Buna ziua! Problema mea suna cam asa… am fost casatorita, casnicie din care a rezultat un baietel. Ne-am despartit cand avea 1 anisor, iar acum are 6. In urma cu un an, am cunoscut pe altcineva, la care m am si mutat, iar baietelul a ramas la mama mea. In momentul de fata am constatat ca sunt insarcinata si nu stiu daca este bine ce am facut. Ma mustra constiinta ca l-am lasat acolo si acum fac alt copil. In relatia asta, nu e totul tocmai roz, stam cu parintii lui si nu am o soacra tocmai grozava. Sunt foarte nehotarata… as lasa tot si m-as intoarce la copil. Pe de alta parte, ma gandesc si la mine si as ramane.
Am nevoie de o parere.
Multumesc!
Monica Enescu Din pacate, chiar si copiii care sunt lasati in grija bunicilor si mai au contact cu parintii, sufera o trauma de abandon si au mai tarziu probleme psiho-emotionale si in ceea ce priveste relatiile. Acum trecutul nu poate fi schimbat, insa conteaza ceea ce vei face de acum inainte pentru copiii tai. Nu ne-ai spus nimic despre propria ta istorie de viata si relatia cu parintii tai, ma gandesc ca nehotararea ta poate veni de acolo. As recomanda sa incepi o psihoterapie pentru a rezolva si vindeca propriile tale rani pentru a face alegeri mai bune in viitor, atat pentru tine, cat si pentru copii. Cand vei putea lua deciziile potrivite si in acord cu valorile tale, cred ca vei simti ca o greutate ti s-a luat de pe umeri. Succes!
Ghimis Simona Bianca O sa va spun pe scurt povestea noastră. Mama, 3 copii, nu s a înțeles cu tatăl meu, divorț, eu și fratele mic am rămas în grija mamei, fratele mijlociu a mers la tata. Am locuit la părinții mamei. Buun, timp de 33 de ani, cât am eu acum, mama a avut diferiți pretendenți, pretendenți care ba nu o voiau cu 2 copii, ba o voiau cu 1 singur copil, ba fără nici un copil… mama mea a ales să e crească pe noi, ea, singura, fără alt bărbat, ajutata de bunici. Cu alte cuvinte și a sacrificat tinerețea, viața, pentru noi. Dacă a făcut bine sau nu, nu știu, noi suntem bine toți, cu familii, etc. Mama încă este singură. Ceea ce pot sa spun și poate te va ajuta sa iei o decizie, niciodată, dar niciodată nu îți părăsi copilul /copiii pentru un bărbat. Ca atare copilul tău a crescut fără tine, va avea probabil sechele… Iar tu te ai ales cu un bărbat care nu e tocmai miere, ba în plus și cu încă un copil… Sper sa iei decizia cea mai buna pentru copiii tai… Și iartă ma dacă am fost prea directa.
Madalina Popa Eu am alta poveste de viata! Am divortat dupa 15 ani de casatorie pt ca fostul sot era indragostit permanent de cate vreuna ba de la Masaj erotic,ba una ce era “de lux” etc . Am luat viata de la 0 ,cu chirie si cu 2 copii. Din fericire,am intalnit un om minunat si ne am casatorit. Am pus conditia de la inceput! Daca ma ceri de sotie trebuie sa ne iei la pachet,toti 3 . Eu fara sufletele mele Nu ma marit si nici n am nevoie de vreunul care sa se uite urat la ai mei copii. Si asa s a intamplat! Sotul meu m a cerut in casatorie si a sp asa “ vrei tu sa fii sotia mea si impreuna toti 4 sa fim o familie? “ Si i Multumesc lui Dzeu pt asa sot! Deci,incearca sa fii fericita,dar nu uita de copil,Nu o sa fii implinita niciodata stiind ca undeva un suflet Te asteapta. Cine Te iubeste vine dupa tine si face o familie chiar daca mai ai un copil. Muta Te la parinti eventual,daca Nu se oboseste sa vina la tine,ti ai rasp singura la intrebarea:Oare merita?!
