Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Sunt eleva (clasa a X-a) si am venit pentru studii in oras, parintii mei locuind in sat. Mama nu ma lasa sa ies seara in oras (nu vreau sa nu le spun, chiar daca as putea) si plang, nu pentru ca nu m-a lasat, ci pentru ca nu are incredere in mine…
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Buna ziua!Am si eu o intrebare sau poate chiar o problema…sunt eleva(clasa 10),si am venit,pentru studii, in oras,iar parintii mei locuiesc in sat….nu vreau sa ii spur si de aceea nu fumez(la varsta mea,16 ani,multi fumeaza),nu beau,nu plec nicaieri fara sa le spun…si incerc sa nu ii spuar,mai ales pe tatal meu,se enerveaza mai repede,si nu suport sa se tipe la mine(in undele situatii imi vine sa plang).Intradevar sunt o fire mai retrasa,si inca nu m.am integrat foarte bine in clasa,eu chiar ma gandesc cum sa.mi abordez colegii,ca sa iesim la un suc…dar nu reusesc….in seara acesta am fost invitata sa iesim intr.un local,care este foarte aproape de unde locuiesc eu,dar mama nu m.a lasat,pentru ca zice ca i prea tarziu,si ce sa caut noaptea pe drumuri….tatei nici nu i.am spus(mi.a fost putin frica)…si nu m.am dus….dar ssunt iritata din cauza faptului ca multi copii,care sunt veniti la liceu in oras,nici nu si anunta parintii cand ies,si la ce ora…eu daca nu i spuneam mamei ca vreau sa ies la ora 7 seara din casa,nu ma simteam bine toata seara,si incepea sa mi bata inima tare….si am inceput sa plang,nu pentru ca nu m a lasat,ci pentru ca nu are incredere in mine…fac tot ce vor ei,ii ascult,iar ei nu au incredere in mine,sa ma lase seara la un suc,,nu mergeam alt undeva,prin cluburi.,nu sunt genul….si plus ca de cand am venit in oras,a fost perioada cand am plans cel mai mult….chiar si acum plang,,…recent am pierdut si niste persoane dragi mie,si m.am demoralizat si mai mult….intrebarea mea este:cum as putea sa ma adaptez mai usor,sa nu mai plang,sa mi cntrolez sentimentele? |
|||
|
|||
Treci prin criza specifica adolescenței. Cred ca ar fi benefic sa porți o discutie sincera si deschisa cu parintii tai, cu calm si rabdare, si sa le explici si lor exact asa cum ai scris si aici: ca iti e greu, adaptarea la viata de liceu departe de casa e dificila, ca ti-at fi mai usor daca te-ai integra in grupul colegilor tai. Spune-le ca nu dorești sa ii superi, ca stii sa faci diferenta intre bine si rau dar ca, trebuie si ei sa aiba încredere in tine si ca preferi sa le spui adevarul atunci cand vrei sa iesi cu colegii tai decât sa ajungi sa ii minți. Cat despre adaptare…aici depinde de tine cat de deschisa esti. Poate pt inceput ai putea sa iti faci 1-2 prietene in clasa, colege pe care le simti apropiate ca mentalitate si fel de a fi cu tine…si sa construiesti usor usor o relatie de prietenie cu ele. Eventual tot din colegele care sunt si ele in situatia ta, venite de la sat la liceu. Punctul acesta comun poate fi un punct de plecare. Daca stai retrasă intr-un colt, sunt mici sansele sa vina colegii sa te roage sa te integrezi. Trebuie sa te maturizezi pt a te pregăti de viata, iar asta înseamnă sa rupi un pic cordonul ombilical fata de parinti. Mergi cu colegii tăi si spune-le alor tai dupa aceea ca ai mers si te-ai simtit bine…punctand ca ai venit acasă la o ora potrivită si nu ai facut lucruri rele.
|
|||
|
|||
Ma gandesc ca parintii iti vor de fapt binele, vor sa te stie in siguranta. E normal sa-ti doresti sa faci parte dintr-un grup. Dar pentru asta exista si alte tipuri de activitati nu numai cluburi. Care sunt periculoase la orice varsta. Daca vrei sa socializezi de ce nu te inscrii la cursuri, workshop-uri unde participa elevi de varsta ta, sporturi, orice altceva si care sa se desfasoare ziua?
|