Mesaj:
Buna ziua,

Sunt casatorita de 6 luni, insa locuiesc cu sotul meu cu sotul meu de 4 ani. Ne cunoastem familiile/parintii inca de la inceputul relatiei noastre, din primele 2-3 luni. De aproximativ jumatate de an ma confrunt cu o problema pe care nu stiu cum sa o gestionez. Fratele mai mic al sotului (are 20 ani) a venit din provincie la facultate in Bucuresti. Teoretic sta la camin, insa practic sta mai mult pe la noi pe acasa. Noi locuim intr-o garsoniera si este foarte greu sa convietuiesc jumatate din timp cu fratele lui mai mic.Eu si sotul meu ne vedem seara sau in weekend (in rest suntem la servici), iar fratele lui e mai tot timpul prezent, deci practic noi nu prea mai avem intimitate. In plus a fost foarte colosit de catre mama lui (soacra mea) si orice mica problema ar avea vine mereu sa caute ajutor la noi. Nu se descurca singur cu nimic, nu se desprinde deloc de mediul familial, nu se maturizeaza si nici nu pare sa vrea. Are 20 de ani, nu a avut niciodata o iubita si nici nu pare sa-si doreasca una si sa inceapa sa traiasca o viata a lui, sa inceapa sa fie independent asa cum consider ca ar fi si normal pt. varsta lui. Si sotul meu,dupa aceste 6 luni de cand a venit la facultate, mi-a marturisit ca a inceput sa se sature sa aiba grija de el ca de un copil mic, nu si-a inchipuit ca va fi asa si oricat ar incerca sa-l invete/ sa-l determine sa incerce sa inceapa sa ia viata in piept, nu reuseste.Eu cu atat mai mult, simt ca problemele lui devin si problemele noastre, ca si cum am avea un copil care nu este al nostru. Eu nu am inca un copil al meu si mi-e greu sa-mi asum responsabilitatea si sa simt ca am oarecum in grija un copil de 20 de ani. In plus incerc sa mai fac mici planuri pentru putinul timp pe care il avem de petrecut impreuna (eu si sotul), mici suprize, ca de exemplu o cina romantica…si totul se naruie cand ne trezim cu fratele lui la usa. Nici macar nu mai are bunul simt sa sune inainte si sa intrebe daca poate veni pe la noi. Proble
ma e ca eu nu mai suport aceasta situatie, sunt din ce in ce mai iritata de prezenta mult prea frecevnta a fratelui sau si nu stiu cum sa gestionez aceasta situatie. Nici nu pot sa-i impun sotului meu sa gaseasca o solutie pentru nu-i poate spune fratelui sau sa nu mai vina atat de des. Imi dau seama ca si pentru sotul meu este o situatie extrem de neplacuta si nici nu vreau sa-l presez si eu mai tare, si mai mult decat atat nu vreau sa creada ca nu-l suport pe fratele lui. Pe mine situatia ma deranjeaza, lipsa de intimitate din cuplu, care nu e normala, mai ales ca suntem tineri. Si sincer imi este teama ca aceasta lipsa de intimitate pe termen lung va ajunge sa ne faca sa ne departam unul de celalalt. Am incercat sa ma pun in locul sotului meu si sa-mi dau seama ce as fi putut face daca era fratele meu in aceasta situatie, dar nu reusesc sa gasesc nicio solutie. In plus a inceput sa se vada ca sunt iritata si nervoasa tot mai des in ultimul timp, pentru ca nu mai pot sa ma calmez sau sa simulez ca sunt bine, iar sotului meu din pacate nu-i pot spune adevarul, nu pot sa-i spun ca prezenta fratelui sau este cauza. Mi-as rani sotul si simt ca l-as pune intr-o postura in care n-as vrea sa fiu nici eu. V-as fi foarte recunoscatoare daca m-ati putea ajuta. Va multumesc !

Incercati sa gasiti o modalitate de a-i comunica sotului toate acestea cu atat mai mult cu cat sesizati ca si el este deranjat de situatie. Puteti stabili impreuna niste limite care sa tina cont de nevoile dvs. de intimitate.Daca nu reusiti asa puteti apela la terapie de cuplu.

va inteleg frustrarea, insa a nu fi sincera cu suferinta pe care o ai va duce incet, incet la si mai multe probleme… asa cum bine ai simtit. Spune-i sotului sa isi faca timp intr-o zi (cat mai repede) si sa discutati despre ce simtiti amandoi despre aceasta situatie si sa gasiti pe loc o solutie… cu asumarea riscurilor cu tot. Fratele lui nu are niciun motiv sa se maturizeze… nu a fost invatat sa fie independent… din cate inteleg. Este de dorit ca, dupa ce luati o hotarare, sa il asezati si pe el la masa cu voi si sa i-o comunicati ferm… binenteles sa si cautati toti trei solutii pt el. Succes!

Situatia actuala este nesanatoasa pentru toti 3. Sotul si dvs nu mai aveti intimitate iar cumnatului dvs ii luati sansa de a se maturiza, de a creste si de a deveni barbat. Discutati neaparat cu sotul dvs apoi impreuna cu el aveti o discutie cu cumnatul Discutia este important sa fie initiata de sotul dvs. Spuneti ceea ce simtiti si stabiliti reguli, de ex sa vina in vizita in week-end. Este inevitabil ca fratele lui sa nu se supere iar voi sa nu experimentati sentimente de vinovatie. Aveti in vedere ca aceasta desprindere este este foarte necesara lui iar voi aveti nevoie de granite conjugale bine definite, sanatoase. Mult succes!