Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am 22 de ani si diagnosticul meu este: depresie si anxietate moderata, tulburare mixta de personalitate, intelect de limita, crize hipomaniacale. Am mers la psiholog si la psihiatru timp de vreo doi ani. Am luat tratament. Mama este indiferenta cu mine, iar tatal meu natural este bolnav.
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:
Am 22 de ani,sunt din Constanta,diagnosticul meu este:depresie si anxietate moderata,tulburare mixta de personalitate,intelect de limita,am avut crize hipomaniacale.Am mers la psiholog si la psihiatru timp de vreo doi ani.Am luat tratament,am abuzat de el, mi sa spus ca trebuie sa stau o perioada fara .Psihologul mi-a spus sa nu imi mai plang de mila si sa actionez ptc trece viata pe langa mine.In copilarie parinti mei sau despartit,am aflat cine este tatal meu natural intr-o zi cand acesta a venit sa ma ea la programul de vizita.Familia noastra sa mutat de N ori de la Bucuresti la Constanta,imi era greu sa imi fac prieteni,majoritatea timpului stateam singur.Cand am inceput liceul nu ma puteam integra,eram cel de care se facea misto,am fost de multe ori umilit si lovit.Am vrut sa vorbesc cu parintii despre problemele mele insa nu am facuto de rusine,am inceput sa chiulesc si ulterior am fost exmatriculat din cauza absentelor. Miam terminat apoi liceul la un liceu cu plata. Dupa 4 ani leam spus parintilor dc am inceput sa chiulesc(urmand sfatul unui psiholog) insa am fost dezamagit de rezultat(imi doream sa mi se acorde atentie dinacel moment insa am fost consolat si apoi au uitat iar de mine).Am probleme de integrare si in colectivul de la munca:nu comunic cu ceilanti doar muncesc si datorita depresiei nu muncesc eficient.Nu am personalitate,prieteni.In ultima probleme intampin o problema extrem de neplacuta:efectiv nu mai stiu sa vorbesc,sa ma exprim,nu imi vin expresii,nu prea am inteligenta sociala si nu prea inteleg ce vor sa zica cu adevarat cei din jurul meu.Mai imit din cand in cand unele expresii pe care le aud la colegi ptc sa nu para ca sunt chiat asa de limitat.Am o parere extrem de proasta despre mine si ma afund in nepasare si disperare.Mama mea este indiferenta cu mine si in putinele momente camd vrea sa vorbim eu refuz ptc stiu ca si ea este lafel de limitata ca mine.Tatal meu vitreg este plecat in Germania,cu el vorbesc foarte rar.Tatal meu natural este bolnav si nici cu el nu vorbesc ptc nu ma sprijina si este si el indiferent.Cu celelante rude vorbes insa nu foarte mult ptc imi este rusine de ei(ei sunt oameni sociabili).Vreau sa stiu ce asi putea face sa ies din situatia asta:sa fac psihoterapie,am inteles ca exista si ceva numit Dezvoltare personala insa nu stiu exact ce inseamna.Sau alta metoda prin care sa ma pun pe picioare. |
|||
|
|||
Psihoterapia este o metoda curativa ( are scop de a vindeca, de a ameliora ), dezvoltarea personala are scopul de a optimiza resursele proprii. Cautati un psihoteraput cu care sa va simtiti confortabil si alaturi de care sa explorati sentimentele de nepasare, disperare, limitare, gol interior.
|
|||
|
|||
Subscriu. În cazul dvs. este recomandata psihoterapia, existând un diagnostic. Manifestările ar trebui probabil reevaluate înainte de începerea procesului terapeutic, care s-ar putea sa dureze, datorita comorbiditatilor (mai multe tulburari). Nu ezitați sa cereți ajutorul.
|
|||
|
|||
Gasesteti pe cineva cu care sa mergi pe drumul vietii….relatia de cuplu ajuta
|
|||
|
|||
In scris te-ai exprimat coerent, n-am avut nicio clipa senzatia ca ai avea vreo problema. Exerseaza si vorbitul. Apoi, gaseste o activitate pe care s-o iubesti. Daca tu ai fost in copilarie lipsit de atentie si afectiune, nu ti-ar placea sa petreci o parte din timpul tau liber cu copii orfani? Este doar un exemplu. Ma gandesc ca tu ai multe de oferit, asa e?
|