Terapeuti.ro:

Buna ziua,
Vi-am mai scris si anul trecut povestea mea intr-o perioada foarte grea a vietii mele. Am 30 de ani si anul acesta am trecut printr-un divorț pe care eu mi l-am asumat. Am avut o casnicie cu o durata de aproximativ 6 ani, casnicie in care nu am avut parte de respect, au fost nenumarate momente in care fostul meu sot a fost violent, insa eu nu am avut curajul sa pun punct acestei relatii decat in momentul in care o alta persoana pe care o stiam de multi ani s-a apropiat de mine oferindu-mi afectiune si atunci credeam ca e vorba si de iubire… Fostul sot nu a acceptat usor aceasta despartire, ma urmarea si ma hartuia peste tot, cu amenințări si multa presiune. In tot acest timp cealalta persoana in care mi-am manifestat toata iubirea pe care nu as fi crezut ca o pot simti vreodata s-a îndepărtat de mine si si-a facut o alta relație. Am trecut printr-o dubla suferinta…am pus punct unei căsnicii care oricum nu mai mergea pt ca se intamplau lucruri grave, dar am greutatea pe
suflet ca m-am indragostit de o alta persoana care mi-a aratat la inceput cum e sa iubesti si acum…cand sunt o femeie libera si singură nu mai vrea nimic serios cu mine…a intrat intr-o alta relație si persoan respectiva, si fostul sot la o luna dupa divort s-a mutat deja cu noua iubită si eu sunt in pragul disperarii. Ma vad singura, nu mai am prieteni, nu mai am nici acea casnicie, omul de care sunt îndrăgostită profita de sentimentele mele si apare si dispare din viata mea de cate ori are el chef. Nu ma pot apropia de nimeni…vreau sa uit trecutul si oamenii care au profitat de sentimentele mele. Cum pot sa ma opresc in a-i mai permite acestui om sa intre in viata mea? Eu il iubesc si din partra lui primesc doar umilinta scuza lui fiind ca nu isi poate asuma aceasta relatie. Nu mai suport starea aceasta de neliniște sufleteasca, povara divorțului, faptul ca am crezut in aceasta iubire care e defapt toxică…si singuratatea. Va rog ajutati-ma cu niste sfaturi…multumesc!