Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor.

  53 vizite

Actualizat: 06 noiembrie 2017 | 2 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Mamica a 2 copii, cu varsta sub 2 ani ambii, cel mic are 2 luni. Simt ca lucrurile cu sotul meu nu sunt bune deloc, ne certam tot mai des, chiar si in prezenta copiilor. El munceste destul de mult, este vesnic obosit, cand este liber vrea doar sa doarma si de aici apar discutii. Nu stiu daca ii cer prea mult, ca atunci cand este acasa sa fie intr adevar cu noi, sa fie mai activ…el tot sustine ca face destul, insa tot ce face, face doar impins de la spate de mine. Pentru a strange jucariile copiilor, de ex., il rog toata ziua si poate intr un final o face…sime doar un exemplu. Nu imi dau seama unde gresesc, stiu ca am devenit cicalitoare, insa singura imi e f greu si am nevoie de ajutorul lui, insa nu stiu cum sa i l cer … Clar este mai mult vina mea, pentru ca poate ii cer prea mult, asa ma gandesc uneori, insa sunt lucruri uzuale, gen sa faca ordine in casa, sa duca gunoiul..etc Multumesc mult, orice sfat e binevenit!

Înțeleg ca sunteți copleșiti de sarcinile care implica creșterea celor 2 copii mici, nu este deloc ușor nici pt d-voastră nici pt soț. Din ce descrieți eu înțeleg ca va antrenați într-o lupta în care fiecare are niște asteptari de la celălalt, va acuzați reciproc, va faceți reproșuri iar asta dăunează relației. Cum ar fi în loc de lupta sa încercați sa cooperati, sa faceți echipa, sa va încurajați și sa va completați pt a rezolva sarcinile? Ați discutat cu calm cum va puteți organiza? Puteți apela și la o terapie de cuplu. Succes!
 2
Sigur ca nu va este usor sa aveti in grija doi copii mici si atatea responsabilitati. Inteleg insa ca si sotul dvs are de asemenea un serviciu solicitant si se simte coplesit. Daca dvs simtiti ca il impingeti de la spate este clar ca sotul manifesta o rezistenta si ca lucrurile nu merg de la sine. Oare ce succes poate avea cand impingem pe cineva sa faca ceva ce nu simte si nu vrea? Care sunt consecintele? Cresc frustrarile, resentimentele, incep certurile, reprosurile, afecteaza relatia de cuplu dar si pe copiii care sunt martori la conflictele parintilor. Este evident deci ca asta nu poate fi o solutie si ca alta cale trebuie cautata. De fapt nicio incercare de a convinge, constrange, forta pe cineva nu are sorti de izbanda. O solutie ar putea fi sa incercati sa gasiti un ajutor, de obicei pe mama sau pe soacra dvs, alta solutie ar fi sa angajati pe cineva, o bona de exemplu. Alta ar fi sa discutati si sa cooperati pentru a rezolva ce este de rezolvat, asa cum scria si dna Olimpia Ciocea, sau sa discutati cu sotul ce schimbari ar putea face la serviciu pentru a nu mai fi mereu obosit. Cert este ca ceva trebuie schimbat pentru ca situatia prezenta va arata ca ceva in felul in care stau lucrurile acum, nu merge bine. Succes!
 3
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita