.De ceva timp am luat vitamax doar o pastila si simt cumva ca ma ajuta.Bunicul meu si el in varsta a inceput sa ia o zi da una nu.Si mama mea a luat in 2011 si abia statea in picioare cand a venit de la spital si a zis ca are pneumonie.a facut tratament in spital pt pneumonie si acasa si a luat si vitamax.Am incercat ca ii spun ca asa cum traieste nu e ok dar nu vrea sa inteleaga.tot mai caut sa vorbesc cu cineva care m-ar intelege f mult.Si eu am plecat dintr-un mediu pe care nu il mai suportam si m-am intors intr-un mediu de acasa unde e cam la fel.Am citit ce -ati scris dum-stra insa eu v-am scris ce as face eu.incercati sa intelegeti ce se intampla cu dum-stra cu viata dum-stra.Va doresc numai bine.

RASPUNS: “Sunt asistenta care a trimis mesaj.As vrea ca doamna Gabriela Iftode sa stie ca eu ,la sala de nasteri,am avut un comportament civilizat fata de toata lumea(gravide,infirmiere),fiind foarte apreciata si respectata.Poate doamna a facut referire la acest lucru pentru ca,unele gravide(sau chiar dumneaei) au trait experiente neplacute atunci cand au nascut.Credeti-ma ca eu ,una,nu am facut pe nimeni sa se planga de atitudinea mea la serviciu.Dar,gradina fara uscaturi, nu exista.Cat despre medici,nu toti se poarta urat cu noi,dupa cum am specificat in mesajul anterior.Multumesc pentru raspunsuri,dragii mei.Am incercat si psihoterapie,timp de doua luni,doar,pentru ca d-na psiholog vorbea intruna despre propriile-i probleme,iar eu ascultam si mai si plateam.Voi incerca din nou,poate voi gasi pe cineva mai competent.Inca o data,va multumesc.”

eu va incurajez sa mai cautati un psihoterapeut… de data aceasta unul care va face sa va simtiti si confortabil… cum spuneati: padurea este plina de uscaturi. Succes!

Va felicit pentru modul in care spuneti ca v-ati comportat la servici ! Comentariul meu n-a avut intentia sa va judece pe dvs sau pe alte persoane din sistem. Eu stiu ca , atunci cand o situatie neplacuta persista in viata noastra, este pentru ca n-am invatat lectia care ne-o aduce acea situatie – lectia poate fi IERTAREA , TOLERANTA , ACCEPTAREA etc fata de altii sau fata de sine. Eu doar voiam sa va dau o pista de a accepta situatia in care va aflati, pana cand gasiti acel terapeut care sa va ajute in depasirea completa a acestor neplaceri. Mult succes!

Orice tratament consta in medicamentatie si interventie psihologica. Ca un mic sfat, medicamentatia ajuta la linia normalului iar mai departe intervine terapia. Succes in toate!!!