Mesaj:
Buna ziua!Am nevoie de un sfat din partea dumneavoastra!
Am o relatie de aproape 4 ani de zile dar care de ceva timp a inceput sa se duca pe apa sambetei!Eu sunt o persoana mai incapatanata,cu mai putina rabdare,impulsiva si care gura mare uneori!El este foarte sensibil de ceva timp incoace la orice gest gresit sau nu al meu!Daca nu am chef de o discutie foarte lunga,de viitor atunci cand vin de la job,seara,obosita si ii raspund doar ca sa ii fac pe plac se supara si ma jigneste!Daca nu am chef sa fac ceea ce isi doreste el la fel imi spune ca eu intotdeauna nu am chef si gasesc scuze!Imi spune ca ma iubeste,chiar imi si arata de foarte multe ori insa nu imi place situatia in care noi ne aflam deloc si nu stiu cum sa procedez ca sa repar lucrurile facute gresit de mine dar si de el!
Poate daca am parte de vreun mic ajutor voi stii cum sa fac lucrurile de acum incolo!Tin sa precizez ca planuri de viitor avem chiar destule dar este o relatie tensionata intre noi,pe care simt ca el o face,nu neg ca ar fi si vina mea,dar care trebuie ca sa inceteze.Ce trebuie sa fac?Ce ma sfatuiti?
Multumesc anticipat!

Buna ziua. Pare ca fiecare dintre dvs. lupta pentru nevoile sale si atunci cand nevoile relationale nu sunt implinite apare frustarea, furia sau dezamagirea si fiecare le va manifesta dorind de fapt sa arate celuilalt ca nu ii este bine, ca are nevoie sa primeasca ceva. Ma intreb daca situatia dureaza de mai mult timp, este mai recenta, daca a fost declansata de ceva anume sau sunt lucruri care s-au acumulat treptat, cum a ajuns sa fie sensibil la mai orice gest al dvs. Cred ca v-ar fi util sa mergeti la un psihoterapeut. Toate cele bune.

Se indica un psihoterapeut tocmai pentru a descoperi acele nevoi ascunse ce fac relatia greu de suportat si care, comporta o analiza amanuntuta, uneori chiar a nevoilor inconstientului, subconstientului si/sau fiziologiei persoanelor implicate in relatie, sfaturile la modul general ne putand surprinde si nici lamuri specificitatea modului de interrelationare caracteristic fiecarui cuplu in parte. Discutia liber consimtita, sincera a celor impicati poate lamuri multe. Discutati la obiect nevoile dumneavoastre, eliminand daca se poate orice posibila urma de critica. Orice aluzie critica poate starnii reactii inconstiente de aparare a amorului propriu si de aici escaladarea automata a conflictului. Daca dumneavoastra acuma stiti s-ar putea ca partenerul dumneavostra sa greseasca, ne constientizand importanta lipsei de acuze intr-o comunicare reparatorie. I genere este greu sa fii impartial atunci cand este vorba in a te analiza pe tine vis a vis de interelationarea cu lumea. De aceia in cazul terapeutilor se necesara parcurgerea etapei de dezvoltara personala insa este la fel de putin indicat a face pe terapeutul in propria familie caci dupa cum spune si Biblia “Isus nu a facut prea multe minuni in satul sau caci nimeni nu -i profet in satul sau”. Cand reactia este pur reactiva problema este in genere la cel ce reactioneaza asa si care resimte discutia ca un atac la persoana, de fapt dovedind ca nu detine mecanisme adecvate de gestionare a situatiei si care poate asociaza inconstient situatia cu evenimente din trecut, atunci cand acest mod de “solutionare s-a nascut” . Pentru a intelege unde provin si cand s-au format aceste mecanisme reactive, ce este de facut pentru corectarea comportamentului tine de anamneza si practica terapeutica sau de experianta dumnevoastra de viata si/sau de autocunoastere. Oricum discutia sincera deschisa cu asumarea responsabilitatii de catre fiecare parte in corectarea propriului comportament este necesera chiar si in cazul asistarii de ctre un specialist.

Cred ca aveti deja un inceput foarte bun. Si anume asumarea responsabilitatii pentru propria parte in relatie. Si va felicit pentru asta! Un bun pas inainte ar fi o discutie purtata cu calm si responsabilitate, fara sentimente de vinovatie, in care fiecare dintre parteneri sa ASCULTE pe celalalt. Intr-o astfel de discutie pot sa apara foarte multe indicii despre ce ar fi de facut mai departe. Succes!