Mesaj:
Bună ziua, mă numesc Ioana, am 19 ani, si aş dori să primesc de la dumneavoastră câteva sfaturi adecvate situaţiei mele. Sunt într-o relaţie de aproape doi ani cu iubitul meu care are 31 de ani. Ştiu, la prima vedere e o diferenta mare între noi, însă nu am ţinut cont niciodată de asta, si nu ne-a influenţat în vreun fel. Locuim împreună de aproximativ 6 luni si intenţionăm să ne casatorim anul acesta. Ne-am mutat într-un alt oraş imediat dupa ce eu am terminat liceul si m-am înscris la facultate, însă fără ştirea părinţilor mei, ei crezând ca eu locuiesc singură. Acest aspect nu ne a influenţat în niciun fel relaţia. Pot spune ca suntem fericiţi, ca ne iubim necondiţionat în comparaţie cu majoritatea cuplurilor zilelor noastre. Am ezitat întotdeauna sa discut cu părinţii mei despre acest aspect al vieţii mele, despre faptul ca am crescut si ca am o relaţie serioasă, deoarece încă din copilărie nu au ştiut probabil sa mă as
culte si sa mă înţeleagă. Ne am mutat amândoi în chiria plătită de ai mei, ne am găsit amândoi serviciu, eu mergând si la facultate. Între tiimp el mi a mărturisit ca are un copil în vârsta de 5 ani dintr o relaţie anterioara cu o femeie…..de doi lei, dar cu care a rupt orice legătură de aproximativ 3 ani.Am acceptat si înţeles situatia văzând ca îl afectează si pe el si citindu i în ochi ura pe care o poartă acelei femei. Nu, nu m a minţit cu nimic, mărturie fii.d actele judiciare de la procesul pentru pensia de întreţinere în care respectivă declară ca nu mai are nicio legătură cu el . Când înţelegere, respect si dragoste nu sunt, atunci clar nimic nu e si nici măcar un copil nu poate remedia împrejurările. La scurt timp dupa ce el mi a mărturisit, am aflat ca si eu sunt însărcinată,mmotiv de bucurie, deoarece aşteptăm acest moment de aproape un an, în ciuda tuturor poate. S din păcate am pierdut sarcina la 10 săptămâni, moment groaznic când pe el l am simţit mai aproape ca oricând. Am ascuns si acest lucru de ai mei si îl voi ascunde în continuare. Acum, de câteva zile le am tot indus ideea ca între noi e ceva foarte serios ca în scurt timp ne vom muta nă impreuna, iar ei au reacţionat exact aşa cum nu vroiam, pe mama am cam atras o de partea mea, dar tata… Nu acceptă ca nu provine din cine ştie ce familie, ca nu are cine ştie ce studii sau un loc de muncă foarte bine plătit. Menţionez ca ai lui cma acceptă foarte bine, mă iubesc, mergem des la ei,siimt ca fac parte din familia lor, iar el mmă iubeşte la fel de mult cum îl iubesc si eu si mă sprijină foarte mult. Probabil si nota destul de bună de la Bac o datorez lui care mă îndemna mereu sa invat si sa îi povestesc lecţiile ca sa le reţin, probabil si profilul ales la facultate tot lui îl datorez si multe altele mai importante poate. Chiar dacă ai mei nu vor fi de acord cu el în continuare, mai ales daca vor afla de acea ” greşeala” a lui, adică copilaşul, nimic nu mă vă determina sa renunţ la el, deşi nici cu părinţii nu aş vrea sa ne certăm, îl voi alege oricând pe el fără regret, iar părintilor le voi mulţumi pentru tot ce au făcut pentru mine până în acel moment. Sunt conştienta ca nu îmi vror răul, dar nici nu le voi da dreptul de a decide în locul meu, avand în vedere ca si ei au fost tineri, s au iubit si au pornit de la zero împreună.
Vă rog sa îmi scuzaţi eventualele greşeli de exprimare sau coerentă, si aştept cu nerăbdare sfaturile sau opiniile dumneavoastră.
Cu respect,
Ioana

din ce am citit nu prea imi este clar de ce sfaturi ai nevoie… am inregistrat mai de graba o ‘confesiune’ decat un strigat de ajutor. Pari foarte ferma in ceea ce priveste viitorul tau! Sper sa va mearga bine impreuna insa nu pot sa iti spun ca daca ati ales sa ‘nu tineti cont de diferenta de varsta’ nu inseamna ca aceasta nu exista! Exista cupluri care functioneaza si asa, la fel ca altele, deci succes !

Din descrierea ta se intelege ca nu mai are nici o legatura cu fosta…a rupt orice legatura si cu acel copilas?

