Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!! Am 22 ani si de ceva timp am senzatia ca incep sa o iau razna. Am avut o copilarie foarte grea motiv pentru care banuiesc ca as avea aceste stari (nelinistie,atacuri de panica, frica de boala). Parintii meu au divortat cand eu eram foarte mica. Eu am ramas cu mama mea. Mama, ramasese la randul ei cu un barbat foarte agresiv fizic si verbal. Am trait sub teroarea acestui barbat timp de 7 ani de zile. Dupa 7 ani, mama afland ca este foarte bolnava s-a despartitr de acest om. Pe perioada tratamentului mamei mele am ramas la matusa mea. Dupa tratament, eu am ramas singura ca mama,ea fiind paralkizata (ii dadeam sa manance, o schimbam…toate lucurile pe care le poti face unui om paralizat). Dupa 1 an,mama a decedat, eu ramanand la tatal meu. Dupa moartea mamei, am fost la un psiholog pentru a-mi reveni dupa moartea ei. In momentul actual eu sunt foarte implinita din punct de vedere professional si personal, in ciuda greutatilor pe care le-am avut. Sunt acsataorita cu un om
minunat, am terminat o facultate si lucrez intr-o mltinationala.
As vrea totusi un sfat deoarece in decursul anilor, dupa moartea mamei am avut parte de 3 atacuri de panica (nu am fost la un consult specializat insa m-am documentat iar simptomele sunt aceleasi). Totodata, probabil din cauza problemelor mamei mele, imi este foarte frica de boala. Mereu ma gandesc la faptul ca o sa ma imbolnavesc si ca o sa imi las oamenii dragi singuri.
La fel, mereu ma gandesc la faptul ca pierd pe cineva drag (ex. cand intarzie soltul meeu ma gandesc ca a patit ceva). Am ganduri foarte negative, eu nici pana la varsta asta nu pot dormi singura in casa. Imi este teama, imi este frica…nici eu nu stiu ce imi este.

Ceea ce ma ingrijoreaza pe mine este faptul ca in ciuda faptului ca in momentul de fata sunt foarte implinita, eu inca ma simt nesigura pe mine, imi este teama de singuratate, sa nu raman singura si nu pot face nimic ca sa imi opresc gandurile negative.

Astept raspunsul dumneavoastra si va multumesc.

pare ca ai adunat foarte multe pana la frageda varsta de 22 de ani, atat bune cat si rele. Sugestia mea este sa consulti un psihiatru pt simptomele de anxietate pe care le ai (si care mi se par firesti dupa o asa viata grea) – exista tratamente homeopate care te-ar putea ajuta, sau unele alopate usoare care sa nu iti afecteze functionarea zilnica. In paralel ma gandesc ca inceperea unui proces terapeutic/dezvoltare personala te-ar ajuta in a deveni viitoarea ta persoana, asa cum iti doresti tu. Curaj, se poate!

Bagajul pe care îl care nu e deloc ușor. Din ceea ce ai descris, înțeleg ca deși problemele trecute nu mai sunt acolo, exista un ecou al lor care reverbereaza în viața de zi cu zi. Apelează, așa cum ai mai facut-o, la sprijin specializat.

Dupa o astfel de experienta, este un pic mai dificil sa-ti gasesti singura echilibrul! Alaturi de un specialist iti va fii mult mai usor si vei intelege de ce ai unele temeri si nu numai. Eu iti recomand sa consulti mai intai un psiholog/psihoterapeut si el iti va spune daca este nevoie sa consulti si un psihiatru! Zile frumoase!