Terapeuti.ro:

Buna ziua! Am o problema ce ma macina pentru ca am luat o decizie insa nu stiu si nu inteleg cum si de ce am luat o. Am varsta de 20 ani. Am crescut cu doi tati vitregi deoarece tatal meu nu a fost pregatit sa aiba o responsabilitate. Dar daca acum ar vrea sa aiba vreun contact cu mine, cu toata inima il accept. Problema mea e ca anul trecut am
Ramas insarcinata cu fostul meu prieten. M am speriat, am plans si nu stiam ce sa fac insa nu m a lasat sufletul sa fac avort. Ai mei au spus ca vor fii langa mine indiferent ce se va intampla. Nu eram sigura pentru ca stiam ca n o sa continue relatia pe care o aveam la momentul acela. Tatal copilului e in varsta de 32. Nici macar nu inteleg de ce sunt atrasa de barbatii cu mult mai invarsta decat mine. Eram plictisita de el datorita faptului ca eu vroiam sa simt ca traiesc insa n am avut curajul sa i spun si mi a fost mila reactia lui. Dupa ce am nascut pur si simplu n am mai simtit mila pentru el. Imi iubesc copilul enorm insa am decis sa mi schimb stilul de viata, sa invat si sa lucrez. Ai mei nu mi au mai oferit ajutorul promis de la inceput, tatal copilului a inceput sa ma ameninte dupa ce i am spus ca s a terminat si in timpul asta am cunoscut pe cineva care la momentul actual m a invatat sa nu mi mai fie frica sa mi exprim sentimentele.. partea urata e ca am lasat copilul in
grija tatalui ei( copilul este fata).. pentru ca altfel nu mai scapam de el.. dar nu inteleg de ce mi am lasat copilul.. eu stiu ca o iubesc si in fiecare zi plang si mi e dor de ea si ma gandesc daca ma va ierta vreodata. In acelas timp ma
Simt EU, langa omul de langa mine. Protejata si inteleasa. Vreau doar sa inteleg de ce mi am lasat copilul.. nu e ca si cum nu mi ar pasa sau nu as iubi-o, pentru ca o ador si 99% doar la ea ma gandesc.