Terapeuti.ro:

Buna ziua,

Am 24 ani si sunt intr-o relatie de aproape 8 ani, el fiind primul si singurul meu prieten.

Nu a fost niciodata perfect, adica a avut mereu defecte, principalul fiind ca bea foarte mult cand era intre 17-20 ani. Dupa o cearta zdravana a incetat sa mai bea in jur de un an si ceva.

Insa de vreo 2 ani comportamentul lui s-a schimbat usor usor fata de mine. Nu prea ii mai placea compania mea, gasea motive uneori sa nu ne intalnim. Nu a fost niciodata genul de baiat care sa ma scoata la intalniri des, asa ca nu am dat o importanta foarte mare.

M-am temut ca are pe altcineva si ca nu ma iubeste, insa mereu m-a contrazis, imi spunea ca ma iubeste si ma calmam. De cele mai multe ori prefera compania prietenilor sau sa se joace pe calculator decat sa petreaca timpul cu mine, lucru care se intampla si acum.

De 1 an sunt mutata la el si atunci au inceput injuriile la adresa mea. La inceput erau atunci cand ne certam, de genul “proasta”.
Insa de cateva luni lucrurile s-au agravat, jignirile lui sunt groaznice (ma dracuie, taratura, zdreanta, rahat etc) si se intampla mai mult cand este beat sau f nervos ( fie mai din nimic, fie cand ii mai spun cate ceva).

Eu de fel sunt o persoana relativ calma asa ca nu pot afirma ca il provoc, sau cel putin nu in 70% din cazuri.

Intr-o seara cand s-a imbatat f tare m-a impins, a plecat 2 zile de acasa la un prieten, in alte seri (tot beat fiind) m-a amenintat, ridica pumnul la mine, insa niciodata nu a dat. Ba chiar beat fiind afirma ca el nu da in mine.

Insa ma jigneste f tare. Stiu ca probabil ar trebui sa ma despart, insa psihic nu sunt capabila de asta.

Am mai incercat cand m-a impins si am plecat la parinti cateva zile, insa eu am fost cea care i-a scris apoi.

Il iubesc, si nu am dubii ca si el ma iubeste, insa nu stiu ce sa fac in legatura cu comportamentul sau.

Aveam (probabil inca am) speranta ca se schimba si ca ne va fi bine, asa cum afirma si el ca se va schimba pana la urma si ca nu o sa mai bea.

Insa mereu se jura si promite si la cateva zile face la fel. Mentionez ca are un anturaj numai cu baieti care beau foarte mult si care nu au relatii (sau cel putin nu asa serioase).

Uneori sunt puternica si ma conving si eu ca nu se va schimba si ca va fi probabil la fel, dar… nu am putere.

Simt ca sunt intr-o relatie toxica pentru ca ajung sa ma indoiesc de increderea mea, de capacitatea mea de a ma descurca fara el. Ma tem uneori ca sunt asa cum ma face el si ca voi ramane singura.

Eu sunt o persoana mai implinita iar uneori motivele lui de comportament urat erau faptul ca daca as fi o fata slaba s-ar purta altfel.
Incep si eu sa cred uneori ca problema e la mine…

Casa lui si a mea sunt la o distanta de o strada, iar sora si verisoara lui sunt prietenele mele cele mai bune, deci posibilitatea de a nu il mai vedea in eventualitatea unei despartiri este minima.
Familia lui, casa lui, anturajul familial imi place mult, trecutul nostru este un factor important in gandirea mea, insa comportamentul lui si gandul ca nu se va schimba ma fac sa plang si sa sufar nopti intregi..

As aprecia un sfat, o parere.
multumesc anticipat !