Daca a rupt orice legătură si cu propriul copil, cel mai probabil te va lăsa si pe tine cu ochii in soare cu tot cu viitorul vostru copil. Faptul ca nu este un tata responsabil spune multe despre el. Copilul nu e vinovat ca el nu s a înțeles cu fosta partenera. Si ești tu așa convinsa ca fosta e o femeie de doi lei? Așa spun aproape toți despre fostele,dar daca le cunoști personal ai sa vezi ca nu e așa. Daca este o femeie de doi lei cum se facă ca a fost cu ea in relație si au mai făcut si un copil?? Daca n am mai crede orbeste tot ce auzim, ar fi un lucru care sa ne ajute mult in viață. Esti foarte tânără si fara experienta in relații, dar el are deja experiente diverse si inclusiv experienta de a ti spune ceea ce e in avantajul lui…acesta este un motiv pt care diferență mare de vârstă nu face bine in cuplu..acum poate nu sesizezi, dar cu timpul vârsta își va spune cuvântul. Asculta i pe cei mai maturi si mai trecuți prin viață. Analizează mai in detaliu situația lui cu fosta si cu al lui copil …mai ales ca atât timp ti a ascuns acest lucru care este extrem de important, arata ca este o persoane nesincera si ascunsa. Cine știe ce altceva îți mai ascunde..se pare ca este obișnuit sa ascundă lucruri esențiale pt un cuplu. Fii înțeleaptă si analizează situația, apoi alege daca chiar vrei sa renunți la părinții tai pt un bărbat nesincer si tata iresponsabil. Oare este o alegere înțeleaptă pt o fata foarte tânără si fara experienta relațiilor? Esti atât de convinsa ca e alegerea cea mai buna pt tine? Mai analizează. Succes. PS: cele mai multe femei cred ca bărbații se schimba pt ele, ca sunt ele mai deosebita, ca ele ii vor schimba etc.de aceea sfârșesc nefericite

Probabil e prima ta relatie. Mi se pare de neiertat fsptul ca si-a parasit copilul, si ca o numeste pe fosta o femeie de doi lei..trebuie sa intelegi ca ii uneste faptul ca au un copil, un copil care ar trebui sprijinit de tatal lui si nu parasit..oare crezi ca tie nu-ti va face la fel? E normal ca parintii tai sa nu accepte, ei se lupta din rasputeri sa te ajute sa termini o facultate, sa faci ceva cu viata ta…ce mi-as mai dori sa mai am 19 ani☺..

ce nu inteleg eu este de ce, brusc, el este incet incet catalogat drept ‘nenorocit’… cunoasteti circumstantele ‘abandonului’? poate femeia aia chiar este cum o descrie… zic sa nu ne pripim cu asemenea caracterizari bazate doar pe ‘el zice ca e o nebuna’.

Consider ca sfaturile sunt inutile in situatia dvs. Probabil aveati nevoie de o confirmare a unui specialist, ca toate deciziile pe care le-ati luat sunt corecte. Daca in cuplul pe care il formati exista confort emotional, este clar ca va potriviti.Mult succes!

Domnule Botezat, chiar daca ar fi o nenorocita, nu exista pe planeta Pamant nici o scuza ca un tata sa își abandoneze copilul. Punct. Restul sunt doar scuze

ideea mea este ca sunt prea putine informatii legate de acea relatie pt a ne permite noi sa il numim pe el intr-un fel si pe ea in alt fel. Pot exista circumstante extreme in care poate aparea un abandon… noi nu stim speta, deci nu are rost discutia. Discutiile despre moralitatea abandonului… de orice fel… este bine sa fie facute cu toate datele pe masa… altfel este ca si cum am specula ca TOATE medicamentele non-homeopate sunt otravuri, sau invers. Sper ca m-am facut inteles.

Eu nu am spus despre el altceva decât ceea ce reiese din context. Si anume ca e prefăcut si fals, ceea ce arata ca poate fi la fel de fals si in alte situații de viață. Faptul ca cineva are copii , nu este un lucru care sa fie ascuns de actuala partenera, ci este esențial pt relație. Daca este un bărbat atât de extraordinar ce motive are sa se ascundă????Asta spune multe despre el, nici macar nu e nevoie de vreo evaluare psihologică pt a ne da seama ca un om care ascunde asemenea lucruri nu e un om cinstit si serios

serios? sa inteleg ca dvs nu ati ascuns niciodata ceva din frica de a nu pierde/dezamagi/etc pe cineva? Se intampla… suntem oameni si facem greseli… uneori catastrofale.

Ați spus bine greșeli catastrofale. Una e sa mințim cu ceva inofensiv, alta e sa mințim cu asemenea lucruri esențiale. Sa nu fac acum analiza si sa spun ce fel este o persoana egoista care se folosește de alții pt propriile beneficii si ce probleme are o persoana care minte din frica

atunci sa inteleg ca il bagam pe domnul din discutie in ce categorie?

Domnule Botezat-Antonescu Radu Andrei nu l-a catalogat nimeni drept “nenorocit”, vreau sa intelegem care au fost cauzele abandonului. Oricare ar fi problemele dintre parinti copii sufera..ce motiv sa ai sa abandonezi un copil la varsta de 2 ani? Ca din descrierea ei inteleg ca de 3 ani l-a abandonat. Obligatia morala e parintelui e sa-si sustina copilul si sa-l sprijine indiferent de problemele pe care le au adultii..el refuza in mod voit sa-si asume raspunderea parinteasca..gaseste motive cum ar fi ca fosta e o femeie de doi lei…e un om las si fara sentimente

ce vreau sa spun este ca informatiile sunt prea putine si ca nu facem decat sa discutam teorie. Normal ca orice copil este afectat de o relatie proasta a parintilor… si a familiei in general! Ce vreau sa sugerez este sa nu mai aruncam cu teorii avand informatii insuficiente, necunoscand persoanele in cauza, implicit toata povestea!

”Conflictele”(discutiile)de mai sus cred ca sunt constructive,utile….”cauzele abandonului”,”informatiile sunt prea putine..” ,acestea sunt de rezolvat,descoperit ptr.a-ti clarifica indoielile legate de aceasta relatie,indoieli pe care le ai si simti ca ceva nu-i in ordine din moment ce ai scris aici….Succes!