Buna ziua. Numele meu este Anca si am 16 ani. Studiez la un liceu foarte bun din orasul vecin,unde profesorii si elevii au asteptari de la ei insusi. Am intrat pe acest site deoarece am nevoie de ajutor. Am un prieten,cu 2 ani mai mare ca si mine. Suntem prieteni foarte buni,dar si iubiti de vreo 5 luni. El locuieste intr-o alta tara,insa de fiecare data incearca sa ajunga sa isi petreaca timpul cu mine. In vacanta de Paste,a reusit sa ajunga in Romania. Am petrecut momente foarte frumoase impreuna,avem amintiri,tinem foarte mult unul la celalalt,el reusind sa faca sacrificii pentru a veni sa ma vada. Problema apare aici, deoarece inainte cu o zi sa plece am simtit ca umanitatea mea a fost oprita. Nu mai aveam niciun fel de sentiment,nicio traire,nicio emotie. In momentul cand l-am condus la aeroport,am simtit o durere imensa in corpul meu,in suflet,in interior,si ma simteam secata de puteri. Am plans tot drumul,am simtit ca a plecat o parte din mine,insa la o zi dupa plecarea lui,nu am mai simtit nimic cu adevarat. Nu mai simt iubire,manie,tristete,dor,dorinta,pasiune,si nu numai fata de el,ci si fata de tot ceea ce ma inconjoara. E ca si cand sunt constienta de ce ar trebui sa simt,corpul raspunde la ceea ce se intampla,dar sufletul meu e blocat. Privesc in gol,traiesc ca un robot,nu mai am nevoie de nimic,eu fiind din fire sensibila si dornica de afectiune. M-am informat pe internet si ar fi vorba de APATIE sau DEPRESIE. Mi-as dori enorm de mult sa imi revin,pentru ca si el imi repeta ca il voi pierde daca nu reusesc sa imi revin,avand nevoie de afectiunea mea chiar si atunci cand doar vorbim pe facebook. Va rog din suflet,AM NEVOIE DE AJUTOR. V-as fi asa recunoscatoare daca mi-ati oferi vreun sfat. O zi frumoasa.