Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!As dori un sfat,daca se poate!Nu mai sunt tanara,am peste 50 de ani.Sunt casatorita,daca casatorie se poate numi relatia pe care o am de 30 de ani(sotul lucreaza in strainatate si ne intalnim de 2 ori pe an,in lunile decembrie si august)Am o fata de 28 de ani,necasatorita.din 2014 e plecata si ea in strainatate.inainte de aceasta a avut o deceptie..prietenul ei s a sinucis.familia ,prietenii lui condamnat o pe ea..inainte de a se sinucide ei s au despartit,ea dorea o pauza..el o suna si-i spunea ca daca nu se vor impaca se va sinucide…cand a aflat ca ea are alta relatie,el chiar a facut-o !De atunci ea are relatii doar cu barbati mult mai in varsta decat ea,divortati..Nu am avut o casnicie fericita,sotul meu este un alcoolic.. stiti ce implica acest lucru: bautura,femei,batai,scandaluri,prieteni de betie..Pana acum vreo 10 ani,nu erau rare momentele cand ma batea…asa ca atunci cand a plecat,adica acum 8 ani sa lucreze in strainatate m-am bucurat,eram mult mai
linistita..Cand venea in concedii,bineinteles certurile erau la ordinea zilei..In ultimii ani nu mai comunicam deloc..Suna cel mult o data pe saptamana si atunci discutam doar cateva minute..acum 2 veri m-am suparat rau pe el..in tara a avut o firma,respectiv un bar..activitatea firmei a fost suspendata,dar cladirea ii apartinea..acum 2 ani a vandut cladirea pe nimic,chiar daca nici eu ,nici fata ne am impotrivit..am aflat abia dupa ce a incheiat tranzactia,ca a vandut cladirea..Niciodata nu a ascultat de sfatul meu,a facut doar cum a dorit..Acum cateva luni,pe facebook,primul meu prieten,din adolescenta mi-a scis..de atunci am inceput sa vorbim zilnic..ore,ore in sir..incet,incet si fara sa ne dam seama vechile sentimente s-au redesteptat..chiar daca suntem oameni maturi,ne-am indragostit..acum doua saptamani am decis sa ne intalnim..sentimentele noastre nu s-au diminuat,dimpotriva…El era barbatul pe care mi s-am dorit, atent, bun, romantic, destept..barbatul care ma punea pe mine pe primul loc,nu prietenii..barbatul care nu ma facea de ras daca ieseam in oras..Intr-o seara,dupa ora 23,m-a sunat fata si m-a intrebat cu cine am vorbit la ora aceea,pentru ca suna tot ocupat..I-am recunoscut,pentru ca nu am putut s-o mint..Nu va pot reproduce epitetele pe care mi le-a adresat,tipetele..A uitat tot..Nici macar pic de respect ptr ca-i sunt mama,ci numai ura..injurii,reprosuri,vorbe grele..dar cel mai tare m-au durut amenintarile ei:ca-si va pune prietnii sa-l omoare pe prietenul meu..asta nu pot intelege..cum poate o fata,o femeie,propriul meu copil sa gandeasca asa?am crezut ca a aruncat acele vorbe la suparare,dar a doua zi a sunat-o pe sora mea si i-a spus ca va face acel lucru..ma sperie..singurul meu copil sa gandeasca asa?Unde am gresit? de ce nu am reusit sa mi-o apropii?ce am facut atat de grav incat are atata ura pentru mine?Mi a blocat numarul de telefon.m-a blocat pe toate retelele de socializare..Am gresit chiar atat de mult ca imi doresc sa fiu fericita?Trebuie sa continui sa raman intr-o casnicie cu un om violent,mincinos,alcoolic,doar pentru ca fata mi-a spus c-o fac de ras?Ma doare comportamentul ei..dar e un om matur..e normal sa se comporte asa?Multumesc pentru rabdare si pentru sfaturi..daca mi le veti da!

Ai tot dreptul la fericire! Datoria de mamă ți-ai făcut-o. Probabil că prin amenințările ei, fiica ta preia rolul tatălui. Pe de altă parte e în joc neputința ei de a depăși unele traume (vina aruncată asupra ei pt moartea prietenului, relația cu un tată agresiv sau ce o mai fi prin viața ei). Acum a găsit motiv să izbucnească . Tu însă te aflii la o intersecție: alegi fericirea sau continui cu postura de victimă? Încearcă o discuție deschisă cu ea, mult calm, explică drama vieții tale, află ce anume o deranjează. Un psiholog sau consilier de familie v-ar ajuta f mult să mediati conflictul. Dacă nu aveti deschidere.. Amenințările ei ce implică crimă pot fi rezolvate legal, adunați dovezi si protejați-vă atât dvs., cât și actualul prieten. Nimeni nu are drept să atenteze la viața sau fericirea altui om! asa cum singur tu iti poti decide binele! Îți doresc din tot sufletul să simți bucuria vieții. Chiar o meriti !

Fiecare este raspunzator de propria fericire! Copilul dvs. nu mai este copil, este o femeie adulta, independenta si libera. Oricat de dur ar putea suna asta, sinuciderea acelui baiat a fost decizia LUI! Nu a fost vina ei, EL a facut-o, iar asta nu ar trebui sa o transforme pe ea intr-o victima, etern vinovata si etern consolata si protejata de cei din jur! Ea isi poate rezolva aceste probleme in terapia ei personala daca sufera! In alta ordine de idei, si dvs. aveti dreptul la propria fericire, nu cred ca trebuie sa cereti aprobarea cuiva pentru a face ceea ce va doriti. Este evident ca celorlalti nu le convine asta (se pare ca lumea nu suporta fericirea, si incearca sa o distruga cand o vad), dar nu le puteti avea pe toate: si aprobarea lor si fericirea dvs., deci…decizia va apartine. Viata v-a mai dat o sansa, dar nu pe gratis, ci cu efortul de a decide ce e mai important pt dvs., si nu pentru altii. Ar fi pacat sa o ratati! Daca vreti omleta, e necesar sa spargeti cateva oua!

Va inteleg ca va doare comportamentul ficei. Cu ce ati gresit fata de fica dvs? Ce motive are sa aiba aceasta atitudine? Incercati sa aveti o discutie sincera si toleranta cu fica dvs. Ceea ce priveste relatia cu actualul sa aveti deschidere si incredere in continuare. La fel pot sa va sugerez v-ar ajuta mult cateva sedinte de terapie. Curaj!

Fiecare individ are tot dreptul la fericirea lui, proprie și personala. Puneți în balanță ce v ar face fericita in această situație. Luați în calcul și aspectul că fiica dvs este matura, că și a luat viața în mâini și de poate descurca singură în viața ei. Sunteți mama ei, ați crescut o si ați avut grija de ea când a avut nevoie…acum aveți și dvs nevoi, de orice fel ar fi acestea. Incercati sa discutați ai cu un psihoterapeut, și cu fiica dvs expunând punctul de vedere personal. Nu este ușor, însă viața oferă surprize in orice moment și la orice vârstă…și dificile dar ai frumoase,aducătoare de fericire și împlinire. Succes stimata doamna, și felicitări că ne ați scris aici.