Mesaj anonim de pe https://terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:
Ma numesc Angello ( nu este numele meu real, dar doresc ca cel putin pentru moment sa ramana anonim, multumesc), si problema mea este una oarecum veche.
Imi cer iertare pentru faptul ca apelez la Dumneavoastra prin aceasta metoda, dar nu am posibilitatea financiara sa consult, personal, un specialist si nici mijloacele de a ma gasi (a face o sedinta) personal cu unul. Va multumesc pentru intelegere.
Acum 10 ani (-/02/2009) am cunoscut o fata pe nume Andra cu care mi-am propus sa imi cladesc un viitor, Andra era totul pentru mine, era casa mea, sufletul meu. Mi-am dat toti prietenii si cunostintele la oparte pentru Andra chiar si intreaga familie. La jumatatea lui 2009 Andra a inceput sa lucreze la o companie dintr-o tara straina( nu prezenta o problema pentru mine deoarece aveam toate mijloacele necesare sa o vad in fiecare saptamana, la vremea aceea). Martie 2010 Andra a ramas insarcinata si asta ma dus intr-un extaz de fericire pe care nu l-am mai putut controla. Decembrie 2010 a nascut o superba fetita iar pentru asta instincul de a-mi apara familia a crescut considerator, Andra fi fetita noastra au insemnat pentru mine Familie, Universul.
Inainte de a naste, cu aprox. 2 luni, Andra a incetat munca la acea firma urmand ca sa se intoarca dupa ce copilul nostru urma sa implineasca macar 6 luni. A ramas Andra in asa numitul concediu prenatal timp de 1 an, apoi sa reintors in firma. Dupa alte cateva luni bune de munca si-a dat demisia pe motive de stres. La aprox. 2 saptamani de la incetatrea activitatii Andrei in firma, a inceput sa primeasca amenintari de la unul dintre patronii firmei pe motiv ca din cauza ei nu are persoana sa execute munca pe care Andra o facea. Am facut sesizare la politie dar nu sa intamplat nimic timp de aprox. 3 luni. Cand amenintarile au devenit serioase, Andra m-a ´´sfatuit´´ sa iau problema in mana ca doar sunt barbat pentru ca ea nu mai vrea sa se intoarca la acea firma. Asta am si facut, 2 zile mai tarziu, mi-am facut dreptate singur, motiv pentru care am ajuns in detentie/inchisoare. Acum e prea tarziu sa spun ca am reactionat gresit la acea vreme. In arest, pe perioada anchetei am aflat lucruri ingrozitoare despre Andra si activitatile ei in acea firma. Cu toate acestea, nu am putut sa imi schimb sentimentele fata de ea si am tinut legatura cu ea inca ceva timp.
Aprox. 1 an mai tarziu Andra si-a gasit pe altcineva (un alt barbat alaturi de ea), a fost extrem de grea pentru mine acesta veste, dar cu timpul m-am consemnat cu aceasta decizie a ei. Din momentul acesta au inceput problemele mele serioase, pentru ca mi-a interzis contactul cu fetita mea. Mi-am iubit, imi iubesc si imi voi iubi copilul atat cat voi fi in viata, doar ca de aprox. 5 ani eu nu mai stiu aproape nimic de copiul meu cu exceptia unor fotografii care nu sunt direct de la ea. Nu mai am puterea necesara de a merge mai departe daca nu pot comunica cu fetita mea, sa-i aud vocea, sa imi spuna tati, sa o aud cum rade….. stiu ca nu as avea dreptul la aceste pretentii deoarece nu am fost langa fata mea prezent o perioada indelungata, dar alt motiv intemeiat decat fetita mea nu am ca sa pot lupta in continuare. M-a gandesc ca poate fetita mea nici nu va afla de mine vreodata.
Cu Andra mai am contact cateodata desi nu stiu unde e (in ce tara) si de fiecare data ma critica si ma anmeninta ca nu imi voi vedea niciodata copilul daca nu ai trimit bani.
Desi ii respect decizia de a-si reface viata, si incerc sa ma comport ca un prieten bun cu ea inca tin la ea inca e ceva acolo ce o pot numi iubire. Iar pentru aceasta i-as fi trimis bani fara sa imi ceara ea sau sa ma ameninte, numai ca din pacate nu mai am resursele necesare de inainte de a fi arestat/judecat. Nu vreau nimic de la Andra, cersesc doar contact/legatura cu copilul meu.
In concluzie, nu am bani sa-i trimit = nu imi vad fetita, desi la inceput i-am trimis bani si tot nu mi-am vazut fetita.
Simt ca am ajuns intr-un moment in care ´´ma sting´´ incet incet. De ceva timp imi tot trec ganduri prin cap sa inchei capitolul vietii desi stiu ca e un mare pacat. Defapt ca sa fiu sincer cu Dumneavoastra am facut acest pas odata dar nu mi-a reusit.
Incerc sa lupt in continuare dar nu mai fac fata, de aceea va rog sa ma ajutati sa imi revin psihic macar umpic ca sa nu ajung in ipostaza de a incerca a dou-a oara acest pacat.
Stiu ca am scris cam mult in acest e-mail si probabil ca nu veti avea timpul necesar sa cititi-analizati continutul, dar daca o veti face vreau sa va multumesc din suflet pentru atentia acordata, desi nu stiu unde am gasit acest curaj sa detaliez aceste intamplari…..
Va rog mult, daca considerati ca mai sunt un caz in care puteti face ceva, ajutati-ma, vreau doar sa regasesc umpic de putere sa merg mai departe.
Multumesc anticipat.
Cu respect, Angello.
